Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV*), inițiativă a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava pe baza unui proiect PNRR-I10, dedicată sprijinirii studenților și cercetătorilor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est a României, a avut recent privilegiul de a se conecta cu una dintre vocile importante ale științei biologice românești: Gabriela Vochița, cercetător științific gradul I și director al Institutului de Cercetări Biologice din Iași, filială a INCDSB București, beneficiară a sesiunilor de consiliere psiho-socio-juridice și a sesiunilor de formare oferite de Centrul COACH USV. Cu o carieră solidă, construită în decurs de peste două decenii, Gabriela Vochița este un model de perseverență, pasiune și rigoare științifică. Prin intermediul Centrului COACH-USV, mărturia ei vine să inspire o nouă generație de tineri cercetători – liceeni, studenți și doctoranzi – care caută în știință nu doar un drum profesional, ci și un sens mai profund. În acest articol parcursul cercetătoarei este redat prin reflecții personale, întrebări fundamentale și convingerea că adevărata cunoaștere începe din curiozitate.
Gabriela Vochița, biolog de renume din cadrul Institutului de Cercetări Biologice Iași (ICB Iași), are o carieră științifică de peste două decenii, marcată de pasiune și rigoare academică. În prezent, ocupă funcția de cercetător științific gradul I (CS I) și este director al institutului, care funcționează ca filială a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice – INCDSB București. Parcursul său profesional a început în anul 2000, odată cu pregătirea temei de licență, și a fost consolidat prin cercetare susținută în cadrul lucrării de disertație și, ulterior, în perioada de doctorat. Din 2007, activează în mod constant în cadrul institutului ieșean, contribuind la dezvoltarea cercetării biologice din România. Alegerea carierei de cercetător a fost, după cum mărturisește, rezultatul unei vocații clare: „Pasiunea pentru știința vieții și dorința de a pune în practică cunoștințele dobândite la Facultatea de Biologie a Universității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași au fost decisive.” Timp de peste zece ani, Gabriela Vochița s-a specializat în biologie celulară și genetică, cu un accent deosebit pe evaluarea modului în care anumiți agenți străini influențează cromozomii și diviziunea celulară la plante de cultură.
| Pierderea (deleția) unei porțiuni dintr-un cromozom la orz, după un tratament cu pesticide |
Dacă ar fi să aleagă începutul poveștii sale profesionale, Gabriela Vochița ar începe cu un moment de uimire: prima dată când a observat o diviziune celulară la microscop. Acea experiență i-a trezit o fascinație care avea să o însoțească de-a lungul întregii cariere. „Cu mirarea din prima experiență avută în observarea la microscop a unei diviziuni celulare” – așa își amintește cercetătoarea acel moment definitoriu. Ceea ce a legat-o profund de cercetarea biologică nu a fost doar provocarea intelectuală, ci și dimensiunea sa umană și practică. Gabriela Vochița vorbește cu emoție despre ceea ce i-a „agățat sufletul” în acest domeniu: „Posibilitatea de a valorifica, printr-o abordare științifică, disponibilitatea cunoștințelor, aparaturii și colaborărilor în vederea realizării unor activități de cercetare constitutive etapelor sau verigilor de identificare a unor compuși naturali sau de sinteză cu potențial terapeutic”. În laborator, acolo unde ochiul uman nu poate pătrunde fără ajutorul tehnologiei, Gabriela Vochița observă transformări pe care publicul larg rar le poate intui. Prin cercetările sale microscopice, face vizibile modificări fine, dar esențiale, la nivel celular. „Prin determinările efectuate prin observații la microscop sunt vizibile detalieri cito-morfologice intervenite în celule normale sau tumorale ca răspuns la aplicarea unor tratamente”, explică ea.
| Observarea la microscop a nucleilor unor celule tumorale netratate (stânga – aspect normal: nucleu sferic, compact), respectiv celule iradiate (dreapta – ADN-ul fragmentat determină aspectul sub formă de cometă al nucleului). Testul aplicat este folosit pentru evaluarea eficienței terapiei anticancer – cu cât există mai multe comete, iar lungimea acestora este mai mare, cu atât eficiența terapeutică este mai bună. |
Desigur, parcursul nu a fost lipsit de provocări. Gabriela Vochița recunoaște că au existat momente dificile, în care constrângerile financiare și lipsa resurselor au pus sub semnul întrebării continuitatea activității științifice. „Activitatea de cercetare se confruntă cu multe dificultăți conjuncturale impactului subfinanțării, resurselor materiale și umane”, afirmă ea. Totuși, a ales să meargă mai departe, motivată de dorința de a contribui la progresul științei și de a inspira generațiile tinere. „Am dat întâietate dorinței de a aduce elemente de noutate în știința vieții și deschiderii unor posibile orizonturi de interes tinerilor cercetători în științele naturii, sperând să văd desfășurarea muncii mele, a colegilor mei și a tuturor tinerilor pasionați de activitatea de cercetare științifică în condițiile dotărilor de actualitate și remunerării rezonabile”, adaugă cercetătoarea. Privind în urmă, Gabriela Vochița recunoaște că una dintre întrebările care i-au orientat parcursul profesional a fost profund legată de identitatea națională: „Am căutat să dau un răspuns plauzibil întrebării privind posibilitatea de a îmbunătăți imaginea țării mele prin rezultatele progresului științific propriu activității de cercetare românești”, spune cercetătoarea. Este o preocupare care i-a oferit direcție, dar și motivație în fața obstacolelor. În prezent, însă, întrebările care o frământă sunt mai apăsătoare. „Mă încearcă deseori îngrijorări în privința stadiului în care se va ajunge prin subfinanțarea diverselor activități de apartenență cercetării științifice din diferite domenii și demotivarea oamenilor studioși”, mărturisește cercetătoarea, exprimând o temere larg împărtășită în comunitatea academică. Întrebată ce a învățat despre răbdare, eșec și incertitudine, Gabriela Vochița oferă un răspuns concis, dar încărcat de experiență: „Răbdarea este suportul perseverenței, eșecul cheia autodepășirii și incertitudinea calea autoperfecționării”. Sunt lecții extrase direct din realitatea cercetării, unde ritmul este adesea lent, rezultatele vin greu, iar drumul nu e niciodată liniar.
Într-o epocă în care știința este tot mai des contestată sau chiar ignorată în spațiul public, Gabriela Vochița vede cercetarea ca pe o formă de rezistență rațională. Ca biolog, consideră că relația dintre știință și societate ar trebui să fie una de încredere și sprijin reciproc. „Oricare minte iscoditoare implică mai puțină ignoranță într-o societate a cărei progres se bazează, în genere, pe rațiunea cercetării științifice”, subliniază ea. Dacă ar avea la dispoziție doar trei minute pentru a vorbi cu un grup de liceeni sau studenți curioși, Gabriela Vochița le-ar vorbi cu siguranță despre miracolul cercetării naturii, nu ca pe un simplu demers intelectual, ci ca pe o călătorie fascinantă a minții. „Cercetarea naturii deschide, una după alta, câte o poartă spre o nouă provocare a minții pentru descoperirea unei neștiute forme a armoniei”, afirmă directorul ICB Iași, sugerând că numai prin înțelegerea profundă a vieții putem construi și reconstrui o armonie a conviețuirii între toate formele de viață. Pentru Gabriela Vochița, cercetătorul nu este altceva decât un om curios, care își poartă neliniștea interioară ca pe o forță de observație și înțelegere. „Un cercetător științific este omul curios care, nemulțumit de nevoia de a cunoaște, năzuiește a ști”, spune aceasta. Îi îndeamnă pe tineri să se întrebe dacă sunt dintre cei care se mulțumesc cu „a cunoaște vârful munților” sau dintre cei care „vor să știe împlinirea visurilor construite printre stele”. Când un experiment reușește, cercetătoarea biolog Gabriela Vochița simte o profundă mulțumire și o confirmare a raționamentului științific. „Reușita unui experiment este însoțită de un sentiment de împlinire așteptat de pe urma înțelegerii judicioase a naturii”, spune cercetătoarea. În schimb, eșecul nu este pentru ea un motiv de descurajare, ci o invitație la reflecție: „Un experiment eșuat este, de fapt, o probare a incorectitudinii gândirii în reprezentarea naturii investigate și o provocare de a-mi revizui felul în care privesc lumea”. Dacă ar trebui să descrie cercetarea științifică printr-o formă de artă, Gabriela Vochița ar alege arta plastică. Pentru ea, cercetarea este o formă de pictură a realității vii, în care imaginile și culorile naturii sunt reinterpretate prin ochiul științei. „O conștientizez a fi de apartenență artei plastice, prin care picturalitatea modelează formele existențialității naturale”, afirmă aceasta, subliniind legătura subtilă dintre sensibilitate artistică și rigoare științifică.
Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Director Centrul COACH-USV
drd. Oana Grosu, consilier psiholog
lect. Sergiu Raiu, consilier sociolog, COACH-USV
* Acest material a fost realizat cu sprijinul Proiectului PNRR-I10 cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV).
