Profesoara Mārita (Maarit) Kallio, specialistă în economie și politici forestiere la Norwegian University of Life Sciences (NMBU), atrage atenția asupra riscurilor majore ale politicilor ambițioase ale Uniunii Europene în domeniul utilizării terenurilor, schimbărilor de utilizare a terenurilor și silviculturii (LULUCF). Într-un interviu acordat Audiomedia, ea subliniază că implementarea țintelor de sechestrare a carbonului și a strategiei de biodiversitate ar duce la o relocare masivă a exploatării lemnului din UE către alte regiuni ale lumii, cu costuri economice enorme și beneficii climatice globale minime.
Impactul economic și relocarea producției
Potrivit studiilor conduse de prof. Kallio, o reducere semnificativă a exploatării în UE (aproximativ 113-117 milioane m³/an în perioada 2030-2035, comparativ cu tendințele pieței) ar determina o creștere a acesteia în alte părți ale lumii, compensând circa două treimi din reducerea europeană. Principalele destinații ar include America de Nord, Brazilia, Rusia, Indonezia, Chile și alte regiuni forestiere majore.
Aceasta ar însemna o transferare masivă de venituri din țările UE către terțe țări, afectând procesarea, exporturile, investițiile și locurile de muncă din sectorul forestier european. Studiul estimează că costul marginal al reducerii emisiilor ar putea depăși 700-1000 €/tonă CO₂, mult peste prețurile recente din sistemul european de comercializare a emisiilor (EU ETS). „Dacă aceeași reducere se poate obține prin alte măsuri la costuri mult mai mici, se ridică întrebări serioase privind eficiența cost-beneficiu a acestei politici”, afirmă prof. Kallio.
Rezultatele preliminare ale proiectului de cercetare „Leakage impacts of the EU’s climate and biodiversity policies” (2024) confirmau deja aceste riscuri: reducerea exploatării în UE ar crește presiunea asupra pădurilor din alte regiuni, multiplicând riscul pierderii biodiversității la nivel global.
Beneficiile lemnului depășesc sechestrarea carbonului în păduri
Profesoara Kallio subliniază că beneficiile climatice ale pădurilor și ale utilizării lemnului nu se limitează la stocarea carbonului în arbori vii. Lemnul înlocuiește materiale cu amprentă de carbon mare, precum betonul, oțelul sau resursele fosile. O scădere a utilizării lemnului ar putea crește consumul de alternative mai poluante, diminuând sau chiar anulând câștigurile nete la nivel global.
Modelele arată o reducere netă globală a emisiilor de doar circa 22 Mt CO₂/an (în medie 2030-2035), în contextul unei reduceri masive de exploatare în UE. Aceasta este o cifră modestă raportat la costurile economice și la riscurile de „leakage” (relocare).
Contextul politic european
Regulamentul LULUCF stabilește ținte stricte de sechestrare a carbonului pentru statele membre în perioada 2026-2030, vizând un sink net de -310 Mt CO₂-eq la nivelul UE până în 2030 (o creștere suplimentară de circa 42 Mt față de perioada de referință 2016-2018). Aceste ținte, combinate cu strategia de biodiversitate 2030 (care prevede protejarea a 30% din terenuri), exercită o presiune puternică asupra gestionării pădurilor.
Studiile anterioare ale lui Kallio și colaboratorilor (inclusiv lucrări din 2018-2022) au analizat deja impactul nivelurilor de referință pentru sink-urile forestiere, arătând efecte similare asupra piețelor globale.
Implicații pentru România și sectorul forestier european
România, cu suprafața sa forestieră semnificativă (peste 6,5 milioane ha), ar fi afectată direct. O reducere forțată a exploatării ar impacta industria lemnului, locurile de muncă rurale și veniturile bugetare, fără a garanta beneficii climatice globale proporționale. Experții români din ASFOR și alți actori din sector au atras atenția în mod repetat asupra nevoii de politici echilibrate, care să țină cont de realitățile economice și de securitatea lanțurilor de aprovizionare, mai ales în contextul provocărilor geopolitice actuale.
Prof. Kallio concluzionează: „Dacă o astfel de politică duce la relocarea exploatării și a veniturilor în afara Europei, fără beneficii climatice semnificative la nivel global, este legitim să ne întrebăm dacă direcția este corectă. Responsabilitatea pentru atingerea țintelor și consecințele revine statelor membre.”
Articolul se bazează pe interviul cu prof. Mārita Kallio (Audiomedia/Forest.fi, aprilie 2026), pe prezentarea sa din 2025 și pe studii asociate publicate sau în revizuire. Surse suplimentare includ analize ale Comisiei Europene privind LULUCF și rapoarte ale EEA. Politicile forestiere europene necesită o evaluare riguroasă a efectelor globale de leakage pentru a evita măsuri costisitoare cu impact limitat.
