În ultimele zile am scris despre o serie de subiecte importante în zona forestieră: proteste, HG privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale, încheierea implementării SUMAL 2.0. Și, desigur, nelipsitele discuții din mediul online referitoare la „mafia lemnului”. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Cristian Vasilică Ignat, consilier superior în cadrul Gărzii Forestiere Brașov, inginer silvic cu o vastă experiență în domeniu.
Forestmania.ro: Ministerul Mediului a anunțat încheierea implementării programului SUMAL 2.0, cu ultimul modul. Ca om cu experiență în control, este programul SUMAL atât de bun pe cât îl prezintă ministerul? Dacă ar fi să faceți un top 3, care sunt cele mari beneficii pe care le-a adus sectorului forestier?
Cristian Vasilică Ignat: Trebuie să vedem dezvoltarea programului SUMAL în întregul său proces, SUMAL 2 fiind o altă etapă dezvoltării realizată de o echipă de specialiști din cadrul STS, dar și din cadrul autorității publice centrale. Ideea construcției unui sistem informatic național de urmărire a circuitului masei lemnoase a existat înainte de anul 2000 și ea a fost generată în colectivul Serviciului Monitorizare Inspecții și Control Silvic și Cinegetic din cadrul Direcției Generale de Control Silvic și Cinegetic.
Ceea ce trebuie înțeles este faptul că perfectarea acestui sistem informatic din prezent nu poate înlocui factorul uman respectiv consilierii specializați în control silvic care sunt din ce în ce mai puțini. Sperăm ca Garda Forestieră Națională să rezolve aceste probleme.
Chiar dacă la începutul operaționalizării SUMAL 2 au existat o serie de sincope provenite din translatarea informațiilor specifice sectorului către limbajul de programare, acum putem discuta de schimbarea situației, deci despre alte cerințe adresate sistemului. Dacă varianta inițială nu a oferit posibilitatea corelării și analizei unor date privind procesul de exploatare și comportamentul actanților implicați, apariția modulului de evidența sancțiunilor este de un viitor sprijin oferit celor responsabili cu controlul activităților specifice sectorului silvic pentru conturarea unor potențiale zone de risc.
Forestmania.ro: Sunt capabile Gărzile forestiere să susțină implementarea PNRR? Pentru că „pe umerii” lor cade greul….
Cristian Vasilică Ignat: Trebuie recunoscut că obiectivele stabilite prin PNRR sectorului forestier sunt extrem de ambițioase, iar implementarea măsurilor programatice ridică probleme în permanență, reprezentând chiar pentru personalul Gărzilor Forestiere subiect de dezbatere. De pildă, campania națională de împădurire și reîmpădurire lansată prin PNRR, inclusiv pe componenta „păduri urbane”, ar trebui sprijinită de unele clarificări din partea autorităților, pentru că pe măsură ce proiectele se implementează, personalul specializat identifică o multitudine de aspecte particulare în cazurile pe care le monitorizează. Chiar dacă se transmit operativ aceste constatări, rezolvările nu pot veni în aceeași dinamică. Apoi, fiind vorba de sarcini noi circumscrise fișei postului pentru un consilier al Gărzii Forestiere, aceștia ar trebui nominalizați și responsabilizați prin decizii ale inspectorilor șefi, astfel încât procesul de monitorizare a fiecărui obiectiv de investiții să capete coerență și trasabilitate, fiind vorba de măsuri care se derulează secvențial, pe anumite perioade de timp.
Forestmania.ro: Cum stăm cu resursa umană în Gărzile forestiere? Se tot vorbește de faptul că tinerii pleacă sau că nu vor să lucreze în sistem. Se vorbește și de concursuri aranjate pe ici, pe colo.
Cristian Vasilică Ignat: Nu este un secret, încă înregistrăm un deficit de personal, chiar în unele compartimente „cheie”. În acest moment, fiind foarte aproape de înființarea Gărzii Forestiere Naționale, se așteaptă apariția unor mutații în schemă, este foarte posibilă o „migrare” pe o serie de posturi. Poate că într-un interval de timp rezonabil să se producă deblocarea angajărilor și inițierea de concursuri pentru ocuparea multor posturi. Apariția structurii centrale, condusă de un secretar de stat, va dinamiza procesul. Nu este normal, de pildă, ca acordarea unor drepturilor salariale prevăzute de Legea 234/2019 (lege organică care consfințește statul special al personalului silvic) să vină numai după implicarea justiției, numai după ce angajații Gărzilor au acționat în instanță propria instituție. Și totuși salariile încă nu au ajuns la un nivel de atractivitate, pe măsura responsabilității și cerințelor la care trebuie să răspundă un consilier sau inspector șef din Garda Forestieră. Consider că angajarea într-o astfel de structură își are încă motivația în profilul de personalitate al consilierului, în valorile care ar trebui să caracterizeze orice silvicultor, apărător al pădurii și nu pentru alte considerente.
Forestmania.ro: Aș vrea să ne spuneți dacă în România există cu adevărat o „mafie a lemnului” sau e o propagandă lansată de ONG-uri și preluată de cei care nu cunosc sectorul. Dacă există, care e amploarea ei? Dacă nu există, de ce se menține tema?
Cristian Vasilică Ignat: Nu putem nega existența fenomenului de crimă organizată în România, așa cum nu putem exclude apetitul unor exponenți ai acesteia pentru această categorie de resurse, pe care o reprezintă lemnul. Când e vorba de pădurile românești, acuzarea nu a atins încă acel prag de profesionalism. Domeniul este specific, demontarea, destructurarea acestor grupuri, presupune înțelegerea profundă a modului în care se operează, prin care se prejudiciază anumite valori. Ca o opinie personală, eu afirm că sintagma „mafia lemnului” este improprie, nu are conținut, este un slogan pentru cei care văd o „mare caracatiță”, o „mare defrișare”, o „largă conspirație” în care intră toți: forestieri, silvicultori, organe de control etc. Fenomenul nu arată deloc așa. Descoperite, structurile au un caracter mai degrabă „local”, se dezvoltă pe slăbiciuni organizatorice, rolurile membrilor grupului organizat sunt mai slab conturate, mizele puse în joc sunt mai mici, calate pe nevoi primare. Crima, atentatul la viața și securitatea celui care apără pădurea, sunt conjuncturale, dar prezente, ceea ce este regretabil pentru un sector de tradiție care a stăruit ca să avem încă arborete de o valoare inestimabilă.
Forestmania.ro: Credeți că e o idee bună separarea activității de exploatare din Romsilva de cea de administrare?
Cristian Vasilică Ignat: Ideea este bună ca principiu, fundamental în antiteză cu susținerile sindicale, care fac să crească masa celor care sunt speriați de viitoarele schimbări. Procesul transformării regiei autonome, bănuiesc ireversibil, are în substanța de coagulare pentru propria organizație și componenta populistă iar rezistența la schimbare este animată de frica pierderii propriilor prerogative. Din modul în care se va produce re-organizarea derivă consecințele unei idei care pot fi negative sau pozitive, iar rezultatul se va vedea cu siguranță în ani.
Forestmania.ro: Dacă ați fi ministrul mediului acum, care ar fi primele 5 măsuri pe care le-ați lua în zona pădurilor?
Cristian Vasilică Ignat: Cu prioritate, aș operaționaliza Garda Forestieră Națională apoi aș lansa consultări cu toți actanții din sector, proiectând consecințele posibile ce decurg din procesul re-structurării sectorului, poate cea mai semnificativă inițiativă ce a avut loc până acum. Aici nu este vorba doar de o modificare de legislație, ci de schimbare socio-economică, profundă, cu multiple efecte, unele mai greu de anticipat. Apoi, aș accelera și mai mult cooperarea inter-instituționale, cu ministerele partenere (interne, justiție, finanțe, agricultură). Aș centra activitățile ministerului pe dimensiunea modernismului: oportunitatea introducerii de tehnologii noi, digitalizare, informatizare și adaptarea lor în teritoriul specific al silviculturii. Și nu în ultimul rând m-aș gândi, în permanență ca prin ce întreprindem să îmbunătățim imaginea silvicultorului, a forestierului, în societate.
Forestmania.ro: S-a vorbit mult despre un „supra-control” și o supra-legiferare în sectorul forestier. Sunteți de acord?
Cristian Vasilică Ignat: Se vorbește îndelung pe această temă în sector. Știu că aceasta este reprezentarea pe care o au oamenii, este confirmată și de studiile sociologice. Iar oamenii nu acționează pe baza acelui real existent, ci în baza unor estimări ale „realului”. Controlul este un atribut al managementului, al conducerii. Indiferent de caracterul său (inopinat, periodic, de fond, parțial, de specialitate, administrativ), el rămâne un instrument real al decidentului. Partea samavolnică a problemei este că uneori reprezintă un instrument de „pedepsire”, de „reglare de conturi” de re-instaurare a unei alte ordini. Controlul trebuie să se poziționeze în adevărata lui caracteristică: feed-back-ul. Este necesar ca ceea ce se constată să aibă ca rezultat o măsură implementată, acțiune care să conducă la o îmbunătățire. Nu putem vorbi de supra-control (ba chiar dimpotrivă, aș susține!) ci de o deturnare a sensului acestuia. Cele două au legătură, dar trebuie înțeles că excesul de normă nu va conduce niciodată la un control mai eficient. Cei care au gândit actuala strategie de dezvoltare a pădurilor au sesizat acest aspect atunci când au propus tema T4 („Proceduri simplificate pentru monitorizarea proprietăților forestiere”) și conexarea tuturor activităților la rezultatul final. Cu alte cuvinte să nu mai avem „operații reușite’’ cu pacienți morți (rezultate proaste). Instrumentele de reglementare și control, dar și cele de suport financiar și de bune practice, trebuie să fie astfel adaptate la caracteristica de prevenție astfel încât să conducă la țelul propus. Cheia problemei este aici, eliminarea aspectelor cu caracter contradictoriu, care nu corelează. Să fim simpli, direcți. Să renunțăm la o legislație de „stil baroc” făcută doar de frumusețea instituției Dreptului și a celor ce-și câștigă existența din aplicarea lui.
Cristian Vasilică Ignat este inginer silvic, fost șef de district în RNP, fost consilier principal și apoi șef serviciu în minister la Direcția Control Silvic și Cinegetic (Ministerul Mediului, Direcția Generală Control), fost inspector-șef al Gărzii Forestiere Brașov.