Dragi șefi de promoție, suntem mândri de voi, de parcursul vostru academic, de reușitele obținute și de efortul pe care l-ați depus în toți acești ani.
Ați demonstrat excelență, perseverență și pasiune – valori care merită cunoscute și apreciate.
Tocmai de aceea, ne dorim ca povestea fiecăruia dintre voi să ajungă la un public cât mai larg: să inspire, să motiveze și să devină un traseu-model pentru alți tineri.
Seria noastră dedicată șefilor de promoție ai facultăților de silvicultură din întreaga țară continuă – rămâneți alături de noi!
Astăzi o vom cunoaște împreună pe Ana-Maria Hrușcă, absolventa Facultății de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care a obținut titlul de șefă de promoție la nivelul facultății, distincție care reflectă performanța sa academică, dorința de a evolua și setea de cunoaștere.
Ana-Maria a absolvit un liceu cu profil umanist, iar aplicând la Facultatea de Silvicultură a trecut printr-un proces complex de tranziție, a muncit mult, a tras din greu și a ajuns cea mai bună.
Deși nu a avut pe nimeni din familie care să activeze în domeniu și să o îndrume spre silvicultură, inima mânată de momentele frumoase din copilărie, petrecute în natură alături bunicii ei, i-a croit acest frumos traseu.
Astăzi, cu diploma în mână și cu titlul de Șefă de promoție, Ana-Maria este mai fericită ca niciodată și tot mai aproape să-și vadă visul realitate.
Citește aici povestea ei:
Drumul spre silvicultură
Ana-Maria Hrușcă s-a născut în Suceava și este absolventă a Colegiului Național „Mihai Eminescu”, profilul filologie. Deși direcția pe care a ales-o inițial nu pare să aibă vreo tangență cu facultatea pe care a absolvit-o anul acesta, după spusele sale dragostea pentru natură a urmat-o în tot acest timp, pasiunea pentru domeniul silvic mocnind într-un colț de suflet. Tânăra ne-a povestit că deși nu a avut un membru al familiei care să activeze în această sferă și să o îndrume spre silvicultură, timpul pe care l-a petrecut în natură, în perioada copilăriei, alături de bunicii săi, a cântărit mult în luarea acestei decizii:
Îmi amintesc cu drag plimbările lungi făcute prin pădure alături de bunicul meu. Cu acele ocazii am învățat să observ, să ascult, să înțeleg. El mi-a insuflat acea atitudine de respect față de natură, care m-a însoțit mereu, își amintește absolventa
Această frumoasă conexiune formată încă de când era copil s-a transformat, după spusele tinerei, într-o motivație clară de a înțelege în profunzime mediul forestier, dar și de a contribui la protejarea lui.
Așadar, decizia de a-și continua studiile în cadrul Facultății de Silvicultură a fost luată pe nerăsuflate, Ana-Maria dorindu-și ca această conexiune să depășească nivelul de pasiune personală și să obțină cunoștințe solide despre funcționarea și echilibrul ecosistemelor.
Pe parcursul anilor de studiu, interesul meu s-a consolidat și s-a transformat într-un demers constant de aprofundare a mecanismelor naturale, dar și a rolului pe care silvicultura contemporană îl are în menținerea sănătății pădurilor. Mă atrage în mod special modul în care cercetarea științifică se îmbină cu responsabilitatea față de mediu – fie că vorbim despre procesele de regenerare, despre relația dintre intervențiile umane și biodiversitate, sau despre echilibrul necesar între utilizarea resurselor și conservarea lor pe termen lung, povestește Ana-Maria pentru Forestmania.ro
Silvicultura – îmbinarea dintre sensibilitatea umanistă și aplicabilitatea concretă
Tânăra, absolvind un liceu cu profil umanist, a trecut printr-o tranziție cu adevărat provocatoare în momentul în care a ales Facultatea de Silvicultură. Întrebată despre etapa de adaptare și despre felul în care a reușit să facă față unei schimbări atât de drastice, Ana-Maria a confirmat că tranziția spre acest domeniu a fost una destul de dificilă, care a presupus mult efort și seriozitate. Totuși, tânăra consideră că silvicultura îi oferă contextul perfect în care poate îmbina sensibilitatea umanistă cu aplicabilitatea concretă.
Referitor la perioada de adaptare, absolventa ne-a povestit că primul an de studii a fost destul de solicitant, confruntându-se cu un volum mare de informații noi, termeni tehnici care-i erau străini pe vremea aceea, dar și cu o abordare destul de diferită față de cea cu care fusese obișnuită.
Iar faptul că nu a avut un model în familie care s-o ajute să parcurgă acest traseu lung, plin de transformări și obstacole, nu a încetinit-o, ci din contra a motivat-o, creându-și singură reperele și învățând să îmbrățișeze schimbarea.
Totuși, din fericire, Ana-Maria nu a trebuit să treacă singură prin această schimbare, cerând îndrumarea cadrelor didactice și a colegilor de fiecare dată când simțea că este copleșită.
A luptat pentru visul ei, până a devenit cea mai bună
Dacă alți tineri de vârsta ei poate se lasă bătuți când dau de greu, Ana-Maria trage și mai tare, se ambiționează și reușește, pentru că nici un munte nu e prea mare pentru cineva care-și dorește cu toată ființa să atingă succesul. Facultatea de Silvicultură a scos-o din zona de confort, a ajuat-o să-și depășească limitele și să nu încetinească din a visa.
Faptul că nu am avut o bază tehnică solidă m-a motivat să muncesc mai mult, să citesc suplimentar, să mă implic în activități practice. Nu a fost un drum simplu, dar fiecare obstacol depășit mi-a consolidat încrederea în alegerea făcută. A fost, până la urmă, un proces de formare, nu doar profesională, ci și personală, povestește tânăra
Titlul de șefă de promoție
Titlul de șefă de promoție nu a fost un scop în sine pentru Ana-Maria, ci un frumos rezultat al muncii și dăruirii sale, care reflectă seriozitatea cu care a tratat parcursul său academic și interesul constant pentru tot ce reprezintă silvicultura. După spusele sale, distincția servește și ca un indicator că drumul pe care l-a ales i se potrivește și că poate deveni o carieră de viitor.
Pentru mine nu a fost un obiectiv în sine, ci o consecință firească a modului în care m-am raportat la procesul de formare: cu responsabilitate, disciplină și dorința de a învăța în profunzime. Acest rol nu m-a schimbat, dar m-a făcut mai conștientă de faptul că, indiferent de poziție, avem fiecare o contribuție de adus în protejarea și gestionarea responsabilă a pădurilor. Cred că viitorul acestui domeniu nu depinde doar de rezultate individuale, ci de modul în care reușim să lucrăm împreună, ca o comunitate profesională ghidată de principii clare, declară absolventa pentru Forestmania.ro
Echilibrul dintre Cercetare și responsabilitatea față de mediu
Întrebată despre noțiunea de echilibru dintre cercetare și responsabilitatea față de mediu, pe care îl menționase în timpul discuției, tânăra ne-a oferit un răspuns complex și foarte bine articulat, motiv pentru care o să vi-l prezentăm integral:
Cred că una dintre marile provocări ale prezentului este reconectarea oamenilor la realitatea științifică și ecologică. Cercetarea nu este un lux academic, ci o necesitate practică, mai ales în contextul crizei climatice, când nu ne permitem decizii luate la întâmplare sau bazate pe instinct. Avem nevoie de date clare, de studii riguroase și de intervenții calculate. Dar, dincolo de rigoarea științifică, este esențială și responsabilitatea morală. Pădurile nu pot fi privite doar ca resurse sau peisaje, ci trebuie înțelese ca sisteme vii, verigi esențiale într-un lanț al echilibrului climatic. Adevăratul progres apare atunci când știința iese din laborator și se traduce în acțiuni concrete și conștientizare la nivelul societății. Nu e suficient să știm – trebuie să și acționăm. Iar, pentru asta e nevoie de educație, transparență și un dialog constant între specialiști și publicul larg.
VIITORUL sună bine!
Întrebată despre planurile sale de viitor, Ana-Maria ne-a povestit că își dorește să se implice în mod prioritar în cercetare și în activitatea de teren, considerând că acestea două merg mână în mână și că stau la baza unei silviculturi responsabile și bine ancorate în realitate.
Terenul este locul în care pot observa direct dinamica ecosistemelor, interacțiunile dintre specii și impactul deciziilor de gestionare, în timp ce cercetarea îmi oferă instrumentele necesare pentru a înțelege și interpreta aceste procese în mod științific. Cred cu tărie că cele două se completează reciproc: fără contact direct cu natura, cercetarea riscă să devină abstractă, iar fără o bază științifică solidă, practica poate pierde din rigoare și eficiență, declară tânăra
Pe final de discuție, Ana-Maria ne-a povestit și despre obiectivul său principal, cel de a contribui la dezvoltarea unor soluții durabile și fundamentate, care să răspundă provocărilor actuale din domeniu.
Totuși, tânăra nu exclude nici posibilitatea de a se implica în viitor și în zona educațională sau în proiecte de conștientizare publică.
