Silvicultori de legendă: Ion Popescu-Zeletin

0
888

Considerat de specialiști drept un precursor al dezvoltării durabile și fondator al școlii române de biometrie forestieră, profesorul Ion Popescu-Zeletin este o legendă a silviculturii românești. Părintele acestei științe, Marin Drăcea, l-a apreciat și l-a trimis la studii aprofundate în Germania. Un alt nume de referință – Victor Giurgiu – a preluat cercetările începute în biometrie de profesorul Popescu-Zeletin și le-a dus la un alt nivel.

Profesorul Popescu-Zeletin s-a născut în anul 1907 în satul Buda, comuna Răchitoasa din județul Bacău. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar liceul la Bârlad.  Atras de studiul dreptului, dar si de frumusetea si importanta pădurilor, a urmat cursurile Facultății de Drept între 1925 – 1929, și ale Facultății de Silvicultură din Bucuresti, între 1926 – 1931.
După terminarea studiilor, a lucrat la Ocolul Silvic Gruiu (1931) în Serviciul Silvic. Prin calitatea lucrărilor pe care le-a executat la Snagov, Căiuț și Codrii Cosminului, s-a remarcat și a fost transferat la Casa Autonomă a Pădurilor, în cadrul Serviciului de Studii și Cercetări.

Tânărul inginer și-a arătat și aici calitățile: era neobosit, avea rezultate practice la cercetări, a venit cu idei noi și tehnici originale în amenajarea pădurilor, după cum notează cei de la Asociația Generală a Inginerilor din România, care i-au dedicat un articol.

Profesorul Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă, cu care și-a continuat pregătirea profesională la Universitatea Giessen din Germania, unde și-a susținut teza de doctorat, în 1936. Astfel a devenit doctor inginer silvic, specialist în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor.

O poveste de „culise”

Profesorul universitar doctor Marian Drăgoi, de la Facultatea de Silvicultură din Suceava, ne-a relatat o întâmplare foarte interesantă:

„Este un fragment de istorie profesională emblematic pentru silvicultură. Una din cele mai mari personalități – poate cea mai importantă – prof. Popescu-Zeletin. Acesta făcuse doctoratul în Germania, în perioada fascistă, iar pe diploma de doctor avea, inevitabil, svastica. În anii 50, plină perioadă stalinistă, se putea angaja doar ca simplu inginer. Dr. Popa-Costea, de la stațiunea ICAS Timisoara, chiar dacă era mult mai tânăr, l-a invitat la o cafea pe viitorul profesor Zeletin și l-a rugat să pună pe birou diploma de doctor. După care a scos o tacticos o călimară cu cerneală și a turnat câteva picături, bine controlate, în așa fel încât să nu se mai vadă svastica. E ca și cum un soldat i-a scos glonțul din rană unui general… Popa-Costea a găsit o soluție de „destigmatizare”. Și așa profesorul Zeletin a intrat în lumea academică, căreia i-a aparținut din totdeauna. Putem deduce că am avut, încă din 1954, cel mai performant sistem de zonare funcțională a pădurilor datorită unei fericite pete de cerneală. Știți povestea: Nu oricine te bagă în … probleme îți vrea răul și nu oricine te scoate din ele îți vrea binele”, povestește, cu umorul său caracteristic, profesorul Drăgoi.

Revenind la cariera lui Ion Popescu-Zeletin, acesta continuă cercetările, la întoarcerea din Germania. Rezultatele le publică sub titluri precum: „Considerațiuni asupra împăduririi cu salcâm din regiunea Dridu” (1933), „Amenajarea pădurilor” (1941), „Norme pentru constituirea marilor unități forestiere” (1948), „Rolul pădurilor în economia apelor” (1950), „Zonarea funcțională a pădurilor” (1953) și altele.

Arestat în urma unor „anonime”

Cariera ştiinţifică şi didactică i-a fost întreruptă în anul 1959, când, împreună cu alţi trei specialiști – Constantin Georgescu, Constantin Chiriţă şi Grigore Elinescu – a devenit deţinut politic fără să i se fi intentat un proces.

Totul a pornit de la un raport al M.A.I. din 30.12.1958, prin care Gheorghe-Gheorghiu Dej era informat, prin scrisori anonime, că „se descoperiseră elemente dușmănoase, legionare, în cadrul Departamentului Silviculturii și Institutului de cercetări forestiere”.

Cauza reală a arestării fost împotrivirea lor intransigentă la intenția autorităților comuniste de creștere a suprafeței arabile în principal prin sacrificarea pădurilor. După 14 luni de detenție, sub presiuni externe, toți patru au fost eliberați.

Reîntors, profesorul a traversat o perioadă dificilă până când, în 1968, a fost chemat la conducerea Institutului de Cercetări Forestiere şi, doi ani mai târziu, contribuie la înfiinţarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, în care este ales membru titular, preşedinte al Secţiei de silvicultură şi conducător de doctorate.

Ca rezultat al cercetarilor sale, Ion Popescu-Zeletin a elaborat o serie de programe menite să conserve și să refacă pădurile defrișate, să purifice atmosfera, să consolideze terenurile și să se mențină un fond de material lemnos consistent pentru industrie. Programele sale conțin elemente care au stat la baza activității silvice în țara noastră. În aceste programe se regăsește legătura între cercetarea fundamentală și cea aplicativă, în scopul apărării intereselor economiei naționale în domeniul silviculturii.

Recunoscut și peste graniță

Mai trebuie spus că a avut o importantă contribuție la organizarea modernă a învățământului silvic mediu și superior din România și că este recunoscut, datorită comunicărilor și intervențiilor la diferite congrese, și peste hotare. A luat parte la Congresul Forestier de la Madrid, la prima reuniune științifică „Programul biologic internațional” din Danemarca, a activat în Uniunea Internațională a Institutelor de Cercetări Forestiere, a participat la congrese internaționale și peste tot s-a distins ca o personalitate științifică remarcabilă. A fost laureat al prestigiosului Premiu internațional pentru ocrotirea pădurilor Leopold Pfeil (Hamburg, 1970).
A fost ales membru corespondent al Academiei Române (1955), președinte al Secției de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice (1970).

Academia Română i-a dedicat un simpozion

La împlinirea unui secol de la naştere, Academia Română și Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Ion Gheorghe Ionescu Şişeşti” au organizat un simpozion dedicat vieţii şi operei lui Ion Popescu-Zeletin (desfăşurat pe 9 februarie 2007, în amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române), la care au participat numeroși academicieni, cercetători și specialişti. În cuvântările ținute, a fost subliniată actualitatea ideilor sale, cât și contribuţia adusă la realizarea unor legături trainice şi eficiente între ştiinţele agricole şi cele silvice.

Victor Giurgiu a subliniat actualitatea multora dintre ideile sale, care îl fac nu doar un strălucit înaintaş dar şi un contemporan, model intelectual şi moral pentru specialiştii de astăzi. În acest context au fost amintite ideile sale despre sistemul de „zonare funcţională a pădurilor”, „silvicultura funcţional-diferenţiată”, „amenajament funcţional” care pot fi asimilate conceptului actual de „silvicultură cu funcţii multiple”.

Dintre calităţile sale morale au fost amintite „bunătatea, integritatea, generozitatea, aleasa dăruire, ţinuta sa exemplară şi, mai presus de toate, înalta sa distincţie intelectuală, dorinţa şi fermitatea de a înfăptui mari valori spirituale”.

Sursa: agir.ro, bjbacau.ro, Academia Română

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.