Chapeau — La Romexpo, pe 352 de metri pătrați de expoziție dedicată, s-a văzut o schimbare de paradigmă: lemnul nu mai este o nișă ecologică, ci o industrie. Un fenomen pe care președintele ASFOR, Ciprian Dumitru Muscă, îl analizează pe larg în editorialul publicat tot pe ForestMania.
Există un mit pe care îl ducem cu noi de generații: „casă de piatră”, urarea care echivalează soliditatea cu betonul și cărămida. Și totuși, tocmai acest reflex cultural pare astăzi depășit de inginerie, de economie și de climă deopotrivă. În locul rigidității minerale, tot mai mulți arhitecți și constructori vorbesc despre o altă logică: cea a fibrei vegetale. Este și tema pe care președintele Asociației Forestierilor din România (ASFOR), Ciprian Dumitru Muscă, o dezvoltă în editorialul său găzduit de ForestMania — un text despre „memoria pădurii și logica cimentului”, din care reportajul de față pleacă mai departe, către teren.
Cifrele din spatele entuziasmului
Diferența nu este doar estetică. Un metru cub de lemn de rășinoase păstrează aproximativ o tonă de CO₂ pe durata de viață a clădirii, în timp ce betonul și cărămida pornesc deja cu o datorie de carbon din chiar momentul producției. Adăugând efectul de substituție — un concept pe care Ciprian Dumitru Muscă îl readuce constant în dezbaterea publică — o locuință din lemn poate deveni, practic, o amprentă de carbon negativă.
La capitolul portofel, povestea continuă. Lemnul izolează termic de ordinul a cincisprezece ori mai bine decât betonul, ceea ce permite pereți mai subțiri și mai performanți, iar standardul nZEB devine o consecință naturală, nu o bifă birocratică. Reducerile de costuri energetice se situează frecvent între 30% și 50%.
Și seismul? Și focul?
Întrebările care apar imediat la noi țin de cutremure și incendii. Răspunsul ingineresc răstoarnă intuiția. La seism, elasticitatea lemnului absoarbe și disipă energia acolo unde rigiditatea se fisurează. La foc, grinzile masive se carbonizează la suprafață și își protejează miezul, păstrând stabilitatea mai mult timp decât oțelul, care se deformează brusc la temperaturi înalte. Nu întâmplător, ediția 2026 a nZEB Expo a inclus, în zona exterioară, o demonstrație de incendieri controlate pe structuri executate în trei sisteme constructive diferite — timberframe, metal și ICF — exact genul de probă care mută discuția de la mit la măsurătoare. Normele Eurocode 5 au făcut, de altfel, din lemnul structural un material de precizie milimetrică.
De la stand la ecosistem
Semnalul cel mai clar a venit de la nZEB Expo, desfășurat între 11 și 14 iunie 2026 în Pavilionul B2 de la Romexpo. Aici, Hub-ul Lemnului a funcționat în premieră ca Timber Partner — singurul partener tematic dedicat industriei lemnului — gestionând o suprafață de 352 de metri pătrați, organizată în două insule expoziționale de câte 104 metri pătrați și o zonă liniară de 144 de metri pătrați cu rol de networking. Mai mult decât o vitrină de mostre, a fost o platformă de dialog între producători, arhitecți, constructori și beneficiari. Companii românești au demonstrat că performanța tehnologică de vârf se poate face aici, acasă — cu valoare adăugată care rămâne, în bună parte, în zonele rurale de unde provine resursa.
Vocea sectorului
Pentru forestierii organizați în ASFOR, fenomenul nu este doar o curiozitate de târg, ci o miză strategică. „Felul în care alegem să construim este o oglindă a felului în care ne privim viitorul”, scrie Ciprian Dumitru Muscă în editorialul său, subliniind că lemnul nu înseamnă o întoarcere nostalgică la trecut, ci o sincronizare cu tendințele secolului XXI. Aceeași idee traversează și poziția instituțională a asociației: România are tradiția, materia primă și inginerii pentru a fi un actor relevant, nu un spectator.
Opinie · semnat redacția ForestMania
Miza nu este doar una de arhitectură, ci de viziune. Ce lipsește încă este pârghia politicilor publice: achiziții verzi și un cadru care să favorizeze materialele regenerabile în construcțiile publice. ASFOR, prin vocea președintelui său, a și pus pe masă o propunere concretă — un prag minim prin care cel puțin 25% din valoarea fiecărei construcții publice noi să fie reprezentat de lemn. Este genul de măsură simplă și măsurabilă care ar putea schimba piața mai repede decât orice campanie de imagine. Până atunci, schimbarea o duc înainte cei care aleg să gândească pe termen lung — și care înțeleg, așa cum o spune și editorialul lui Ciprian Dumitru Muscă, că o casă de lemn este, în fond, felul în care timpul pădurii continuă să ne adăpostească.
