La sediul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, președintele Asociației Forestierilor din România, Ciprian Muscă, a transmis un mesaj despre parteneriatul dintre silvicultori și forestieri, despre timp ca esență a profesiei și despre rolul pădurii în bioeconomia circulară.
Ziua Silvicultorului reprezintă, an de an, momentul de bilanț și de recunoaștere a muncii celor care își dedică viața codrului. Ajunsă la o ediție jubiliară – a 35-a –, manifestarea din acest an s-a desfășurat într-un context marcat de transformări tehnologice rapide și de o presiune societală tot mai mare asupra resurselor naturale. Alocuțiunea președintelui ASFOR, Ciprian Muscă, susținută la sediul central Romsilva, a punctat o realitate esențială: silvicultura și exploatarea forestieră nu sunt activități antagonice, ci pilonii aceluiași organism economic și ecologic.
O viziune dincolo de cifre și tehnologie
Într-o paradigmă publică dominată adesea de confuzii și abordări superficiale, discursul liderului ASFOR a readus în prim-plan esența meseriei de silvicultor. Dincolo de utilajele moderne, de procesele de digitalizare indispensabile sectorului sau de raportările statistice, numitorul comun al profesiei rămâne legătura profundă cu ritmul naturii.
Ciprian Muscă a subliniat că, spre deosebire de alte sectoare economice orientate exclusiv spre profituri imediate și indicatori comerciali obținuți „la viteza unui click”, managementul forestier este, prin excelență, o disciplină a răbdării strategice. Într-o lume a instantaneului, pădurea impune un leadership pe termen lung.
„Silvicultura nu este doar despre arbori. Silvicultura este despre TIMP. Ea rămâne, poate, ultima redută a răbdării strategice și a viziunii pe termen lung.”
Paznicul dintre generații și ciclul lung al vieții
Unul dintre conceptele-cheie ale acestei ediții a fost cel de paznic dintre generații. Ciclul de viață al unei păduri gestionate durabil impune o scară temporală unică: deciziile luate astăzi de un inginer forestier își vor arăta roadele abia peste un sfert de secol, peste 60 de ani sau chiar după un veac și jumătate, în cazul arboretelor carpatice destinate producerii de lemn de calitate superioară sau conservării unor ecosisteme complexe.
Această realitate plasează corpul tehnic al silvicultorilor și forestierilor într-o poziție de maximă responsabilitate față de generațiile viitoare, transformând bioeconomia circulară dintr-un concept teoretic într-o practică zilnică de conservare și valorificare sustenabilă.
Pădurile cresc – iar lemnul mort nevalorificat rămâne o pierdere
Un alt punct subliniat de președintele ASFOR pornește de la datele celui mai recent Inventar Forestier Național (Ciclul III), care confirmă că pădurile României cresc, atât ca suprafață, cât și ca volum. În acest context, un semnal de alarmă merită atenție: din creșterea anuală totală, o parte semnificativă – de ordinul a 17 milioane de metri cubi – reprezintă mortalitate naturală, lemn care se usucă și se pierde în pădure fără a fi valorificat. Lemnul mort nevalorificat înseamnă deopotrivă o pierdere economică pentru comunitățile locale și carbon eliberat în atmosferă, în loc să fie stocat pe termen lung în produse durabile.
DOCUMENT · Alocuțiunea integrală a președintelui ASFOR, Ciprian Muscă
Stimați colegi silvicultori,
Este o deosebită onoare să mă aflu astăzi alături de dumneavoastră, la sediul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, pentru a celebra cea de-a 35-a ediție a Zilei Silvicultorului. Vă transmit salutul călduros și respectul profund al întregii comunități a forestierilor din România.
Așa cum am susținut întotdeauna, silvicultorul și forestierul sunt parteneri într-un parteneriat indisolubil. Însă, reflectând la esența muncii noastre, realizăm că dincolo de cifre, utilaje sau tehnologie, numitorul comun al profesiei noastre este unul mult mai profund.
Silvicultura nu este doar despre arbori. Silvicultura este despre TIMP.
Majoritatea oamenilor din exterior asociază sectorul nostru strict cu elementele vizibile: plantarea unui puiet, îngrijirea lui, recoltarea lemnului. Dar esența muncii noastre este cu totul alta: gestionarea timpului și a viitorului. Într-o lume obsedată de rezultate imediate, de profituri rapide, de raportări trimestriale și indicatori obținuți la viteza unui click, silvicultura este, poate, ultima redută a răbdării strategice și a viziunii pe termen lung.
Paznicul dintre generații și ciclul lung al vieții
Ciclul de viață al unei păduri gestionate sustenabil ne obligă la o scară temporală unică. O decizie de regenerare luată astăzi își va arăta roadele peste 25, 60 sau chiar 100–150 de ani, în cazul arboretelor destinate producerii de lemn de calitate superioară sau conservării unor ecosisteme complexe. Fie că privim spre modelele din Europa de Nord, unde rotațiile economice optime pentru molid ajung la 60–80 de ani, fie că analizăm structura pădurilor noastre carpatice, realizăm un lucru cert: deciziile de astăzi – alegerea speciilor, desimea, lucrările de îngrijire – vor afecta direct generații de români pe care noi nu le vom cunoaște.
Aceasta nu este doar o afacere. Este un act suprem de încredere în viitor. Un silvicultor sau un forestier investește energie, sudoare și resurse acum, având conștiința deplină că beneficiile complete – economice, ecologice și sociale – vor fi culese de copiii, nepoții sau de urmașii noștri.
Provocări globale, planificare și capital răbdător
Această perspectivă pe termen lung aduce cu sine provocări uriașe, mai ales în contextul actual: incertitudinea climatică, riscurile de incendii sau dăunători, volatilitatea piețelor și reglementările europene tot mai stufoase. Însă tocmai această cultură a răbdării ne oferă reziliență.
În timp ce alte industrii operează pe orizonturi de 1–5 ani, noi lucrăm cu amenajamente forestiere de minimum 10–20 de ani și cu viziuni strategice care depășesc un secol. Utilizăm optimizarea matematică, modelarea spațială și digitalizarea – de la tehnologii LiDAR până la monitorizare avansată – nu doar pentru a produce lemn, ci pentru a echilibra stocarea de carbon, protecția biodiversității, a solului și curățenia apei.
În finanțele moderne se vorbește tot mai des despre capitalul răbdător – „patient capital”. Sectorul forestier este definiția vie a acestui concept: o investiție care generează randamente financiare stabile, dar care, înainte de toate, livrează servicii ecosistemice vitale pentru întreaga societate.
O lecție de sustenabilitate pentru societate
De aceea, cred cu tărie că cei care lucrează în silvicultură – de la inginerul amenajist și administratorul de pădure, până la forestierul din exploatare – merită un respect profund din partea întregii societăți. Într-un secol al vitezei și al consumului instant, noi suntem cei care echilibrăm cerințele economice stringente cu responsabilitatea ecologică pe termen lung, adesea sub o presiune publică considerabilă.
Planurile noastre de management nu sunt doar documente tehnice pe hârtie; ele sunt pacte încheiate între generații.
Dacă mai multe industrii, dacă mai mulți decidenți politici de la București sau de la Bruxelles ar adopta această perspectivă „silvică” asupra timpului, lumea de astăzi ar fi mult mai stabilă, mai așezată și mai rezilientă. Europa are nevoie de o bioeconomie circulară puternică, bazată pe simplificarea reglementărilor și pe recunoașterea pădurilor sustenabile ca pilon de stabilitate economică și ecologică.
Misiunea noastră comună, a forestierilor și a silvicultorilor, rămâne fermă: să asigurăm resursa strategică a țării și să promovăm cu mândrie mesajul: „Construiește cu lemn românesc!”
Închei prin a vă mulțumi pentru dăruirea dumneavoastră. Vă urez tuturor un sincer „La mulți ani!” cu ocazia Zilei Silvicultorului, multă sănătate, înțelepciune și spor în toate activitățile!
Să nu uităm niciodată: noi nu creștem doar păduri – creștem, cu păduri și lemn, viitorul României!
Vă mulțumesc!
Ciprian Muscă
Președinte, Asociația Forestierilor din România – ASFOR
Concluzii de etapă pentru bioeconomie
Mesajul transmis de ASFOR reflectă o maturizare a dialogului din sectorul silvic românesc. Într-o perioadă în care adaptarea la schimbările climatice și digitalizarea devin priorități zero, recunoașterea parteneriatului istoric dintre cei care îngrijesc pădurea și cei care îi transformă resursa în valoare adăugată reprezintă singura cale coerentă spre o bioeconomie circulară autentică.
