Profesorul care a transformat analiza politicilor forestiere într-o știință riguroasă oferă o lectură critică a birocrației europene și pledează pentru subsidiaritate
Pe 25 ianuarie, Max Krott împlinește 71 de ani. Pentru cercetătorii și practicienii din domeniul forestier, numele său este inseparabil de transformarea unui câmp academic fragmentat într-o disciplină analitică cu instrumente proprii și standarde internaționale.
Născut în 1955 în Älvdalen, Suedia, format la Viena și profesor la Göttingen timp de decenii, Krott a construit teoria puterii centrate pe actori — un cadru care explică cum guvernele, corporațiile și comunitățile locale își impun interesele în politicile forestiere prin coerciție, stimulente sau controlul informațiilor. Manualul său Forest Policy Analysis (2005) rămâne referința standard în domeniu.
Critica directă a politicilor UE
În interviuri recente, Krott nu ezită să numească limitele abordării europene. Despre Natura 2000, rețeaua de arii protejate promovată de trei decenii, el afirmă: „Politica de mediu a Uniunii Europene este doar simbolică și, în substanță, extrem de ineficientă. Natura 2000 nu a avut până acum niciun impact pe teren.”
Profesorul german identifică sursa problemei în suprabirocratizare: „Un munte înalt de reguli create de experți bine plătiți, dar prea complexe pentru a fi gestionate în practică și prea centralizate pentru a satisface nevoile statelor membre.”
Paradoxal, tocmai sectorul forestier — rămas în competența națională — oferă, în viziunea sa, un model pentru reformă: „Subsidiaritatea bine funcționantă în silvicultură are potențialul de a deveni un exemplu pentru toate politicile UE.”
Relevanța pentru România
Pentru Europa de Est, contribuțiile lui Krott au o istorie aparte. Încă din anii ’90, el a inițiat rețele de cercetare dedicate tranzițiilor post-comuniste, analizând riscurile capturării instituțiilor forestiere de către interese înguste.
Astăzi, în contextul Regulamentului privind produsele fără defrișări (EUDR), instrumentele sale analitice permit o lectură mai lucidă a tensiunilor dintre Bruxelles și statele membre. Întrebarea pe care o pune teoria sa rămâne aceeași: cine decide și în beneficiul cui?
Privind înainte
La 71 de ani, Krott continuă să publice și să formeze cercetători. Provocarea pe care o identifică pentru următoarea generație este transferul cunoștințelor în practică: „Am dezvoltat un model pentru un astfel de suport politic bazat pe știință, numit modelul RIU. Sarcina noastră este să promovăm transferul modelelor îmbunătățite de silvicultură în țările europene.”
Cu peste 230 de publicații și aproape 50 de doctoranzi formați, moștenirea sa este deja vie. Dar lecția esențială rămâne una de metodă: a privi politicile forestiere nu ca probleme tehnice, ci ca arene ale puterii — unde analiza riguroasă poate face diferența între retorică și rezultate.
