Muzeul ASTRA din județul Hunedoara găzduiește o adevărată comoară culturală, este vorba despre cea mai veche casă expusă într-un muzeu din România. Construcția veche de 225 de ani se poziționează într-o zonă perfectă, în pădurea Dumbrava Sibiului și reprezintă cel mai mare obiectiv de gen în aer liber din Europa. În această casă nu a fost bătut nici măcar un cui, bucățile de lemn îmbinându-se perfect, iar acoperișul este format strict din paie. Iar anume starea actuală a acoperișului nu permite momentan vizitatorilor să intre în această locuință valoroasă. Totuși, în viitorul apropiat casa monument urmează să fie restaurată, procedură care ar presupune o investiție de 200.000 de lei, potrivit directorului general al muzeului.
Povestea casei
Consiliul Judeţean (CJ) a făcut publică povestea acestei case în cadrul unei postări pe Facebook, transmite Agerpres
„S-a scurs mai bine de o jumătate de secol de când locuinţa din lemn de stejar, îmbrăcată cu lut şi acoperită cu paie, a meşterului dogar din Obârşa, judeţul Hunedoara, a luat calea Sibiului. Zămislită în 1800, gospodăria din Ţara Zarandului este cea mai veche casă datată expusă într-un muzeu din România şi, deloc întâmplător, îmbogăţeşte zestrea culturală a celui mai mare muzeu în aer liber din Europa, amenajat în Dumbrava Sibiului”, relatează CJ, potrivit sursei
Casa, construită în anul 1800, cuprinde două camere, una dintre ele a fost concepută ca o zonă de relaxare, iar cealaltă pentru muncă. Construcția din lemn de stejar a fost adusă la muzeul din Sibiu abia în 1972 și reprezintă un soi de carte de vizită pentru regiunea din care provine, recunoscută pentru olărit şi prelucrarea lemnului. Satul Obârșa are un frumos istoric în ceea ce ține de arta olăritului și priceperea în prelucrarea lemnului, potrivit informațiilor oferite de directorul general al Muzeului ASTRA, Ciprian Ştefan, citat în postarea CJ.
Lemnul din care a fost construită
„În primul rând, alegerea lemnului rotund de stejar era esenţială. Apoi, se decojea şi ‘păsărea’, adică se îmbina printr-o ‘muşcătură bătrânească’, fără cui, bazată pe conicitate, sau ‘pe strâns’, cum îi spuneau meşterii. O altă dovadă a priceperii înaintaşilor noştri o găsim în felul în care acopereau casa folosind paiele. Era preferat alacul, un soi vechi de grâu, cu paie ceroase, mult mai rezistente la apă. Acestea se recoltau în snopi, iar după ce se îmblătea, adică se scoteau seminţele prin baterea spicelor, paiele erau folosite pentru acoperişurile caselor şi anexelor gospodăreşti”, a detaliat Ciprian Ştefan, citat de Agerpres
Restaurarea
La momentul actual, această bijuterie poate fi admirată doar de la distanță, cauza principală pentru care vizitatorii nu-i pot păși pragul fiind starea acoperișului. Potrivit informațiilor oferite de Ciprian Ştefan, casa monument va avea parte de lucrări de conservare care se vor orienta, în principiu, pe înlocuirea acoperișului actual, care este format din paie. Acestea ar urma să fie înlocuite cu paie de secară, de cultură bio, care vor fi recoltate manual și îmbălate, extrase din județul Alba, satul Lăzești. În cele din urmă, paiele vor fi așezate pe casă după metode tradiționale.
