Inundația care a compromis Salina Praid — una dintre cele mai valoroase resurse economice și turistice din România — a fost, oficial, declanșată de… un castor. Sau, mai exact, de limitările legislative și instituționale care au împiedicat devierea pârâului Corund din cauza unui habitat ocupat de această specie reintrodusă. În spatele acestui caz bizar se ascunde, de fapt, o problemă gravă: rigiditatea birocratică și suprapunerea contradictorie a legislației de mediu cu nevoile reale ale comunităților.
Când natura se „apără” prea bine
Potrivit ministrului Economiei, Bogdan Ivan, inundația de la Praid putea fi prevenită dacă pârâul Corund — al cărui debit crescut a pătruns în salină — ar fi fost deviat cu câteva luni în urmă. Însă, în calea lucrărilor s-a aflat o familie de castori, protejată de lege. Iar orice intervenție în habitatul acestora presupune o serie de avize, studii și consultări, într-un proces care poate dura și un an.
„Sper ca, în această situație extrem de importantă pentru România, acele agenții competente în materie de protecția mediului vor analiza și oportunitatea acestor investiții. Vom propune ca Agenţia pentru Protecţia Mediului să emită într-un termen foarte scurt toate avizele și autorizațiile pentru a nu fi blocați de populația de castori”, a declarat ministrul Bogdan Ivan.
Nu este pentru prima dată când protecția exagerată a unei specii produce efecte colaterale devastatoare. În România, legislația de mediu — în special Legea nr. 49/2011 privind regimul ariilor naturale protejate și OUG nr. 57/2007 — impune condiții foarte stricte de intervenție în habitatele unor specii precum ursul brun, râsul, vidra sau… castorul eurasiatic (Castor fiber). Astfel de reglementări, deși bine intenționate, se transformă adesea în obstacole administrative majore.
Un caz de „habitat contra umanitate”?
În cazul Praid, castorul a devenit — ironic — „inginerul” care a blocat lucrările de deviere a apei, iar protecția legală acordată speciei a paralizat intervenția. Rezultatul? O salină inundată, sute de locuri de muncă pierdute, evacuarea a 45 de case și daune estimate la peste 12 miliarde de euro.
„Animalul care s-a pus în calea salvării Salinei Praid este castorul”, a declarat Ivan. „Au fost avertizați de mult că sunt castori acolo și că pot bloca lucrările”.
Într-un stat funcțional, prioritățile se stabilesc în funcție de impactul asupra comunităților, economiei și vieții umane. Dar în România, legislația actuală nu permite excepții rapide și clare în situații de urgență, chiar dacă riscurile sunt cunoscute și iminente.
Reintroducerea castorului – între succes ecologic și eșec instituțional
Castorul eurasiatic a fost reintrodus în România între 1998–2003, în cadrul unui program condus de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Brașov, cu sprijinul Fundației Conservation Carpathia. Inițial, proiectul a fost considerat un succes, deoarece castorul contribuie la refacerea zonelor umede și la menținerea biodiversității.
Însă, în lipsa unui plan de management adaptiv, populația de castori s-a extins agresiv de-a lungul Oltului, Mureșului, Argeșului și până la Dunăre. Își construiește baraje, modifică cursuri de apă și distruge infrastructura hidrotehnică. Iar autoritățile nu au competențe sau proceduri clare pentru intervenții rapide.
„În cazul castorului, s-a făcut conservare fără control. Nu există o limită numerică, un sistem de urmărire a impactului sau o strategie de coabitare cu așezările umane”, explică dr. Sorin Radu, specialist în ecologie aplicată.
Birocrație versus prevenție
Legea prevede că orice intervenție într-o zonă protejată necesită:
- evaluare de mediu;
- aviz de la Agenția pentru Protecția Mediului;
- consultare publică;
- aviz de la custodele ariei;
- acordul Ministerului Mediului pentru modificări de habitat.
În practică, toate acestea pot dura între 6 luni și 2 ani. Mult prea mult într-o situație de risc iminent, cum a fost cazul Praid.
„Nu există proceduri accelerate pentru situații de urgență ecologică, deși Codul administrativ le permite la nivel teoretic”, subliniază juristul Andrei Condorovici, expert în dreptul mediului.
E timpul pentru o revizuire legislativă?
Cazul Praid ridică o întrebare crucială: mai este sustenabil un sistem juridic care nu face distincția între conservarea unei specii și siguranța unei comunități? O lege care blochează lucrări anti-inundație pentru a proteja câteva rozătoare, dar ignoră viețile și mijloacele de trai ale oamenilor, este o lege care trebuie regândită.
„Protejarea mediului nu înseamnă paralizarea societății. Avem nevoie de o reformă a legislației de mediu care să includă excepții bine justificate, termene clare și mecanisme de intervenție rapidă”, afirmă Ciprian Muscă, președinte ASFOR.
De la absurditate la responsabilitate
Tragedia de la Praid nu e doar despre un castor. Este despre lipsa de coordonare dintre autoritățile de mediu, economice și locale. Despre o legislație gândită în laboratoare, dar aplicată în realități dure. Și despre absența unui echilibru între protecția naturii și protecția oamenilor.
România are nevoie urgentă de o dezbatere națională privind modul în care legile de mediu sunt redactate, interpretate și aplicate. Pentru că, altfel, vom continua să vedem cum „inginerii ronțoși” ajung să saboteze, fără voie, comunități întregi. Iar în spatele fiecărui castor — poate simpatic la prima vedere — se va ascunde o nouă catastrofă.
