Camera Deputaților a adoptat recent un proiect de modificare a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic (nr. 407/2006), care aduce schimbări semnificative în ce privește suspendarea ordinului ministrului mediului referitor la cotele de recoltare. Discutăm mai jos ce se schimbă, cine sunt actorii, ce argumente există și ce riscuri apar.
Ce prevede modificarea
- Suspendarea ordinului privind cotele de recoltare
Ordinul emis anual de Ministrul Mediului — care stabilește câte exemplare dintr-o specie pot fi vânate într-un sezon pe un fond cinegetic — va putea fi suspendat doar dacă există o decizie judecătorească definitivă. Suspendarea în primă instanță nu va mai fi suficientă.
- Derogare de la contenciosul administrativ
Proiectul introduce o excepție de la anumite prevederi din Legea contenciosului administrativ (nr. 554/2004), astfel încât ordinele de cotă de recoltare (și cele de intervenție imediată în cazul urșilor, șacalilor etc.) să nu poată fi suspendate înainte ca hotărârea judecătorească să devină definitivă.
- Specii vizate și cereri de amendament
USR a cerut ca modificările să se aplice doar pentru speciile de urși bruni și șacali. Amendamentul lor a fost respins.
În timpul dezbaterilor, deputatul Dragoș Ciobotaru (PNL) a susținut creșterea cotei de recoltare la urși, argumentând că populația este prea mare.
- Adoptare și vot
Proiectul a fost adoptat în Camera Deputaților cu 122 voturi „pentru”, 38 „împotrivă” și 48 de abțineri. Urmează Senatul ca for decizional.
Context: cote, controverse, cifre
- Cotele actuale la urs: Legea promovată în 2024 prevede pentru urșii bruni un nivel de prevenție de 426 exemplare la nivel național și un nivel de intervenție de 55 exemplare.
- ONG-urile de mediu au semnalat probleme de fundamentare științifice, invocând faptul că nu se cunosc precis populația de urși, iar proiectele privind cotele sunt deseori bazate pe date incerte.
- Au existat și reacții la nivel european: există preocupări că legea ar putea încălca directivele UE privind protecția speciilor dacă derogările nu sunt justificate sau dacă nu există alternative adecvate.
Argumente pro și contra
Pro
- Posibilitatea ca autoritățile să intervină mai operativ în cazul atacurilor de urs asupra oamenilor sau bunurilor, fără să aștepte un proces în instanță (care poate dura).
- Stabilitate și predictibilitate pentru gestionarii fondurilor cinegetice – evitarea suspendării ordinelor în primă instanță poate reduce ambiguitatea operațională.
- Satisfacerea presiunilor locale: comunitățile din zonele afectate de urși cer intervenții mai rapide, cote adaptate problemelor reale (pagube, pericole).
Contra
- Riscul de supraveghere insuficientă a populațiilor de urși. Dacă datele nu sunt suficiente, măsura poate conduce la recolte peste niveluri sustenabile.
- Posibil conflict cu legislația europeană privind protecția speciilor, care cere ca derogările să fie strict justificate și să existe măsuri alternative.
- Percepția publică: ca și cum “vânătoarea să fie permisă liber” pentru urși, într-o societate tot mai preocupată de conservare și de drepturile animalelor.
Implicaţii pe termen mediu și lung
- În termeni biologici/ecologici: modificările pot afecta echilibrul faunei, dacă vânătoarea nu este gestionată pe baza unor studii riguroase, dacă nu se ține cont de distribuția și dinamica populațiilor.
- Administrativ/juridic: mutarea pragului de suspendare către hotărârea definitivă poate reduce contestațiile timpurii, dar poate încuraja litigii prelungite și incertitudine pe perioade mai lungi.
- Social: riscul polarizării opiniei: unii vor considera măsura necesară, alții – o reîntoarcere spre politici mai permisive în detrimentul conservării.
- Risc de sancțiuni UE: dacă directivele europene nu sunt respectate, România ar putea să fie supusă procedurilor de infringement.
Modificările adoptate de Camera Deputaților aduc o schimbare semnificativă în modul în care legea vânătorii este pusă în aplicare, în special în ceea ce privește suspendarea ordinelor cu cotele de recoltare. Ele răspund unor cereri concrete din teritoriu, dar vin și cu riscuri — în special legate de conservarea efectivă a speciilor și de respectarea normelor naționale și europene.
Este esențial ca, dacă legea va fi adoptată și promulgată, implementarea să fie însoțită de:
- studii riguroase și transparente de evaluare a populațiilor de animale sălbatice;
- monitorizare independentă a efectelor cotei;
- dialog real cu comunitățile locale, ONG-urile de mediu și experți de biodiversitate.
