Sunt zile care se întipăresc în memorie nu doar prin fapte, ci prin felul în care ele ne ating sufletul, ne provoacă mintea sau ne deschid orizonturi noi. Așa a fost o zi recentă petrecută în Hokkaido, insula nordică a Japoniei, un tărâm unde tradiția se împletește cu inovația, iar natura pare să șoptească lecții de echilibru. De la vizita la un institut de cercetare care redefinește viitorul lemnului, la o casă tradițională ce emană simplitate și rezistență, și până la peisajele sălbatice ale unui parc național, totul a fost o invitație la reflecție. Nu doar despre silvicultură, ci despre cum omul poate coexista cu pădurea, respectând-o și valorificând-o sustenabil. Hokkaido, cu pădurile sale ce acoperă peste 70% din suprafață, reprezintă un model global în acest sens, unde producția de lemn a crescut constant, ajungând la 21,6 milioane m³ la nivel național în 2018, cu o contribuție semnificativă din această insulă.
Dimineața a început cu o vizită la Institutul de Cercetări pentru Produse Forestiere din Hokkaido (Hokkaido Forest Products Research Institute), situat în Asahikawa, un oraș cu o istorie bogată în prelucrarea lemnului. Fondat în 1950, institutul are astăzi 82 de angajați, dintre care 58 sunt cercetători, și este finanțat parțial de prefectura locală, dar majoritatea veniturilor (75%) vin din surse externe. Preocupările lor acoperă un spectru larg: de la producția și distribuirea lemnului, la securitatea muncii, ameliorarea funcțională a produselor din lemn și promovarea biomasei forestiere. Dar ceea ce impresionează este accentul pe valorificarea ciupercilor din flora forestieră, transformând resurse aparent secundare în oportunități economice și medicale.
Sediul Institutului de Cercetări pentru Produse Forestiere din Hokkaido, un centru de inovație în silvicultură.
Aici, am aflat detalii fascinante despre evoluția silviculturii locale. În 2019, volumul de lemn recoltat în Hokkaido a atins 5,2 milioane m³, 95% provenind din plantații de brad de Sahalin (Abies sachalinensis), larice japonez (Larix kaempferi) și chiparos lucios (Chamaecyparis obtusa). Comparativ cu 1981, când se recoltau 8,2 milioane m³, dar doar 18% din plantații, azi se vede o tranziție către păduri gestionate sustenabil. Aceste specii, cu creștere rapidă, ajung la maturitate în 40 de ani, dar peste 70% din arborete depășesc această vârstă, permițând bușteni mari, ideali pentru lemn laminat în construcții. Totuși, manipularea lor ridică provocări, după cum subliniază cercetătorii: dificultăți în exploatare și prelucrare, dar cu avantaje în calitate.
Laricele japonez domină producția de lemn laminat, având proprietăți similare duglasului verde sau pinului silvestru. Un exemplu concret? O casă experimentală, construită în 2019 în doar 9 zile, jumătate din larice japonez, jumătate din brad de Sahalin, care a rezistat încărcăturilor masive de zăpadă din iernile aspre ale insulei. Hokkaido, cu pădurile sale naturale și artificiale moștenite de generații, produce lemn de calitate superioară, definit de solul fertil și clima rece.
Brad de Sahalin (Abies sachalinensis), una dintre speciile cheie în plantațiile din Hokkaido.
Inovațiile nu se opresc aici. Pentru a combate crăpăturile din lemnul de larice la uscare tradițională (până la 12% umiditate relativă), institutul a dezvoltat tehnologia Core-Dry, care reduce umiditatea la 8% fără defecte. Aceasta combină elemente de uscare hibridă, similară metodelor moderne care folosesc încălzire externă și internă pentru eficiență. De asemenea, se explorează specii autohtone precum mesteacănii (Betula ermanii și B. platyphylla), folosiți pentru instrumente muzicale sau bâte de baseball – un sport iconic în Japonia. Interesant, așchiile din B. platyphylla sunt preferate de vite paielor de orez, deschizând perspective în agricultură. Și ciupercile? Cultivarea Shiitake (Lentinula edodes) pe rumeguș de salcie dă rezultate spectaculoase, iar din Maitake (Grifola frondosa) s-a extras un vaccin antigripal valoros. Aceste cercetări subliniază o viziune integrată: pădurea nu e doar sursă de lemn, ci un ecosistem multifuncțional, unde biodiversitatea devine resursă medicală și economică.
După institut, ziua a continuat cu o premieră: vizita la o casă japoneză tradițională din lemn, originară de pe coasta vestică a insulei, relocată lângă Asahikawa. Cu un preț de circa 70 milioane de yeni (aproximativ 400.000 euro), ea îmbină grinzi vechi de frasin (Fraxinus mandshurica) de peste 100 de ani cu elemente din larice și brad de Sahalin. Simplitatea ei – funcționalitate, bun gust, rezistență la intemperii – evocă o filozofie ancestrală: armonie cu natura. În Hokkaido, astfel de construcții din lemn local, promovate și de inițiative recente precum cele din regiuni arctice, reprezintă un model de sustenabilitate.
O casă tradițională japoneză din lemn, simbol al rezistenței și simplității în Hokkaido.
Deplasarea pe teren, prin peisaje vălurate cu folosințe mixte – agricole, forestiere, locuite – a culminat cu Parcul Național Daisetsuzan, cel mai mare din Japonia, cu 2.267 km² de sălbăticie neatinsă. Cunoscut ca „locul de joacă al zeilor” în limba ainu, parcul oferă munți impunători, câmpii alpine cu flori rare și faună diversă. Aici, „Lacul Albastru” (Shirogane Blue Pond) din Biei, un accident fericit creat în 1988 pentru a opri curgerile de noroi de pe Mt. Tokachi, impresionează cu apa sa bleu sulfuroasă și trunchiurile uscate de mesteacăn ce răsar ca sulițe. Culoarea intensă provine din amestecul de apă limpede din râul Biei cu hidroxid de aluminiu din apele subterane de la cascada Shirahige. E un loc unde cuvintele pălesc în fața frumuseții, amintindu-ne că natura, cu minunile ei, ne invită la umilință și protecție.
Peisaj din Parcul Național Daisetsuzan, acoperișul Hokkaido-ului.
Această zi în Hokkaido nu a fost doar o călătorie geografică, ci una interioară. Ne arată cum inovația – fie în uscare lemn, fie în cultivare ciuperci – poate susține tradiția, iar pădurea devine punte între trecut și viitor. Într-o lume grăbită, asemenea locuri ne reamintesc să privim cu generozitate: la resurse, la oameni, la natură. Poate că, dincolo de date și tehnologii, esența e în subtilitatea echilibrului, unde fiecare arbore tăiat e un angajament pentru generațiile viitoare.
Lacul Albastru din Biei, o minune accidentală a naturii.
Sursa: vizita în Japonia Facultatea de Silvicultură din Brașov
