Anca Macovei a crescut într-o familie în care dragostea pentru pădure și lemn s-a transmis firesc, ca o zestre aparte. A ales silvicultura fără ezitare, convinsă că este singurul drum care o definește. Nu și-a trădat nici măcar o clipă pasiunea copilăriei, iar acum, pas cu pas, urcă spre succesul pe care îl merită.
Poate că ați cunoscut-o deja dintr-un material realizat acum doi ani, dar pentru că timpul schimbă multe, ne-am întrebat ce mai face Anca astăzi și în ce fel visele sale au început să prindă contur.
O moștenire cu rădăcini adânci
Originară din Covasna, Anca este o tânără ambițioasă, hotărâtă să-și lase amprenta într-un domeniu în care femeile sunt adesea subestimate. Însă, cu voința ei și cu o moștenire de familie prețioasă, nu știm ce munte i-ar putea sta în cale. Tatăl – tehnician silvic, bunicul – forestier, mama – pasionată de pirogravură (Roxana Macovei, prezentată recent într-un reportaj), iar ea – studentă în anul III la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov.

Primele amintiri legate de pădure datează de la vârsta de 10 ani. Această conexiune s-a adâncit cu timpul. A intrat prima la Liceul Silvic „Dr. Nicolae Rucăreanu” din Brașov, iar acum, la 20 de ani, pasiunea pentru silvicultură – pe care ea o numește „microb” – continuă să-i ghideze parcursul.
„Când am aplicat la facultate, silvicultura a fost singura opțiune. Mi se spunea: «Pune și o altă facultate, dacă nu intri ce faci?» – dar eu nu am luat în seamă pe nimeni. Știam exact ce vreau”, ne spune cu sinceritate.
Un alt vis – permisul de conducere categoria C – urmează să fie bifat după absolvire. Iar anul viitor, se pregătește să susțină examenul de licență, etapă căreia îi va dedica toată atenția.
Dragoste de România
În urmă cu doi ani, Anca ne spunea că nu ar alege drumul străinătății pentru nimic în lume. Azi, reafirmă cu aceeași convingere:
„Am rămas la ideea de a mă întoarce acasă, pentru că doar acolo mă regăsesc. Zona Covasnei e foarte frumoasă. Iubesc România! Poate nu toți o văd așa, dar avem o țară frumoasă.”
Desigur, am abordat și o temă sensibilă: imaginea exploatării forestiere în rândul publicului. Anca recunoaște dificultățile, dar rămâne optimistă, sperând că generația ei va contribui la o schimbare de percepție.

Studenția și prima practică
Anca descrie studenția ca fiind „cei mai frumoși ani”, cu provocări, dar și multe satisfacții. Are doar cuvinte de apreciere pentru facultatea aleasă și pentru profesorii care o susțin.
Recent, a participat la o săptămână de practică, în aprilie, axată pe împăduriri:
„A fost o experiență foarte frumoasă! Am plantat fapte bune! O săptămână de relaxare și deconectare de la cursuri”, povestește ea.
Iată ce consideră esențial pentru un specialist în silvicultură:
- Identificarea și clasificarea speciilor de arbori și plante forestiere;
- Aplicarea tehnicilor de plantare, îngrijire și regenerare a pădurilor;
- Utilizarea echipamentelor și instrumentelor de teren;
- Gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere;
- Cunoașterea legislației din domeniu;
- Abilități de lucru în echipă și comunicare eficientă.

Planuri de viitor
Anca își dorește să îmbine experiența practică din teren cu o direcție tehnică. Împăduririle și gestionarea ecosistemelor o pasionează, dar și cercetarea aplicată în silvicultură, domeniu în care vrea să contribuie cu soluții inovatoare.
Mesaj pentru viitorii silvicultori
Pe final, Anca Macovei le transmite un mesaj celor care simt o chemare spre pădure, dar încă nu sunt siguri că silvicultura este drumul lor:
„Dacă iubiți natura și vă simțiți acasă în mijlocul pădurilor, silvicultura ar putea fi domeniul perfect pentru voi. Este o profesie care combină pasiunea pentru mediu cu știința și tehnologia, oferindu-vă ocazia să protejați pădurile, să contribuiți la combaterea schimbărilor climatice și să lăsați o moștenire verde pentru generațiile viitoare.
Chiar dacă acum nu sunteți complet siguri, vă încurajez să explorați. Participați la activități în aer liber, la proiecte de voluntariat, discutați cu specialiști. Veți descoperi că silvicultura nu înseamnă doar muncă fizică în pădure, ci și cercetare, management și inovație. Natura are mereu nevoie de prieteni și protectori ca voi.”
