România se confruntă în această perioadă cu o problemă de amploare în fondul forestier național: peste 16.000 de hectare de pădure au fost afectate de secetă severă și de atacul unor insecte dăunătoare precum gândacul de scoarță (Ips typographus) și Agrilus spp., un dăunător apărut recent în pădurile de foioase. Fenomenul nu este izolat, ci afectează păduri din mai multe județe, iar efectele se resimt deja la nivel local și regional, inclusiv asupra stabilității ecosistemelor și planurilor de regenerare forestieră.
Un atac vizibil și invizibil
În județul Neamț, conform Direcției Silvice, au fost identificate 2.818 hectare de foioase afectate, 12.654 hectare de brad și 640 hectare de gorun care prezintă uscări în diverse stadii. Specialiștii pun această situație pe seama a două cauze principale: schimbările climatice, în special perioadele lungi de secetă, și existența unor plantații istorice de rășinoase în zone care nu le sunt natural prielnice. Aceste plantații, realizate în anii ’60–’70 în zone joase pentru a furniza materie primă industriei celulozei, au devenit vulnerabile în fața noilor condiții climatice.
„Gândacul de scoarță nu este în sine cauza uscării, ci un efect al slăbirii fiziologice a arborilor. Un arbore sănătos secretă rășină și se poate apăra. Cei slăbiți nu mai au această capacitate”, explică ing. Vlad Vieru, șeful Gărzii Forestiere Neamț.
Pe fondul acestor condiții, procedurile administrative lente îngreunează intervenția rapidă. De la identificarea arborilor atacați și până la scoaterea lor din pădure pot trece chiar și 4–5 luni, timp în care dăunătorii își continuă nestingheriți ciclul biologic.
Agrilus – un nou inamic în pădurile de stejar
Un fenomen îngrijorător a fost semnalat și în sudul și vestul țării. În județele Dâmbovița, Arad, Timiș, Vaslui și Vrancea, pădurile de stejar au început să se usuce din cauza unui atac masiv al gândacului din genul Agrilus. Potrivit Romsilva, peste 37.000 de hectare sunt afectate la nivel național doar în fondul forestier de stat. Gândacul se instalează între scoarță și lemn, consumând seva arborilor deja slăbiți de secetă.
„Este un dăunător care nu a mai fost semnalat până acum în asemenea proporții în pădurile din România. Nu avem încă date științifice clare despre biologia sa și metodele eficiente de combatere”, arată Romsilva într-un răspuns oficial.
Din teren: îngrijorare, adaptare, soluții
Florin Stancu, șeful Ocolului Silvic Găești, observă că afectarea se produce „în pâlcuri”, ceea ce face ca fenomenul să fie greu sesizabil la nivel macro. Totuși, realitatea din teren este dramatică pentru proprietarii de păduri. „Trei sferturi din pădurea moștenită de la bunici e uscată”, spune un localnic din Dâmbovița.
Soluțiile propuse de specialiști vizează, în primul rând, adaptarea compozițiilor forestiere. Dănuț Chira, cercetător la INCDS „Marin Drăcea”, atrage atenția că „nu putem schimba peste noapte structura pădurilor, dar putem introduce treptat specii mai rezistente la secetă”.
În paralel, se utilizează metode preventive, precum capcanele feromonale, care întrerup ciclul de reproducere al gândacului de scoarță, și se discută despre simplificarea procedurilor legale pentru intervenții rapide în cazuri de calamități biologice.
O problemă în oglindă europeană
Fenomenul nu este specific doar României. În ultimii ani, numeroase țări europene au raportat pierderi masive din cauza secetei și a dăunătorilor forestieri. În Germania, Cehia și Austria, milioane de metri cubi de molid au fost doborâți de Ips typographus, în special în regiunile afectate de valuri succesive de secetă. Drept urmare, în aceste țări s-a intensificat reorientarea spre silvicultura adaptativă – o strategie care pune accent pe diversitate, reziliență și management dinamic al pădurilor.
Ce urmează?
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură derulează, împreună cu Romsilva, un amplu studiu privind uscarea pădurilor de foioase, cu rezultate așteptate în 2026. Până atunci, autoritățile locale, silvicultorii și cercetătorii încearcă să gestioneze pe termen scurt o situație complexă, în timp ce încearcă să gândească pădurea viitorului – una mai pregătită pentru un climat în schimbare.
