Siguranța pe șosele este esențială – nimeni nu își dorește să conducă cu anxietate sau teamă de a-și continua drumul.
În același timp, animalele sălbatice au nevoie de liniște și de libertatea de a-și urma în mod firesc ritmul și nevoile.
Controlul faunei sălbatice și înlăturarea riscului de a avea contact cu omul, sunt esențiale pentru siguranța rutieră. Animalele sălbatice traversează drumuri, care sunt destul de solicitate – riscul de coliziuni crește, ducând la pagube materiale, răni și uneori chiar și la tragedii.
De câte ori am întâlnit cazuri în care șoferul, dorindu-și să evite lovirea unui animal sălbatic care traversa drumul, sfârșea într-un mod tragic. Iar de cele mai multe ori și în cazul animalelor sfârșitul este unul nefericit.
Totuși, multe state apelează la diverse măsuri pentru a scădea rata acestor incidente neplăcute.
Tehnici precum garduri, treceri pentru animale sălbatice și semne de avertizare ghidează animalele în siguranță și alertează șoferii cu privire la potențialele pericole. Unele țări, precum este și Finlanda apelează la măsuri ceva mai creative (însă care nu s-au dovedit a fi foarte eficiente) – aplicând pe diverse zone ale corpului renilor, dar în principal pe coarne, vopsea reflectorizantă.
În articolul de față o să vă prezentăm câteva măsuri menite să traseze o barieră clară între șoferi și faună, păstrându-i pe ambii în siguranță.
Mii de reni mor anual în accidente: soluțiile testate de crescătorii din Finlanda
Situația renilor din Finlanda este una alarmantă.
Potrivit Institutului finlandez de cercetare în domeniul vânătorii și pescuitului, în fiecare an, în Finlanda, mor în accidente rutiere până la 4.000 de reni. Cele mai multe incidente au loc în lunile geroase – noiembrie și decembrie, când drumurile sunt predispuse la îngheț.
Astfel, numeroși păstori din Laponia au apelat la o soluție creativă (încă din 2014) pentru a ajuta șoferii să identifice prin întuneric renii care încearcă să traverseze strada. Aceștia utilizau un spray cu vopsea reflectorizantă, care a fost testat pe blana și pe coarnele animalelor pentru a vedea cum rezistă în diferite condiții meteorologice, relatează postul finlandez YLE.
Totuși, coarnele au fost considerate, într-un final, zona cea mai potrivită în care să fie aplicată vopseaua.
Această știre, care la bază este cât se poate de reală, a devenit virală în mediul online. Totuși, informațiile erau însoțite de imagini fake, rodul artei digitale.
Postările au fost distribuite de peste 60.000 de ori pe Facebook, însă în urma fact check-ului realizat de cei de la reuters.com, în 2021, s-a demonstrat faptul că imaginile fuseseră editate.
Deși această inedită măsură sună intrigant și interesant, rezultatele nu au fost pe măsura așteptărilor. Până în 2016, Asociația finlandeză a crescătorilor de reni a raportat că această tehnică, dar și alte tentative similare nu au reușit să reducă numărul deceselor renilor pe șosele, potrivit rapoartelor Associated Press (AP) din acea perioadă. În schimb, a apărut mai târziu o aplicație mobilă care înregistra și urmărea renii, avertizând utilizatorii aplicației că se apropie de animale – o metodă care s-a dovedit mult mai eficientă.
Tunelurile subterane reduc cu peste 80% mortalitatea amfibienilor din Vermont
Broaștele, salamandrele și alte grupuri de amfibieni din întreaga lume se confruntă cu amenințări tot mai mari, una dintre acestea reprezintă drumurile pe care le traversează mai ales în perioada migrației de primăvară.
Un studiu recent, primul de acest gen, oferă dovezi puternice că o intervenție aparent simplă, tuneluri subterane pentru animale, poate reduce drastic decesele amfibienilor și poate contribui la conservarea ecosistemelor.
Cercetarea s-a întins pe o perioadă de mai bine de un deceniu, iar oamenii de știință și voluntari de la Universitatea din Vermont, de la Agenția pentru Resurse Naturale din Vermont și comunitatea locală au evaluat eficacitatea a două tuneluri subterane pentru animale sălbatice instalate sub un drum în Monkton, Vermont.
Potrivit site-ului oficial UVM, rezultatele au fost uimitoare: o reducere cu 80,2% a mortalității amfibienilor.
Studiul a fost publicat online în Journal for Nature Conservation, urmând să fie tipărit în ediția din august a revistei.
Preocuparea comunității a contribuit la lansarea unei colaborări între rezidenți, grupuri de conservare, oameni de știință de la UVM și agenții de stat, colaborare care a dus, în cele din urmă, la construirea a două pasaje subterane pentru amfibieni sub un tronson de drum de 1,3 kilometri.
Aceste structuri, proiectate pentru a permite amfibienilor să treacă în siguranță sub șosea în timpul migrației, au fost instalate în 2015 cu sprijinul Departamentului pentru Pești și Faună Sălbatică din Vermont și al Primăriei Monkton.
Proiectul a costat 342.397 de dolari.
Pasaj de 15 milioane de dolari va reduce cu 90% accidentele cu animale în Colorado
V-am prezentat, într-un material anterior, un proiect foarte important derulat în SUA, Ecoductul din California – Wallis Annenberg Wildlife Crossing, un pasaj superior în valoare de 92 de milioane de dolari peste autostrada 101, Los Angeles. Construcția urmărește reducerea coliziunilor animal – autovehicule, la fel ca și celelalte metode menționate anterior.
Din fericire, Wallis Annenberg Wildlife Crossing nu este un caz izolat, în Colorado construindu-se un pasaj asemănător și oferind elanilor și altor animale de talie mare o cale sigură pentru a traversa o autostradă aglomerată
Pasajul superior va avea o lățime de 61 de metri și o lungime de 64 de metri, formând un pod peste șase benzi de circulație pe care circulă peste 100.000 de vehicule în fiecare zi.
Construcția podului în valoare de 15 milioane de dolari este în curs de desfășurare, preconizânu-se că se va finaliza în decembrie.
Podul este ultima componentă a unui sistem mai amplu de treceri pentru animale sălbatice, care include pasaje subterane și garduri, iar oficialii speră ca odată cu apariția lui, accidentele de această natură să scadă cu 90%.
Accidentele rutiere cu animale sălbatice reprezintă o problemă majoră în tot statul Colorado, până în prezent, în 2025, înregistrându-se deja 1.600 de cazuri.
