Lemnul este un material prețios, care știe să poarte amprenta amintirilor în ciuda timpului care se scurge.
O ușă veche, din lemn, poate păstra un întreg univers, urmele unei case, ale unei familii și ale unei lumi aflate mereu în schimbare. În Scorțoasa, județul Buzău, zeci de astfel de uși, împodobite cu diverse motive tradiționale și simboluri, de dimensiuni diferite și cu povești la fel de distinse, au fost salvate de la paragina uitării de către o meșteriță înzestrată cu un spirit artistic aparte. Ar fi putut ajunge lemne de foc, în schimb, Gabriela Pavel a decis să le dea o mână de ajutor, ca să strălucească ca altădată.
Agerpres.ro a redat, în cadrul unui articol publicat acum câteva zile, povestea meșterului popular buzoian și a numeroaselor uși vechi, dar pline de încărcătură emoțională, pe care le-a recondiționat.
Unii colecționează timbre, figurine sau cărți, alții în schimb, colecționează uși.
Iar meșterița din Buzău are câteva, în jur de 25.
Gabriela le păstrează cu grijă, de vreo 4 ani, ca pe niște portaluri spre trecut, iar ideea de a le vinde nici măcar nu e luată în calcul. Unele au fost utilizate pentru amenajarea fațadei unui atelier, iar altele bucură ochii turiștilor într-un târg al meșteșugurilor numit „Dealul cu zestre”.
Artista a venit și cu un îndemn pentru cei care dețin astfel de comori, pentru că își dorește să salveze de la moarte cât mai multe, indiferent de starea în care se află acestea. Astfel, prin intermediul articolului, Gabriela Pavel i-a rugat pe cei care dețin uși vechi să le doneze, pentru a le salva de la distrugere și a le reda o nouă viață.
O pasiune aparte pentru obiectele vechi
Artista a relatat, potrivit sursei, că deja de câțiva ani își fructifică pasiunea pentru antichități, iar ușile pe care le colecționează se numără printre cele câteva zeci de piese pe care a reușit să le salveze din a deveni lemn de foc.
Sunt colecționate de la sătenii care nu au apucat să le ardă. Foarte mulți le-au ars. Așa rău îmi pare pentru că eu orice lucru vechi l-am păstrat, mă încarcă lucrurile acestea vechi, eu nu mă pot detașa așa ușor de anumite lucruri. Pur și simplu am zis că trebuie să le păstrez, a declarat, pentru AGERPRES, Gabriela Pavel.
O căsuță din lemn cu o fațadă din uși
Viața a învățat-o pe meșteriță să observe valoarea lucrurilor vechi, să aprecieze munca din spatele lor și să vadă dincolo de praful care se așterne leneș pe acestea. Pe lângă pasiunea deosebită pentru recondiționarea ușilor vechi, Gabriela a reușit să îmbrace, la propriu, o căsuță de lemn cu uși vechi recuperate. Meșterița a recunoscut că această căsuță, care îi servește și drept atelier, este departe de a fi banală. Artista și-a făcut un atelier pe măsură, unul cu personalitate!
Nu sunt două uși la fel
Ușile au devenit un veritabil simbol prin ochii artistei. Aceasta citește dincolo de simboluri și design, le vede povestea, sensul, emoția. Gabriela a relatat că fiecare piesă este diferită, provenind de la case diferite și fiind colectate în condiții destul de dificile.
Deci, inevitabil, fiecare dintre ele ascunde o poveste distinsă, care a fost scrisă inedit, unic. Fiecare ușă are modelul, culoare și istoria ei, în funcție de posibilități și preferințe – unele sunt clasice, colorate, altele sunt mai groase și mai impunătoare (provenind de la familii mai înstărite, după interpretările meșteriței).
Prin activitatea sa destul de neobișnuită, meșterița din Buzău simte că menține vie amintirea consătenilor săi care au părăsit această lume.
Procesul de recondiționare nu e nici pe departe simplu, majoritatea ușilor fiind colectate în condiții destul de neprietenoase – murdare și degradate. Gabriela pierde chiar și o zi întreagă pentru a le curăța și degresa, apoi le lasă la uscat, iar partea interesantă abia începe. Meșterița șterge amintirea vopselei vechi cu flexul, apoi revopsește ușa și îi oferă șansa de a aduce din nou bucurie.
