Încheiem un an încărcat de polemici și tensiuni, în care pădurea românească a rămas captivă într-un paradox dureros: suntem priviți cu suspiciune de țări care și-au epuizat de mult propriile resurse, în timp ce acasă căutăm cu obstinație calea spre o gestionare dreaptă și modernă. Nu visăm să fim o simplă putere exportatoare de buștean, cum am fost până la interzicerea exportului, ci un hub inteligent al lemnului – fundamentat pe tehnologie, transparență și respect.
Trecerea dintre ani ne oferă răgazul unei reflecții sincere. La orizontul lui 2026, marea provocare nu ține de imaginea externă, ci de fundația internă: infrastructura noastră morală și tehnică. Călcâiul lui Ahile rămâne unitatea de măsură – nu doar cea fizică, ci cea a încrederii.
Dictatura estimării și eroarea care ne costă reputația
Vorbim despre o dictatură tocmai pentru că nu reușim să scăpăm de această „estimare” a lemnului care ne creează foarte multe neajunsuri. Deși SUMAL 2.0 este un pas înainte pentru trasabilitate, sistemul rămâne, la fel ca alte sisteme, prizonierul datelor introduse de om (GIGO – garbage in, garbage out). Silvicultura românească se bazează încă pe estimări, nu pe măsurători. Sunt estimări care, până în 1989, nu deranjau pe nimeni: silvicultura și exploatarea se întâlneau sub umbrela aceluiași stat, iar plusurile și minusurile se compensau contabil. Astăzi, realitatea este alta: avem o economie privată, cu vânzători și cumpărători distincți. Eroarea de estimare nu se mai „compensează”, ci duce direct la decapitalizarea sectorului forestier. Încă folosim formule matematice din anii ’60-’70, care admit erori de zeci de procente în funcție de conicitate sau teren.
În era digitală, o strategie națională nu poate sta pe nisipuri mișcătoare. Aceste imprecizii alimentează neîncrederea și devin teren fertil fie pentru suspiciuni nefondate, fie pentru ascunderea unor abateri reale.
Supremație prin tehnologie: Punctele Obligatorii de Măsurare (POM)
Anul viitor trebuie să marcheze cel puțin la nivel de zonă pilot: trecerea de la estimare la măsurare. Conceptul Punctelor Obligatorii de Măsurare (POM) la ieșirea din pădure – discutat încă din 2019 – capătă contur. Nu vorbim de bariere rudimentare, ci de insule tehnologice: camere cu recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare (LPR), conexiuni satelitare și independență energetică. Aici, lemnul va fi cubat expeditiv, digital sau scanat LiDAR, reducând eroarea la limite acceptabile și necontestabile.
Aici avem certitudinea că sistemul nu are emoții, nu cunoaște oboseala, nu are prieteni și nici rude. O cameră video poate fi păcălită, însă nu poate fi subiectivă. În definitiv, după ani de suspiciuni, trebuie să reușim să pornim de undeva pentru a reconstrui încrederea.
În 2019 am vorbit despre „lemn măsurat”, dar s-a legiferat „lemnul fasonat”. Această măsură intermediară nu a rezolvat problema de fond, ci a generat blocaje masive – sute de mii de metri cubi blocați în pădure, degradându-se din lemn de lucru în lemn de foc. POM ar oferi transparență reală și siguranță pentru cel care pune lemnul pe piață. Este singura digitalizare autentică ce poate risipi îndoielile.
Curajul reformei administrative
Măsurarea precisă trebuie însoțită de o reașezare a activităților la Romsilva, îndreptată spre a consolida statutul specialiștilor, dar și spre transformarea instituției într-un model modern de administrare a pădurilor. Statul a dovedit că nu este cel mai eficient exploatator direct. Soluția firească este ca statul să rămână un arbitru imparțial și riguros, lăsând competiția liberă agenților economici. Codul Silvic trebuie să elimine obligativitatea lemnului fasonat, să promoveze lemnul măsurat și să încurajeze dezvoltarea comunităților locale.
România nu are voie să rămână în defensivă. Trebuie să devină un model modern, ancorat în date verificabile și adevăr obiectiv.
Pădurea nu trăiește pe rețelele sociale
Dincolo de strategii, să nu uităm esențialul: munca în pădure este grea și periculoasă. Iarna aceasta, atipică, dominată de noroi și ceață în loc de zăpadă, forestierii lucrează în condiții vitrege pentru a asigura recoltarea lemnului necesar industriei și gospodăriilor. Ei sunt cei care, zi de zi, muncesc în pădure, departe de ecranele computerelor.
Digitalizarea și măsurarea corectă sunt, în final, un omagiu adus efortului lor – o formă de respect pentru profesioniștii care își asumă responsabilitatea față de pădure, comunitate, economie și mediu, indiferent de vreme.
Sărbători fericite, cu viziune clară și stabilitate trainică!
Ciprian Dumitru Muscă
Președinte
Asociația Forestierilor din România – ASFOR
Editorial publicat pe www.asfor.ro
