Într-o lume agitată, unde natura este deseori umbrită de ecrane și de obiecte sclipitoare, există artiști care reușesc să ne reconecteze la esență și să-i redea vocea de odinioară. Plimbându-se printre plante de câmp și fire lungi de iarbă, Gintvilė Giedraitienė, o artistă lituaniană, culege cu grijă bogățiile pământului, transformându-le în povești vizuale simple, dar pline de impact. Și-a botezat lucrările Žolinukai, un termen care, practic, a fost inventat, pentru că profunzimea artei sale nu putea fi încadrată în nici o altă categorie existentă. Aceasta spune că lucrările sale sunt asemenea antichităților: deși timpul și factorii exteriori le pot modifica aspectul, valoarea lor crește odată cu trecerea anilor.
Țese povești din frunze, bețișoare, fân și flori, le simte și le ajută să ajungă la un public care știe să asculte vocea naturii. Totul a început în adolescență, pe vremea când micul ei hobby crea disconfort în sânul familiei, pentru că ajunsese să umple toată casa de plante uscate.
Acum lucrurile stau diferit, iar visul inocent din copilărie a prins un contur frumos, care-i aduce împlinire.
„…Cultura baltică, folclorul, simbolurile tradiționale sunt foarte importante pentru mine — ele mă inspiră”, relata G. Giedraitienė pentru lrytas.lt
Artista folosește aproape exclusiv materiale naturale, lăsând magia naturii să fie forța care dă viață creațiilor ei și care pune în valoare simbolurile despre care vorbește cu atâta drag.
Satul este mediul perfect, în care-și poate colecta fără grabă plantele, însă și orașul are potențialul său, în viziunea sculptoriței, fiind un tărâm care merită explorat.
Începuturi
Totul a început prin școala generală, potrivit amintirilor pe care le poartă Gintvilė în minte, atunci a realizat pentru prima oară „verbos” (ramuri decorative de Paște) și le-a vândut la Vilnius, în fața Porții Zorilor. Totuși, această practică nu a durat prea mult, fiind nevoită să-și îndrepte atenția spre activitățile academice.
Ulterior, după finisarea studiilor, Gintvilė a lucrat la Muzeul în Aer Liber al Lituaniei, unde și-a redescoperit pasiunea pentru plante, pe care le consideră și în prezent „prima și cea mai durabilă iubire”. Renumita sa tehnică a fost descoperită pur întâmplător, când a găsit în mansarda casei resturi de fibre de in pe care le-a modelat sub forma unei păsări, mâinile sale lucrând natural, firesc, de parcă făcuse asta toată viața. Ulterior și-a înfrumusețat lucrarea cu plante uscate, moment care a marcat începutul stilului său artistic deosebit. La puțin timp distanță a creat sute de păsări și obiecte artizanale unice care i-au adus un succes incredibil la târguri.
Procesul de creație și materialele naturale
Specialiștii obișnuiesc să clasifice această formă de artă drept „sculpturi din plante”, iar artista despre care vorbim astăzi, putem spune că depune destul de mult efort pentru a-și așterne imaginația în acest mod. Gintvilė își folosește locuința ca și atelier, dar și ca spațiu de depozitare, iar când vremea este suficient de prietenoasă, pornește la pas pe teren, pentru a-și colecta materia primă.
„Merge pe câmp cu foarfeca de grădină și taie manual ierburile înflorite, păstrând cu grijă fiecare fir și fiecare floare.”, scrie publicația draugas.org
Anume aceste detalii ne ajută să înțelegem legătura emoțională dintre artistul creator și munca sa, Gintvilė se dedică întru totul și fuge de căile ușoare sau superficiale. Își lasă frunzulițele, florile, firele de iarbă și bețișoarele culese să se usuce în tihnă, timpul vărsându-și magia asupra lor. Le așterne pe mobilier, covor, chiar și pe acoperișul mașinii, revenind ulterior pentru a le culege și a le depozita în recipiente până la toamnă, când își lasă imaginația să zburde liberă.
Precum menționasem în introducere, artista folosește aproape exclusiv materiale naturale, excepția fiind un lipici simplu pentru hârtie, care-i este util pentru a lipi firele de in, asigurând astfel rezistența lucrării.
Toate celelalte elemente — ierburi, flori, mușchi, frunze, crenguțe și fructe uscate — sunt absolut naturale și nemodificate. Spre deosebire de alți meșteri care practică această formă de artă, ea nu folosește coloranți, iar acest aspect i-a adus mulți admiratori.
„De mică am fost atrasă de păduri și câmpuri. Îmi plăcea să mă joc singură în natură. Când ești singur, începi cu adevărat să vezi. Stăteam ore întregi în liniște, salutam răsăritul și priveam apusul. Eram mulțumită și nu aveam nevoie de distracții sau prieteni de joacă”, își amintește Gintvilė, potrivit draugas.org
Inspirația
Înarmată cu multă răbdare și ambiție, artista lituaniană refuză categoric să-și cumpere materia primă, arta să fiind compusă doar din plante pe care ea, personal, le culege manual din natură: rogoz, pir, diverse ierburi, timoftică, lăcrămioare, plante sălbatice, flori uscate, fructe de scoruș, stuf și mușchi.
Deși sunt pline de sens și profunzime, creațiile lui Gintvilė au un design simplist, ilustrând sfere, păsări, soarele sau luna. Lucrează și obiecte pentru ocazii speciale sau chiar la comandă, însă refuză să-și îngrădească prea mult simțul artistic, evitând lucrările prea restrictive.
