„TRECEȚI PE VERDE!”
Dincolo de deviză, în cadrul acestei asociații nou înființate am descoperit două rațiuni:
- O dorință insistentă a unei largi categorii de oameni de a-și duce existența într-un mediu natural sănătos, ca premisă esențială a traiului, a nivelului acestuia;
- O cerință reclamată cu asiduitate de mulți, tot mai mulți membri ai corpului profesional silvic/forestier de a-și conduce munca după principiile bunei guvernanțe a pădurilor, de a stărui în respectul Legii ei și de a o „cultiva”, nu ca pe un fruct, în beneficiul sau constrângerea cuiva, ci ca pe o credință neîndurătoare în ființa ei.
Coborând din transcendență în evidență, da, eu-reporterul, am înregistrat „nașterea” a încă unui ONG în acest perimetru al societății românești.
Era necesar?

„Am simțit nevoia unei astfel de inițiative”, a ținut să precizeze domnul ing. Cătălin George MORAR, (Garda Forestieră Brașov), primul Președinte al Consiliului Director. „Suntem un număr de optsprezece membri fondatori, toți au un background silvic dar venim din diverse domenii de activitate și acest fapt a generat, încă de la început, o pregnantă diversitate în abordarea subiectelor și perspectivelor. Cei mai mulți însă, în acest moment, ne desfășurăm activitatea în structurile Gărzilor Forestiere”.
„Am mulți colegi din „producție” care, de când le-am vorbit despre această inițiativă, mi-au tot zis „da, e bine, când dăm drumul la treabă?” Sunt mulți oameni ai breslei noastre care își doresc o platformă de expresie. Acel corp de profesioniști tăcuți care suportă din ce în ce mai greu anatema „silvicultor = hoț de lemne”, o impresionantă erezie care a avut ca rezultat oprobiul unei întregi societăți. O erezie generată de o sistematică, intensă și concertată suită de campanii de imagine, specialitatea unor alianțe „non-guvernamentale” ale cărei mesaje, culmea, au fost acceptate tacit de forurile „guvernamentale”, de cele mai multe ori fără replică, fără apărare ca și cum n-ar fi fost clar că ultima stație a propagandei este disoluția autorității!” Mi-a vorbit ing. Cosmin CRĂCANĂ (Garda Forestieră Vâlcea), vicepreședinte ACS.
Deși inițiativa a fost largă, am aflat că expresia aflată pe buzele tuturor, „etică și deontologie profesională”, n-a fost deloc un ruj, de frumusețe.
„Nașterea a fost extrem de grea!” – ne-a mărturisit ing. Vasilică-Cristian IGNAT, Prim-vicepreședintele ACS și trezorier național al asociației. „Nu am fost exact percepuți a ceea ce vrem să fim, să devenim. Chiar unii parteneri de dialog, invitați de noi la primele discuții, ne-au văzut ca pe o „comisie de disciplină”, după modelul „Colegiului Medicilor”. Și să nu credeți că lucrurile au rămas așa doar la nivel de discuții. În momentul în care am depus dosarul la judecătorie pentru înscrierea în Registrul Național al Asociațiilor și fundațiilor, respectivii s-au coalizat și au formulat cereri de intervenție, pentru a ne bloca, în acest mod, obținerea personalității juridice. Au urmat doi ani de procese, la instanțe de fond, de apel. Doi ani și patru zile, pentru o decizie pe care alte asociații și fundații o obțin de la jurați, cu celeritate, într-o lună! Cu echipe de avocați bine remunerați, cu intervenții cerute în multe puncte ale Statutului nostru. În mod voit, nu am reacționat la momentul acela, cu toate că, așa cum avea să constate și instanța de apel, prevederile Legii cadru (n.n. OG 26/2000 cu modificările și completările ulterioare) fuseseră încălcate în instanța de fond. Fără a intra în prea multe detalii, în loc să avem parte de o procedură necontencioasă, cauza a fost transformată într-una de contencios. În loc ca, în interiorul termenului stabilit de lege, judecătorul să ne invite, în condițiile în care ar fi avut observații privind actele noastre constitutive, în Cameră, pentru a aduce modificări/rectificări/îndreptări, ne-am trezit angajați într-un proces, pe care nu ni-l doream și pe care nu eram pregătiți să-l suportăm, din punct de vedere financiar. Este pentru prima oară când facem publice aceste lucruri. Și asta, din dorința de a le spune tuturor acelora care ne urmează sau doar ne urmăresc, că „foșnetul pădurii” este departe de a însemna acel calm și echilibru aducător de liniște și confort.”

Membrii fondatori nu au vrut să ne divulge numele și apartenența intervenienților. Domnul psiholog dr. ing. Cristian BĂLĂCESCU (Universitatea „Transilvania” Brașov, Facultatea de Sociologie și Comunicare), secretarul general al ACS a închis definitiv disputa. „Principial, noi nu ne construim „dușmanul”, pentru a face din această strategie un motiv de a exista. Anonimizarea înseamnă, în unele sensuri, depersonalizare/ des-ființare, excludere din corpul acelui social căruia de fapt, îi aparținem, cu bune, cu rele. Ca subiect anonim, îți sunt reținute actele și afirmațiile, dar pierzi atributul de Ființă. Rămân la convingerea că înaintea angajării oricărui proces, în lume șicu lumea trebuie să ai propriul tău… proces. Numai acel examen pe care-l numim „examen de conștiință” intervine de fapt în constructul noțiunii de „etică”, tu cu tine în fața lumii și nu altfel. Nu este mare filosofie. Este foarte important cum ne vedem noi starea, apoi transformarea, ce vom face noi, cu alte cuvinte dacă acțiunile noastre vor reuși să treacă de filtrul schimbării: „- trebuie? – vreau? – pot să fac?”. Cheia, susțin, stă în buzunarul a ceea ce numim EDUCAȚIE, chiar în sensul primordial, dat de Kant: o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare a omului, „în scopul de a dezvolta în individ toată perfecțiunea de care este susceptibil.” Astfel vedem punctual sursa de putere a organizației noastre. Nu s-a descoperit „injecția de etică” dar omenirea a descoperit mai demult această relație între cunoaștere și comportament pro-social, între instruire și etică. Credeți că sunt „întâmplătoare” acele derapaje constatate, (pentru că sunt!) sau că acele „accidente” reprobabile nu ar avea de-a face cu deprofesionalizarea, tot mai accentuată?”.
Pe acest fond al întrebărilor care nasc neliniști am înregistrat constatarea domnului ing. Mihail CRISTESCU (Directorul Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești) – conducătorul Comisiei tehnice, profesional-științifică și de învățământ a ACS: „Trebuie să evidențiez cu amărăciune faptul că interesul pentru învățământul silvic a scăzut. Înregistrez un regres în pregătirea celor care optează pentru această specializare la nivel preuniversitar.”
Am consemnat astfel, în doar câteva linii abia perceptibile (multe ale orizontului), câte puțin din problematicile dezbătute cu ocazia Adunării Generale a Asociației „Colegiul Silvicultorilor”, prima organizată după obținerea personalității juridice într-un „colț de Rai bucovinean”, la acest mijloc de octombrie.
La întrebarea „Încotro?” mi-a răspuns domnul ing. Gabriel AMITRULUI (șeful Ocolului Silvic Darabani – Botoșani, RNP Romsilva), vicepreședinte al ACS: „După cum ați văzut, suntem în faza de a accepta venirea noilor membri. Avem elaborate proceduri statutare bine definite. Procesul este unul selectiv, discutăm de un for de expertiză tehnică și profesională, care să se impună prin ținută și activitate anterioară, la toate nivelurile profesiei, nu are importanță că vorbim de muncitor forestier, pădurar sau inginer, profesor, jurist, economist… vorbim de acei profesioniști- sursă de autoritate în colectivele lor.”
M-am despărțit (dar numai pentru o vreme, am promis) de acest colegiu pe cât de entuziast pe atât de echilibrat și răbdător. Nu cunosc eu foarte bine ce vor face în viitor dar partea cu „știu” am reținut-o.

Dumitru Roșca
Sabrina Vacari
redactie@forestmania.ro