Organizația nonguvernamentală WWF România semnalează, într-un articol postat pe site-ul lor, că Noul Cod Silvic, ce urmează să fie dezbătut în Parlament, trebuie să țină cont de nevoile comunităților locale.
Redăm câteva pasaje din articolul WWF:
„Peisajul idilic din Munții Apuseni, cu cătune disparate, adăpostite de păduri, case din lemn, căpițe de fân, vaci și cai ce pasc pe pajiști pline de flori, este pe cale să dispară. Poveștile meșterului Lucian, ale lui nea Dinu și ale tușii Delia ne arată că Țara Moților își pierde identitatea și locuitorii. Odată cu ei, dispar și priveliștile și natura bogată pentru care este atât de îndrăgită. Legile gonesc parcă intenționat comunitățile locale dependente de pădure care locuiesc aici, tăindu-le accesul la resursele de care depind. Dacă vrem să ne bucurăm în continuare de peisajele cu care am crescut și pe care le avem în suflet, trebuie să învățăm să respectăm interesele legitime ale acestor comunități, răspândite prin toată țara. Cum? Drepturile lor trebuie să fie clar introduse în Noul Cod Silvic, care urmează să fie discutat în Parlament. (…)
De când sătenilor li s-a îngrădit accesul la lemnul din pădurile lor, Țara Moților, aflată în inima Munților Apuseni, a început să-și piardă în mod accelerat identitatea. (…)
Acum pădurea este închisă, ne uităm la ea ca străinii. Mi-au omorât meseria, nu-mi mai pot alege lemnul. Din ce să mai fac artă dacă n-am păduri? Ce fel de moți mai suntem? spune trist Lucian. Își potrivește ochelarii pe nas și ne conduce la el acasă. Ciubere, sculpturi, casă din lemn, flori la ferestre, calul care paște în grădina de pe deal. Casă de gospodar. Amintiri din trecut. (…)
Acești oameni nu au nevoie de ajutor social. Ei vor doar să fie lăsați să lucreze ceea ce au făcut în mod traditional de secole și să li se dea compensații pentru drepturile care le-au fost îngrădite pentru conservarea naturii. (…)
Problema ariilor protejate, trasate de multe ori din pix, de la biroul din București, fără o evaluare a impactului socio-economic, stârnește furia comunităților locale. Oamenii s-au trezit peste noapte că le sunt îngrădite drepturile, pentru binele naturii și al societății. Dar prețul îl plătesc doar ei. „Managementul ariilor protejate se face acum printr-un compromis brutal. Nu e normal. Dreptul de proprietare e garantat prin Constituție. Nicăieri în lume nu există conservare a naturii fără o plată compensatorie reală”, explică Alin Moș, directorul Parcului Natural Apuseni”.
Trebuie precizat că reprezentanții WWF au participat la dezbaterile organizate cu ocazia elaborării proiectului Noului Cod Silvic.
Articolul complet: wwf.ro.
Lemnul este o componentă de bază a economiei rurale pe lângă agricultură sau zootehnie, susțin și cei de la Asociația Forestierilor din România – ASFOR.
„În România vorbim despre o tradiție a utilizării lemnului care trebuie să fie și o bază pentru o dezvoltare a comunităților locale folosind resursa regenerabilă oferită de pădure – lemnul.
Vorbim despre o cultură veche a lemnului, de la gardul de lemn la casa de lemn, de la anexele din gospodării, la biserica de lemn.
Pădurile aflate în apropierea comunităților locale sunt și trebuie să fie privite (și) ca resurse de dezvoltare prin gatere, mici ateliere în care se confecționează mobilier, fabrici de mobilă sau construcții din lemn.
Există conceptul de bioeconomie, care e cel mai ușor de înțeles și de aplicat la țară.
Lemnul trebuie să aibă o utilizare în cascadă și doar acele produse din lemn care nu mai au nici o utilizare economică să fie folosite ca și sursă pentru producerea de energie termică(încălzire) sau electrică.
Aici trebuie ținut cont de faptul că aproximativ jumătate din gospodăriile din România, aproape trei milioane și jumătate, se încălzesc cu lemne de foc. În mediul rural sunt peste 80% astfel de locuințe, adică 2.700.000 de locuințe încălzite cu lemn, conform datelor Institutului Național de Statistică.
Curățirea pădurii este sursă de lemn de foc. Producția de pelete sau brichete din lemn poate fi o soluție de recuperare a lemnului folosit.
Toate activitățile legate de lemn creează locuri de muncă și plus-valoare în mediul rural”, explică președintele ASFOR, Ciprian Dumitru Muscă.
