La 10 ani de la înființare, Asociația Parcul Natural Văcărești devine Asociația Parcul Natural București (APNB), extinzându-și misiunea dincolo de Văcărești pentru a proteja și reconstrui ecologic mai multe zone naturale din capitală.
Unul dintre pilonii de bază ai asociației este Rewilding Bucharest, un program susținut printr-un grant multianual acordat de Platforma de mediu pentru București (inițiată de Fundația Comunitară București) și finanțat de ING Bank, în cadrul căruia APNB derulează (deja de câțiva ani) acțiuni de protejare, curățare, conservare și reconstrucție ecologică în cinci zone naturale extrem de importante pentru oraș: Pajiștea Petricani, Pădurea Băneasa, Valea Saulei, Lunca Dâmboviței și Stufărișurile din Dobroești.
De asemenea, asociația se orientează, în paralel, și spre reconstrucția ecologică a spațiilor urbane abandonate. APNB colaborează cu autorități, comunități și sectorul privat pentru a obține statut legal de protecție pentru aceste zone și a promova un oraș care crește împreună cu natura.
Despre toate aceste subiecte, dar și despre direcția spre care se îndreaptă Asociația Parcul Natural București, ne-a vorbit Dan Bărbulescu, membrul fondator și directorul executiv al asociației.
Cu o experiență de 15 ani de lucru în organizații neguvernamentale și de 10 ani în proiecte de ecologie și protecția mediului, domnul Bărbulescu ne-a oferit mai multe detalii despre această fascinantă transformare, despre viziuni, măsuri și provocări.
Vă invităm să descoperiți întreaga discuție:
- Domnule Barbulescu, ce înseamnă, în mod concret, trecerea de la un parc natural urban la o rețea urbană de biodiversitate în București?
(Care este viziunea din spatele noii identități și cum va fi pusă în practică?)
Parcul Natural București reprezintă trecerea de la natura din oraș (Văcărești) la orașul din natură. Adică un oraș în care natura este protejată și ajutată să recucerească și să îmbrace noi teritorii – acolo unde este posibil desigur, pe modelul Parcului Natural Văcărești.
Cinci noi arii naturale urbane: Pădurea Băneasa, Pajiștea Petricani, Valea Saulei, Stufărișurile de la Doborești, Lunca Dâmboviței. Înseamnă peste 400 de ha de spații verzi de calitate, cu specii diverse și peisaje naturale accesibile oamenilor.
- Cum se va schimba activitatea asociației odată cu această extindere? Ce noi priorități apar în plan ecologic și urbanistic?
Această nouă direcție a început deja pentru noi încă de acum doi ani, deci suntem pregătiți să arătăm oamenilor noua natură din București. Desigur, vor fi schimbări pentru că este un plan nou, mai mare decât cel de acum 10 ani în care înființam parcul Natural Văcărești, deci cel puțin la nivel de echipă vor fi schimbări. Și la nivel de comunicare așteptăm noi provocări, noi metode de implicare și mobilizare a oamenilor din comuntăți, sunt necesare pentru a ne pune în practică viziunea. În plan ecologic trebuie să învățăm mai bine limbajul noii naturi din oraș, astfel încât să putem vorbi aceeași limbă când vine vorba de specii, habitate și lucrări de reconstrucție ecologică.
- Rewilding Bucharest propune o viziune curajoasă. Cum vedeți viitorul acestor zone peste 10–15 ani și ce riscuri există dacă ele nu vor primi statutul legal de protecție?
Există riscul dispariției lor, al distrugerii, al degradării – avem exemplul Pădurii Băneasa unde, dacă se va deschide noul drum de acces prin pădure, va avea loc o degradare galopantă care va duce în 10 – 15 ani la scoaterea din circuitul forestier a zeci de ha si transformarea lor în zone de construcții și amenajări civile. Aici este provocarea noastră, trebuie să acționăm acum pentru a putea asigura viitorul acestor zone de natură și viitorul nostru de locuitori ai unui oraș viabil. Un alt risc este cel legat de schimbările climatice. Degradarea naturii sub influența schimbării climei este la fel de galopantă.
- Care sunt pașii concreți pe care îi parcurgeți împreună cu autoritățile pentru a obține statutul legal de arii protejate? Ați întâmpinat blocaje sau rezistență în acest proces și ce soluții ați găsit pentru a implica eficient comunitățile?
Mergem pe o formulă de parteneriat, vrem să colaborăm cu autoritățile publice, așa cum facem deja cu Sectorul 1 și Sectorul 2 al Capitalei. Protecția naturii este o acțiune de parteneriat, alături de comunitate, de instituții publice, finanțatori și alți factori interesați. Altfel, este foarte greu să convingi opinia publică de necesitatea protejării naturii. Desigur că există și blocaje. Ideea de conservare a naturii în mediul urban are nevoie de explicații. Noi nu transformăm zone ale orașului în grădini zoologice, ci curățăm, accesibilizăm și sprijinim autoritățile în protejarea peisajelor sălbatice și a zonelor cu biodiversitate mare. Și mai cred că cel mai eficient mod de a explica oamenilor importanța naturii în mediul urban este de a le oferi ocazia să le viziteze. Prin activități de cunoaștere, tururi ghidate, comunicare reușim să convingem oamenii și instituțiile de importanța existenței unei naturi sănătoase în orașele noastre.
- Grădinile de ploaie și pajiștile urbane par soluții simple, dar aduc schimbări vizibile. Cât de „revoluționare” sunt, de fapt, aceste intervenții pentru un oraș ca Bucureștiul?
Sunt destul de revoluționare. Pentru că așa ceva nu s-a mai făcut. Ele reprezintă o schimbare de optică în tratamentul spațiilor verzi. Până acum spațiile verzi erau administrate exclusiv pornind de la funcția lor de agrement. Să fie frumoase, să fie curate, să nu ne murdărim, să nu ne ciupească insectele, să putem să ne plimbăm pe alei, să stăm pe iarbă cu pătura. Desigur, aceste funcții sunt în continuare valabile, dar pe lângă ele apar tot mai multe necesități legate de atenuarea vremii extreme. Trebuie să începem să privim parcurile orașelor și ca soluții verzi care au natura la bază și care contribuie la absorbția apei de ploaie de exemplu, sau care reglează temperaturile, vântul, poluarea, zgomotul. Parcurile orașelor trebuie să devină adevărate infrastructuri care reprezintă mai mult decât simple spații de recreere. De aceea, grădinile de ploaie par SF la noi (în alte orașe au devenit tradiție), pentru că nu s-au mai făcut, iar autoritatea publică nu are experiență în așa ceva. La fel este și cu pajiștile.
De ce să îngrijim un squar verde cu plante sălbatice, când putem să facem „ceva frumos” și să punem gazon sau tot felul de arbori ornamentali irigați non stop!?
Păi răspundem noi la această întrebare: pentru că este mai ieftin, și pentru că este mai sănătos pentru natură și, poate câteodată chiar mai frumos.
- Fluturele este noul simbol al organizației – ce mesaj transmite bucureștenilor?
Este simbolul fragilității. Natura este fragilă, are nevoie de protecție. Mai ales natura sălbatică, natura liberă. Dar fluturele este și frumos. Atrage atenția, bucură. Copiii zâmbesc atunci când văd un fluture colorat.
- La 10 ani de activitate, care considerați că este cea mai valoroasă realizare a asociației și care este următoarea mare provocare?
Înființarea Parcului Natural Văcărești este cea mai importantă realizare a noastră. Și familiarizarea oamenilor din oraș cu natura, cu biodiversitatea. Datorită nouă, zeci de mii de copii au avut ocazia (poate unică în viața lor) să vadă un șarpe, să atingă o broscuță, să audă cântând un grangure. Faptul că am facilitat acest lucru ne bucură foarte mult.
Următoarea provocare? Parcul Natural București. Adică un oraș care crește în natură și împreună cu natura.
