Cocobolo sau cocobola (Dalbergia retusa) este unul dintre cele mai apreciate tipuri de lemn din lume. Chiar dacă genul Dalbergia include și lemnul de trandafir brazilian și cel din Honduras, cocobolo este mai greu, mai rezistent și adesea considerat mai frumos în aparență.
Copacul cocobolo, care crește în America Centrală, inclusiv în Costa Rica, Nicaragua, Panama, Mexic, Columbia, Salvador, Honduras și Guatemala, este destul de scund și are nevoie de cel puțin 80 de ani pentru a ajunge la maturitate. Fiind o leguminoasă, arborele poate fixa azotul în sol, astfel încât este un pom important în zonele tropicale în care ploile abundente tind să elimine nutrienții.
Utilizare
Principala utilizare a acestui lemn este în tacâmuri.
Din lemnul de cocobolo se obțin mânere frumoase, cu o culoare deosebită și cu o duritate ridicată a suprafeței. O altă utilizare comună este pentru chitarele fine. În cazul în care lemnul are o mulțime de granulațiii, acesta se folosește ca lemn de accent pentru mobila fină.
Dezavantaje
Printre cele mai clare dezavantaje pe care le are acest tip de lemn este creșterea lentă, dar și restricționarea recoltării sale în unele zone. Totuși, aspectul său deosebit îl face foarte popular, lucru care îi aduce și un preț ridicat. Astfel, având o valoare destul de mare, cocobolo este utilizat în mare parte ca lemn de accent.
Caracteristici de prelucrare
Acest tip de lemn nu plutește, după ce trece prin procesul de uscare. Acest procedeu de uscare este unul foarte complex și cere o atenție deosebită, cocobolo fiind predispus la deformare și crăpare.
Lipire și prelucrare
Lemnul este destul de ceros și, prin urmare, lipirea este extrem de dificilă. Prelucrarea este moderat dificilă, dar cerozitatea îmbunătățește prelucrarea finală, oferind o suprafață minunată, netedă și lustruită.
Rezistență
Nu există date publicate privind rezistența, dar cu siguranță este mai puternic și mai rigid decât ruda sa apropiată, lemnul de trandafir brazilian.
Culoare și granulație
Culoarea sa poate să varieze în funcție de câțiva factori, însă luciul său natural cucerește pe oricine,
După expunerea la lumină, lemnul devine roșu închis, uneori cu unele striuri negre. Unele tipuri de lemn prezintă o fibră relativ dreaptă, în timp ce altele au o structură spiralată pronunțată. De regulă, textura de la suprafață este extrem de fină.
