Pe 29 octombrie 2025, silvicultura românească a primit una dintre cele mai frumoase confirmări din ultimii ani. Doi dintre cei mai respectați profesori și cercetători din domeniu, dr. ing. Nicolae Ovidiu Badea și prof. univ. dr. ing. Ioan Vasile Abrudan, au fost aleși membri ai Academiei Române – primul, membru titular, iar al doilea, membru corespondent.
Este un moment care trece dincolo de biografii individuale. Într-o lume în care pădurea este adesea văzută doar prin prisma resursei, această dublă recunoaștere readuce în centrul atenției rolul cunoașterii științifice în protejarea și valorificarea durabilă a patrimoniului forestier românesc.
Ovidiu Badea – arhitectul monitorizării pădurilor României
Dr. ing. Nicolae Ovidiu Badea s-a născut pe 22 noiembrie 1963, în Finta, județul Dâmbovița. A absolvit Facultatea de Silvicultură a Universității „Transilvania” din Brașov în 1988, iar în 1999 și-a susținut doctoratul în științe forestiere.
De aproape patru decenii, viața sa profesională este legată de cercetare și monitorizare forestieră. În prezent, este director științific al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” și coordonator național al programelor ICP-Forests, parte a rețelei europene de monitorizare a stării pădurilor.
Activitatea sa a fost esențială pentru înțelegerea modului în care poluarea, ozonul troposferic și schimbările climatice afectează sănătatea ecosistemelor forestiere. Prin date, analize și perseverență, Badea a transformat cercetarea într-un instrument real de decizie pentru politicile de mediu.
„Un cercetător adevărat nu caută aplauze, ci adevăruri care salvează păduri”, spun colegii săi, rezumând perfect stilul sobru și eficient al profesorului devenit acum academician titular.
Ioan Vasile Abrudan – profesorul care a crescut o generație de silvicultori
Născut în 1966, Ioan Vasile Abrudan este o figură emblematică pentru învățământul superior românesc. Șef de promoție la Facultatea de Silvicultură din Brașov în 1991, a obținut doctoratul în 1998 la Brunel University din Marea Britanie.
Din 2012, conduce Universitatea „Transilvania” din Brașov, una dintre cele mai complexe instituții de învățământ superior din țară, după ce anterior a fost decanul Facultății de Silvicultură.
Cercetările sale s-au concentrat pe regenerarea naturală a pădurilor, reconstrucția ecologică și conservarea pădurilor virgine, atrăgând finanțări de peste 11 milioane de euro din programe europene și internaționale.
Profesorul Abrudan este considerat cel mai influent promotor al conceptului de silvicultură sustenabilă în România, un lider academic care a format sute de tineri specialiști și a consolidat legătura dintre știință, educație și practică forestieră.
„Silvicultura este știința răbdării. Un arbore plantat astăzi e o lecție pentru mâine”, spunea el într-un interviu acordat presei academice, definind perfect filosofia sa profesională.
O profesie în sărbătoare
Vestea promovării celor doi a fost întâmpinată cu aplauze în întreaga comunitate silvică.
Jean Vișan, director general al Romsilva, a transmis un mesaj de apreciere:
„Felicitări distinșilor colegi silvicultori Ovidiu Badea și Ioan Abrudan pentru recunoașterea meritelor deosebite în activitatea de cercetare și pentru efortul constant depus în consolidarea excelenței în domeniul silvic. Activitatea lor reprezintă un reper pentru întreaga noastră comunitate și o inspirație pentru tinerii cercetători.”
Și Ciprian-Dumitru Muscă, președintele ASFOR, a subliniat semnificația momentului:
„Această onoare supremă reflectă nu doar traiectoriile excepționale ale celor doi profesioniști, ci și vitalitatea silviculturii românești. Prin munca lor, au arătat că pasiunea pentru pădure poate genera schimbări profunde și o nouă cultură a responsabilității.”
Știința care păzește pădurea
Pentru silvicultura românească, includerea celor doi profesori în Academia Română nu este doar o distincție, ci și o validare a unei generații care a construit știință, a educat tineri și a modernizat managementul forestier.
Într-un context european în care pădurea este privită tot mai mult ca soluție la criza climatică, România aduce prin acești oameni dovada că știința poate fi un scut verde – elegant, precis și profund.
Și, poate cel mai important, un semn că în Carpați, cunoașterea continuă să crească odată cu arborii.
