O simplă imagine poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Iar când imaginea îi are în prim-plan pe Prințul William și Prințesa Kate, în fața unei grămezi de lemne, mesajul devine cu atât mai puternic.
Zilele trecute, familia regală britanică a publicat un scurt material video în care vorbește despre momentele dificile prin care trece. Însă ceea ce a atras atenția specialiștilor din industria forestieră nu a fost neapărat conținutul mesajului, ci fundalul ales: o exploatare forestieră, cu lemn stivuit în plan secund.
Pentru mulți din Europa de Vest sau din statele nordice, un astfel de cadru este perfect natural. În Marea Britanie, Germania, Franța, Suedia sau Finlanda, lemnul este privit ca un resursă regenerabilă, ecologică, parte integrantă a economiei verzi. La fel este și în Polonia, unde fotografia a stârnit și reacții… dar și dezbateri.
Histerie versus realitate
În Polonia, imaginea cu familia regală britanică în fața lemnului a fost folosită de unii pentru a sublinia diferențele dintre percepțiile publice din Vest și cele din Europa Centrală și de Est. Într-o postare devenită virală, un utilizator scria: „Vă imaginați vreo persoană cunoscută sau influentă din Polonia care să aibă curajul să se fotografieze astăzi în fața unei grămezi de bușteni? Iată că familia regală britanică a făcut-o. Pentru că în Europa, acesta este un cadru perfect normal”.
Și, într-adevăr, în multe state europene, exploatarea lemnului este privită drept parte esențială a unei economii circulare și sustenabile, cu reguli clare, planuri de gestionare pe termen lung și reîmpăduriri obligatorii. În Polonia, pădurile sunt administrate pe baza unor planuri decenale, avizate de Ministerul Mediului. Fiecare metru cub de lemn exploatat este urmat de plantări, refaceri naturale și măsuri pentru adaptarea pădurilor la schimbările climatice.
Cum stăm în România?
Și în România avem, în mod similar, un cadru legal robust: Codul Silvic, regulamente tehnice, norme de exploatare și obligația de reîmpădurire. Avem și noi specialiști forestieri, ingineri silvici, pădurari și operatori economici care respectă regulile jocului. Cu toate acestea, imaginea publică a exploatării lemnului este adesea una negativă, asociată cu tăieri ilegale și dezastru ecologic.
Asta în ciuda faptului că industria forestieră din România aduce aproximativ 3,5% din PIB, asigură locuri de muncă în zonele rurale, contribuie la tranziția verde prin materiale sustenabile și folosește aproape integral resursa exploatată – așa cum se întâmplă în marile fabrici de cherestea unde nimic nu se pierde: lemnul merge spre construcții, iar resturile devin hârtie, peleți, plăci sau biomasă.
Lemnul, între realitate și percepție
Reacțiile isterice față de orice imagine cu lemn tăiat arată, de fapt, cât de departe este percepția publică de realitatea din teren. Iar vina nu aparține doar „societății civile” sau presei – ci mai ales lipsei de comunicare coerentă din partea celor care administrează și lucrează în pădure.
Poate că, în România, avem nevoie de mai multe imagini ca aceea cu Kate și William. Poate că avem nevoie de mai mult curaj din partea liderilor, influencerilor și instituțiilor pentru a spune că lemnul este un material al viitorului. Că nu există „verde” fără păduri gestionate durabil. Că nu putem vorbi despre economie circulară dacă respingem singura resursă 100% regenerabilă pe care o avem.
Și poate, la următoarea Zi a Silvicultorului sau la o campanie națională despre utilizarea sustenabilă a lemnului, vom vedea și în România o personalitate publică, o voce puternică, care să se fotografieze, fără frică, în fața unei grămezi de lemne.
Pentru că lemnul nu înseamnă distrugere. Lemnul înseamnă viață, viitor și responsabilitate.
