Un studiu complex realizat de specialiști ai Universității din California arată că, pentru a preveni incendiile de pădure și a scădea amprenta de carbon, e nevoie de investiții în industria forestieră. Ei susțin că modul în care se gestionează în prezent fondul forestier e scump și păgubos în ce privește amprenta de carbon. Prin urmare, ei propun ca arborii mari, în loc să fie lăsați pe loc, să fie folosiți pentru cherestea, iar cei mici și vegetația să fie folosiți la crearea de produse inovative din lemn sau ca biocombustibil. Ei spun că lemnul prelucrat e folosit deja în construcții și că multe case din California sunt făcute mai nou cu un astfel de lemn importat. Cu alte cuvinte, de ce să nu îl producem noi?

Analiza cercetătorilor de la Universitatea din Berkeley oferă o foaie de parcurs pentru modul în care statul poate reduce eficient riscul de incendiu prin rărirea pădurilor, continuând să-și limiteze emisiile de carbon.

Prin crearea unei piețe pentru arbori cu diametru mic și biomasă lemnoasă – în special prin încurajarea utilizării „produselor din lemn inovatoare” cu durată lungă de viață, cum ar fi plăcile de lemn, statul poate să creeze un stimulent economic pentru gestionarea eficientă a pădurilor și să prevină ca emisia de carbon stocată în această vegetaţie să pătrundă în atmosferă.

„Este greu să ne gestionăm pădurile fără a elibera carbon”, a spus primul autor al studiului, Bodie Cabiyo, Ph.D., membru în Grupul de Energie și Resurse al UC Berkeley. „Dar dacă suntem cu adevărat eficienți și atenți la modul în care folosim lemnul și investim în produse din lemn inovatoare care pot folosi deșeurile de lemn, atunci putem obține atât beneficii nete de carbon, cât și beneficii de atenuare a incendiilor sălbatice în California.”

În 2018, fostul guvernator al Californiei, Jerry Brown, a angajat statul să atingă neutralitatea totală a emisiilor de carbon până în anul 2045, un obiectiv care va necesita atât reducerea emisiilor, cât și investițiile în absorbante de carbon, cum ar fi pădurile, care pot elimina carbonul existent din atmosferă. Doi ani mai târziu, California și U.S. Forest Service s-au angajat în comun să gestioneze un total de 1 milion de acri de pădure de stat anual prin rărire, ardere programată  și recoltare industrială – tratamente care ar putea trimite o parte din acel carbon înapoi în atmosferă.

„Mulți oameni indică pădurile ca o sursă de absorbție a carbonului”, a spus Cabiyo. „Și în timp ce obiectivul de a gestiona un milion de acri pe an este fantastic și absolut necesar, realitatea este că un milion de acri pe an va costa o mulțime de bani și încă nu este clar de unde vor veni acești bani.”

Analiza lor arată că, cu setul potrivit de politici și stimulente, utilizarea produselor din lemn inovatoare ar putea oferi atât statului, cât și proprietarilor privați fondurile necesare pentru extinderea tratamentelor de rărire a pădurilor, limitând în același timp emisiile de carbon.

„California a fost pe primul plan atât în ​​ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, cât și adaptarea”, a spus autorul principal al studiului, Daniel Sanchez, un specialist din Departamentul de Știință, Politică și Management al Mediului din UC Berkeley. „Sperăm că studiul nostru ajută la alinierea acestor două obiective, arătând modul în care statul își poate îndeplini atât obiectivele de reducere a emisiilor, cât și riscul de incendiu de pădure, oferind în același timp un cadru pentru gestionarea pădurilor temperate din întreaga lume, încercând în același timp să răspundă nevoilor unui climat în schimbare.”

Pentru a crea păduri care sunt mai rezistente la incendiile puternice, administratorii de fond forestier se concentrează de obicei pe îndepărtarea copacilor mai mici și a tufișului, lăsând pe loc mulți dintre copacii mai mari și mai rezistenți la foc. Cu toate acestea, în timp ce copacii mai mari pot fi recoltați și vânduți fabricilor de prelucrare, resturile de lemn mai mici produse de rărirea pădurilor au valoare de piață mică în California și sunt adesea arse sau lăsate să se descompună.

„Dacă treceți cu mașina prin aceste zone în care se face tratarea pădurilor, veți vedea grămezi masive pregătite de ardere, care pot avea peste 20 de picioare înălțime – de dimensiunea mai multor autobuze școlare – și doar stau acolo și așteaptă să fie arse”, a spus Cabiyo. „Este mult carbon care va reveni în atmosferă.”

Copacii mici și reziduurile lemnoase nu sunt însă inutile. Industriile din alte părți ale lumii, inclusiv din sud-estul SUA, creează cherestea artificială amestecând reziduurile de lemn cu adezivi și apoi comprimându-le. Această cherestea artificială este suficient de puternică pentru construcție, iar multe case din California sunt deja construite cu lemn prelucrat importat, a spus Sanchez.

Reziduurile lemnoase pot fi, de asemenea, transformate în instalații de biocombustibil pentru a crea energie electrică sau combustibili lichizi, iar dacă aceste centrale sunt echipate cu tehnologie de captare a carbonului, această energie poate fi produsă în timp ce se elimină dioxidul de carbon din atmosferă.

„Când vine vorba de stocarea sau sechestrarea carbonului, unii oameni se concentrează doar pe ceea ce este în pădure”, a spus Sanchez.

Investind în industriile locale care creează produse din lemn inovatoare sau care transformă biomasa în biocombustibili folosind tehnologia de captare a carbonului, statul ar putea crea o piață pentru reziduurile lemnoase care nu adaugă emisii semnificative de carbon, arată studiul.

Studiul propune, de asemenea, un scenariu model în care statul stimulează utilizarea lemnului în construcția de locuințe, la prețuri accesibile.

 „Am descoperit că utilizarea acelui material nou pentru construirea de locuințe la prețuri accesibile ar putea produce beneficii masive de în ceea ce privește reducerea amprentei de carbon. Pentru că, altfel, acele clădiri ar fi construite cu oțel și ciment, care au emisii semnificative de carbon”.

Tratamentele de rărire reduc, de asemenea, riscul unor incendii grave care pot incinera milioane de acri de vegetație simultan și pot ucide chiar și copacii mari, ajutând pădurile din California să-și mențină capacitatea pe termen lung de a stoca carbon.

Coautorul studiului, Brandon Collins, cercetător de la Berkeley Forests și de la U.S. Forest Service, subliniază că aceste tratamente s-au dovedit, de asemenea, cu numeroase beneficii ecologice, inclusiv disponibilitatea crescută a apei și diversitatea habitatului.

„Crearea unei piețe pentru biomasa forestieră produsă de rărirea pădurilor ar putea reduce pericolul de incendiu, ar putea preveni poluarea aerului de la fum, ar putea înlocui combustibilii fosili și ar mări resursa de apă”, a spus Collins. „Trebuie să ne ocupăm de această biomasă cu diametru mic și există o soluție dacă am putea găsi doar o modalitate de a conecta punctele politic și economic.”

Co-autori suplimentari ai studiului sunt și Jeremy S. Fried de la U.S. Forest Service, William Stewart și Jun Wong de la UC Berkeley. Această cercetare a fost susținută parțial de o bursă de cercetare a Fundației Naționale de Știință și de Programul Conservare 2.0.

Sursa: eurekalert.org