Într-o perioadă în care dezbaterile despre mediu sunt dominate adesea de emoție Asociația Forestierilor din România (ASFOR) propune o întoarcere la baze. La știință. La chimie. Într-o nouă luare de poziție lansată astăzi, 12 ianuarie, breasla forestierilor demontează mitul „non-intervenției” salvatoare și explică, cu tabelul periodic în mână, de ce o pădure abandonată devine o problemă climatică, în timp ce o pădure gospodărită este soluția.
Ciprian Dumitru Muscă, președintele ASFOR, pune pe masa decidenților o temă care ar trebui să fie axiomă în politicile publice, dar care este adesea ignorată din rațiuni populiste: ciclul carbonului.
Ecuația simplă a fotosintezei vs. mitul „muzeului” în aer liber
Mesajul ASFOR, intitulat sugestiv „Chimie, nu ideologie”, pleacă de la un adevăr biologic elementar. Arborii sunt uzine chimice naturale. Prin fotosinteză, aceștia absorb dioxidul de carbon și eliberează oxigen. Carbonul rămâne stocat în lemn.
Dar, avertizează forestierii, această „uzină” nu funcționează la infinit cu aceeași eficiență.
- Pădurea tânără și activă funcționează ca un burete uriaș pentru carbon. Crește viguros și „aspiră” emisiile.
- Pădurea îmbătrânită, lăsată în paragină sub pretextul protecției stricte, ajunge la un echilibru și, ulterior, la declin.
„Când un arbore moare și putrezește în pădure, procesul chimic se inversează. Carbonul stocat timp de decenii este eliberat înapoi în atmosferă. O pădure care nu este gospodărită, unde lemnul nu este recoltat la timp, devine din puits de carbon (absorbant) o sursă de emisii. Aceasta este chimie. Ideologia care ne spune să nu atingem pădurea ignoră această chimie elementară”, subliniază Ciprian Dumitru Muscă.
Lemnul în construcții = Carbon scos din circuit
România are o oportunitate imensă pe care riscă să o rateze dacă politicile forestiere rămân captive în retorica interdicțiilor. Transformarea problemei pădurilor în soluție climatică se face prin recoltare și utilizare.
Lemnul pus în operă – în case, în mobilă, în structuri de rezistență – este, în termeni practici, un depozit de carbon securizat. Cât timp lemnul există sub forma unei grinzi într-o casă, carbonul rămâne blocat acolo și nu încălzește planeta. Mai mult, utilizarea lemnului are un dublu efect benefic, cunoscut sub numele de efect de substituție:
- Stochează carbonul din arbore.
- Elimină emisiile uriașe care ar fi fost generate pentru a produce betonul sau oțelul care ar fi înlocuit acel lemn.
România 2026: Între potențial și blocaje
Deși suntem în 2026, sectorul forestier încă se luptă cu percepții greșite. ASFOR reamintește că o bioeconomie funcțională nu înseamnă distrugerea pădurii, ci regenerarea ei continuă.
„Avem nevoie de curaj politic pentru a recunoaște că tăierea unui arbore, atunci când este făcută legal și urmată de regenerare, este un act ecologic. Înlocuim exemplarele bătrâne, care și-au încheiat ciclul de viață, cu o pădure tânără, avidă de carbon. Acesta este motorul natural care poate ajuta România să își atingă țintele climatice”, spune Ciprian Dumitru Muscă.
Concluzia este una pragmatică: pentru a salva clima, trebuie să ieșim din paradigma „nu atingeți” și să intrăm în epoca „utilizați inteligent”. Pădurea nu este un bibelou de sticlă, ci o resursă regenerabilă vie. Dacă o tratăm cu ideologie, o pierdem (prin putrezire, incendii și doborâturi). Dacă o tratăm cu chimie și silvicultură, o transformăm în cea mai eficientă tehnologie de captare a carbonului pe care o avem la dispoziție.
România are resursa. Rămâne de văzut dacă va avea și înțelepciunea de a asculta de ingineri, nu doar de influenceri.
Pentru mai multe detalii despre poziția ASFOR puteți consulta documentul integral pe asfor.ro.
