În adâncul pădurii din comuna Sinești, județul Iași, există un loc despre care nu se vorbește prea des, dar care spune o poveste de viață și echilibru. Se numește Ferma de la Gheorghițoaia, iar pentru silvicultorii care o îngrijesc și pentru animalele care trăiesc aici, ea este mai mult decât o simplă fermă – este o adevărată oază pentru faună.
Înființată în 2003, la solicitarea vânătorilor pasionați, ferma a pornit ca un proiect ambițios de conservare a vânatului. Astăzi, la peste două decenii distanță, a devenit un reper pentru Direcția Silvică Iași, dar și un exemplu de conviețuire armonioasă între oameni și animale sălbatice.
Un sanctuar în mijlocul pădurii
Pe cele 460 de hectare împrejmuite cu grijă, trăiesc laolaltă cerbi, lopătari, mufloni, căpriori și mistreți. „Avem în prezent peste 30 de mistreți, 10 cerbi, 60 de lopătari, 12 mufloni și 25 de căpriori, iar efectivele sunt în continuă creștere”, spune Gabriel Doncean, directorul Direcției Silvice Iași.
Unii dintre acești arbori genealogici ai faunei românești provin chiar din alte colțuri ale țării. Cerbul lopătar și muflonul – specii rare și foarte valoroase – cresc aici în siguranță, iar apoi, atunci când sunt suficient de puternice, sunt eliberate în libertate. Este un ciclu de viață care arată că omul poate repara ceea ce altădată a rănit.
Amintirea mistreților și lupta cu boala
Ferma a fost multă vreme faimoasă pentru populația de mistreți. Era unică în județ și atrăgea vizitatori și vânători din toată țara. Numărul lor a scăzut drastic după ce pesta porcină africană a lovit zona, dar efectivele se refac treptat.
„În 2021 mai aveam doar o sută de exemplare, dar acum populația de mistreți și-a revenit. Este important să menținem un echilibru, să îi hrănim și să le oferim un mediu sănătos”, spun îngrijitorii.
Gardul invizibil care protejează viața
Dincolo de frumusețea locului, la Gheorghițoaia se află și multă muncă nevăzută. Întreg perimetrul este protejat de un gard de 13 kilometri, cu plasă de sârmă îngropată și un fir electric de 18 volți, menit să descurajeze animalele să se apropie de margini. Este un detaliu tehnic care spune însă o poveste mai mare: omul trebuie să găsească mijloace să protejeze, nu să domine.
Între economie și conservare
Ferma nu are doar un rol ecologic, ci și unul economic. Pe măsură ce efectivele cresc, se fac selecții. Exemplarele cu trofee impresionante sunt extrase și puse la dispoziția vânătorilor. Costurile variază între 350 și 1.000 de euro, în funcție de dimensiunea și frumusețea trofeului.
Este un sistem care menține echilibrul între protecția faunei și valorificarea responsabilă a resurselor. „Conservarea și repopularea sunt misiunea noastră de bază, dar trebuie să avem grijă și de partea economică. Veniturile revin tot în circuitul silvic”, explică silvicultorii.
O lecție despre echilibru
Poate că esența poveștii de la Gheorghițoaia nu stă în cifre sau în garduri electrice, ci în imaginea cerbilor care aleargă liberi, a muflonilor care își fac loc prin poieni, a căpriorilor care privesc atent, gata să sară înapoi în pădure.
Este imaginea unei naturi care, atunci când primește șansa să fie protejată, știe să se regenereze. Iar oamenii din spatele acestei ferme – pădurari, ingineri silvici, îngrijitori – arată că adevărata conviețuire nu înseamnă doar exploatare, ci și grijă, răbdare și respect pentru viață.
Ferma de la Gheorghițoaia rămâne un loc discret, dar simbolic. Un colț de pădure unde omul nu este stăpân, ci partener.
