Conferința Tușnad EcoBear: A fost inventat „Tomberonul anti-urs”

0
451

Conferința Tușnad EcoBear, desfășurată la finalul săptămânii trecute la Tușnad, în județul Harghita, a adus laolaltă specialiști în carnivore mari, biologi, veterinari, vânători, administratori de fonduri cinegetice etc.

Organizatorul evenimentului, László Gál, a spus că este „o conferință despre oameni și urși, despre coexistență. Scopul conferinței este de a reuni opiniile, competențele și experiențele diverse ale experților invitați pentru a contribui cu propuneri bazate pe știință pentru a îmbunătăți calitatea coexistenței dintre oameni și urși, ca parte a viitoarelor politici urbane și naționale. De asemenea, contribuie la evaluarea situației științifice actuale a populației de urs brun din România și la creșterea gradului de conștientizare a lacunelor în ceea ce privește coexistența dintre om și urs, în beneficiul comunității locale. Există o intenție clară de a crea o tradiție, de a implica tinerii în activitatea științifică și de a oferi o platformă pentru cercetătorii naționali și străini pentru a-și prezenta rezultatele”.

Conferința face parte din proiectul cu titlul „WatchBear & AdvoCity – urși și oameni pentru viitor comun” implementat de Organizația GeoEcologică ACCENT în parteneriat cu Asociația Vox Iuventutis și Primăria Băile Tușnad cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

Unul dintre momentele de interes a fost prezentarea unui prototip de tomberon anti-urs, chiar de către László Gál (de la Universitatea Babeș-Bolyai, Scoala Doctorala Biologie Integrativă).

 În prezentarea sa, a spus următoarele:

„Zicala după care cea mai scurtă cale către inima unui bărbat trece prin stomac e valabilă și pentru urși. Tomberoane mici de-a lungul drumului sunt considerate ca și hrănitoare pentru animale. Așa este și în cazul insulelor de gunoi menajer, care nu sunt îngrădite cu gard electric sau cu alte metode împotriva urșilor, prin urmare devin puncte de hrănire. Urșii sunt animale oportuniste și vor profita de asemenea ocazii. O singură ocazie e de ajuns pentru ei să întoarcă în aceste puncte în fiecare seară. Acestea sunt concluziile după colectarea și evaluarea datelor din orașul Băile Tusnad. Metodologia folosită pentru această evaluare a fost realizată de studenții de la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie și Ecologie pe parcursul unei cercetări în cadrul practicii de teren. Lucrările de teren au fost făcute doi ani la rând sub coordonarea cadrelor didactice de la universitate. Au fost identificate optzeci și opt de depozite de deșeuri și au fost verificate seara târziu și dimineața devreme”.

Prin urmare, soluția este un tomberon din care ursul să nu se poată servi.

Plantații de zmeur și afin

Realizarea unei bariere trofice pentru specia urs în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș prin plantarea de zmeur și afin pe o suprafață de 2,5 hectare a fost de asemenea una din temele prezentate la Tușnad de către Barna Hegyi, de la PN Cheile Bicazului – Hășmaș.

„În Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, în stațiunea Lacu Roșu, în sezonul de festival apar mai ales urși tineri, atrași de deșeurile din tomberoane, și de alimentele depozitate în frigiderele mini -restaurantelor de pe malul lacului. Administrația Parcului va extinde baza trofică a speciei, cu plantarea, într-o zona la o distanță de 1800 m de stațiune, a 15000 de puieți de zmeur și afin, și astfel, exact în sezonul când afluxul de turiști în zonă este maxim, ursii vor avea acces la o sursă de hrană atractivă. Această activitate se realizează concomitent cu informarea autorităților și a proprietarilor de restaurante privind gestionarea deșeurilor în așa fel încât să fie cât mai greu accesibile de urși. Realizarea barierei trofice este activitate în cadrul proiectului cu denumirea ”Implementarea de măsuri active de conservare pe teritoriul Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș, incluzând siturile Natura 2000 ROSCI0027 și ROSPA0018 Cheile Bicazului – Hășmaș care vizează habitatele de interes comunitar 91E0*, 9410 și de pajiști și grupele de specii de avifauna, mamifere, ihtiofauna și amfibieni finanțat prin Programul Operațional Infrastructură Mare. Proiectul se desfășoară în perioada februarie 2022- decembrie 2023. În momentul de față au fost realizate lucrările de pregătire a terenului pentru plantat, plantarea puieților și lucrările ulterioare de îngrijire – descopleșire, urmănd ca în continuare, la toamnă, să se realizeze lucrările de completare. Rezultatele așteptate sunt creșterea habitatului natural de hrănire a speciei, astfel scăzând frecvența apariției exemplarelor tinere în interiorul stațiunii turistice”.

Temele conferinței

Iată câteva dintre temele care au fost dezbătute în cadrul conferinței:

József-Tamás Fodor: Se poate sau trebuie? Avem nevoie de un management sustenabil?

Iosif Benke: Om, urs, habitat

Vasile Aurelian: Vânătoarea – parte integrantă și esențială în managementul speciilor de carnivore mari

Barna Hegyi: Realizarea unei bariere trofice pentru specia urs în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș prin plantarea de zmeur și afin pe o suprafață de 2,5 hectare

Alexandra Sallay-Mosoi: Evaluarea eficienței alungării folosind muniție neletală EM-A/E cu aplicare în managementul faunei sălbatice

Gabriele Retez: Human-Large Carnivore conflict in Eastern Finland: Integrating Socio-Ecological Variables

Lehel Hadnagy: Oportunistul locurilor de hrănire pentru vânat: ursul László Gál: Tomberoanele ca puncte de hrănire in oraș  

László Gál: Prezentarea prototipului a unei tomberon anti-urs  

Om, habitat, urs

Iosif Benke, de la Asociația Proprietarilor de Terenuri din Zona Zetea Harghita AVPS Zetelaka És Társai, a spus că „nu se poate gospodări nicio specie în detrimentul alteia”.

„Stoparea vânătorii – adică a managementului speciei urs brun – a condus la efecte dezastruoase de viață și de moarte pentru om. Situația efectului doborâturilor de vânt masive asupra habitatului ursului brun (doborâturile de vânt masive din Carpații Orientali) au condus de fapt la o îmbunătățire a habitatului ursului brun, din cauza biomasei verzi sporite și apoi a deșisului. Se prezintă și faptul ce reiese din datele statistice oficiale ale României, faptul ca suprafața pădurilor crește an de an la nivel național. Prin intervenții în mod preventiv, în mod regulat, trebuie să se mențină, de către noi oamenii, instinctul de teamă naturală a carnivorelor mari față de oameni, în beneficiul ambelor părți. Aceasta va contribui deopotrivă pentru menținerea toleranței populației locale față de carnivorele mari. Vânătoarea la urși este parte integrantă a managementul speciei urs și nu numai. Nu se poate gospodări nici o specie în detrimentul altei specii”.

Vânătoarea – parte integrantă și esențială în managementul speciilor de carnivore mari

Cei de la Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare au spus că fauna din România este definită ca fiind resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional.

„Niciodată în istoria modernă, vânătorii nu au pus în pericol această specie extraordinară, ursul brun. Din contră, noi am preluat gestiunea acestei specii după război, când estimările și evaluările vremii arătau un număr de numai 500 de exemplare și am predat ștafeta după anii 2000, cu peste 6000 de exemplare, de departe cea mai mare populație de urși din toate țările UE. Acceptanța socială a ursului pe teritoriul României a fost favorabilă în perioada în care autoritățile, împreună cu vânătorii, au gestionat această specie.

Oportunistul locurilor de hrănire pentru vânat: ursul

Lehel Hadnagy, de la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi ”SZILOS” a prezentat câteva date adunate în urma observațiilor din teren.

„S-a studiat frecventarea de către exemplarele de urși și mistreți a două locuri de hrănire pe fondul cinegetic 23 Păuleni, gestionat de AVPS SZILOS. Aceste două puncte au fost folosite doar de personalul tehnic angajat al asociației. La cele două locuri de hrănire au fost montate camere pentru monitorizare, în perioada 18.07.2020 – 14.02.2021, precum și hrănitoare automate care administrau zilnic o cantitate constantă de porumb-boabe. În cele 211 de zile de observare, camerele funcționau fără întrerupere, și s-au registrat 24. 634 de poze, din care 9163 urs, 6223 mistreț, restul pozelor fiind alte specii de mamifere și păsări. După prelucrarea datelor astfel obținute, în baza de date am făcut testele statistice necesare și am obținut următoarele rezultate:

(1) Urșii frecventează locurile de hrănire mai des decât mistreții.

(2) Mistreții în cadrul unei vizite petrec mai mult timp în perimetrul locului de hrănire decât urșii.

(3) Distribuția vizitelor zilnice la urs și la mistreț prezintă o curbă cu două vârfuri. (d) Urșii masculi, vin mai frecvent la observator decât cei tineri și mamele cu pui.

(4) Vizitele la mistreț au fost înregistrate în timpul nopții. Urșii tineri preferau să viziteze locurile de hrănire în timpul zilei.

(5) Urșii adulți petrec mai mult timp hrănindu-se la locul de hrănire decât cei tineri.

În prizma rezultatelor, la cele două locuri de hrănire urșii mâncau mare parte a hranei complementare oferite pentru mistreți, astfel în loc să îmbunătățim condițiile pentru populația de mistreț, efectul pozitiv al hrănirii complementare apare în cazul populației de urs. Conform legislației actuale, recoltarea și valorificarea ursului nu este posibilă, astfel creșterea artificială a condiției la urs prin hrănire complementară, cel puțin momentan, nu este justificată. Atragerea unor exemplare de urși la hrănitoare poate însemna o posibilitate de abatere de la culturile agricole sau gospodării. În concluzie, efectele administrării hranei complementare necesită cercetări mult mai amănunțite în viitor pentru a putea identifica riscurile și beneficiile hrănirii complementare de pe fondurile de vânătoare populate de urși”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.