Pădurile sunt o resursă nesfârșită de nestemate, însă când vine vorba despre rolul lor în îmblânzirea schimbărilor climatice, acesta este cu siguranță unul vital. Pădurea ne dă, dar noi ce îi oferim în schimb? Responsabilitatea noastră principală este să protejăm și să înțelegem acest mediu, care ne poate deveni aliat-cheie în combaterea încălzirii globale.
La începutul acestui an, s-au publicat câteva rezultate obținute în urma unui experiment științific care se desfășoară de 7 ani și continuă chiar și la momentul actual, într-o pădure din Staffordshire, Anglia, scopul principal al studiului fiind cel de a percepe felul în care ar putea reacționa pădurile la creșterea nivelului de CO2 în viitor.
Astfel, ca acest experiment să aducă răspunsurile mult așteptate, cercetătorii au simulat posibilele condiții atmosferice din viitor (2050), pompând dioxid de carbon (CO2) în jurul copacilor.
Prin intermediul studiului cercetătorii își doresc să înțeleagă dacă în viitor pădurile își pot păstra statutul de plămâni ai planetei și dacă încă putem conta pe ei.
Rob MacKenzie, om de știință specializat în atmosferă și director al Institutului de Cercetare Forestieră al Universității din Birmingham este unul dintre pilonii principali în realizarea acestui studiu care a fost descris în detaliu de BBC.
Desfășurarea experimentului
Pădurea de lângă Birmingham a fost trimisă în viitor după ce oamenii de știință au pompat dioxid de carbon în jurul stejarilor maturi de aici pentru a simula condițiile atmosferice care s-ar putea să ne aștepte în anul 2050. Experimentul vizează în principal studierea modului în care CO2 ridicat afectează o gamă largă de procese – de la fluxurile de carbon din pădure, ciclurile nutrienților și utilizarea apei până la biodiversitatea generală și structurile ecosistemelor. Acest tip de experiment se numește îmbogățire cu CO2 în aer liber, sau Face.
Totuși, studiul nu este o premieră, cercetătorii din întreaga lume, din Australia și până la pădurea tropicală amazoniană, încearcă să înțeleagă felul în care funcționează pădurile și care este rolul lor în menținerea răcirii Pământului.
Studiul lui MacKenzie și al colegilor săi se desfășoară de șapte ani și continuă și în prezent, iar una dintre descoperirile marcante este rolul extrem de important al pădurilor mature și temperate în ceea ce privește reglarea climei. Contrar unor analize anterioare, studiul lor sugerează că arborii pot, de fapt, să absoarbă mai mult carbon pe măsură ce îmbătrânesc.
De asemenea, s-a demonstrat că organismele microscopice care trăiesc pe acești copaci captează metanul, un alt gaz cu efect de seră nociv pentru atmosferă, ceea ce întărește rolul pădurilor în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Efectul natural de seră al Pământului – prin care gaze precum CO2 și metanul absorb căldura Soarelui care radiază de la suprafața Pământului, reținând-o în atmosferă – este vital pentru viața așa cum o știm. Contribuie la menținerea temperaturii medii globale la suprafață la un nivel confortabil, deasupra nivelului de îngheț.
În același timp, rezervoarele de carbon – cum ar fi pădurile, oceanele și solurile – absorb CO2 din atmosferă, împiedicând supraîncălzirea Pământului din cauza acestui efect de seră. Clima noastră a existat în acest fel timp de milenii, într-o stare delicată de echilibru, explică BBC
Totuși, crescând emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din activitățile omului, crește și cantitatea de gaze pe care trebuie să le absoarbă natura. Potrivit sursei, rezervoarele naturale de carbon absorb în prezent aproximativ jumătate din toate emisiile de carbon produse de om. Însă experții avertizează că s-ar putea să fim pe punctul de a înclina balanța – atât rezervoarele oceanice, cât și cele terestre dând semne că luptă mult ca să țină pasul.
Există și riscul ca, din cauza fenomenelor precum seceta, defrișările, incendiile forestiere, temperaturile extreme și încălzirea oceanelor, rezervoarele de carbon (pădurile) să se transforme în surse de carbon – ceea ce înseamnă că acestea emit mai mult CO2 decât absorb.
„Schimbările climatice se produc mai rapid, din câte înțelegem noi, decât adaptabilitatea naturală a fiecărui ecosistem. Mlaștinile se transformă în păduri mlăștinoase, pădurile mlăștinoase se transformă în lacuri. Este o schimbare de sistem. Iar pădurile sunt vulnerabile la fel ca orice alt ecosistem.”, spune MacKenzie potrivit BBC
Cum are loc Îmbogățirea cu CO2 în aer liber?
Explicația experților:
Excesul de CO2 provine din digestia anaerobă a deșeurilor alimentare în două rezervoare masive aflate chiar lângă sediul proiectului, la marginea pădurii. Tuburile transportă CO2 prin solul pădurii, unde conducte de scurgere înalte de opt etaje ajung până în vârful coronamentului. Aceste conducte, ascunse printre trunchiurile copacilor și susținute de turnuri metalice, au găuri simple în ele, care permit CO2 să iasă în atmosferă. Gazul este prezent timp de aproximativ un minut, spune MacKenzie, înainte de a fi absorbit de copaci sau disipat în aerul înconjurător.
Între timp, stațiile amplasate strategic colectează date despre orice, de la compoziția solului la populațiile de insecte și multe altele, ajutând cercetătorii să înțeleagă impactul CO2 ridicat asupra întregului ecosistem.
Rezultatele de până acum
Rezultatele experimentului de până acum arată că pădurile mature expuse la niveluri ridicate de CO2 nu doar că nu încetează să capteze carbon pe măsură ce îmbătrânesc, dar îl și stochează pentru o perioadă mai lungă de timp decât copacii expuși la niveluri mai scăzute de CO2, explicația fiind creșterea scoarței suplimentare.
În momentul în care copacii au fost expuși la volumul de CO2 care, conform estimărilor cercetătorilor ar putea atinge valori similare în mod natural până în 2050, producția de lemn a acestora a crescut cu 10%.
Acest lucru este deosebit de important deoarece copacii pot stoca carbon în lemnul lor timp de zeci de ani. Frunzele sau rădăcinile lor, în schimb, se descompun mai repede și eliberează carbonul înapoi în atmosferă. Aceste rezultate demonstrează rolul foarte important pe care îl vor juca pădurile mature, servind drept depozite de carbon și soluții climatice naturale în următoarele decenii. Faptul că microbii care trăiesc în coronamentul acestor stejari maturi consumă, de asemenea, metan este un bonus suplimentar pentru atenuarea efectelor emisiilor umane.
Descoperirile de la Staffordshire indică faptul că arborii absorb în fiecare an între 25 și 50 de milioane de tone de metan atmosferic.
Totuși, cercetătorul a ținut să sublinieze faptul că pădurile nu vor putea face față la nesfârșit acțiunilor neprietenoase cu mediul pe care alege omul să le facă.
„Nu există o cantitate de reîmpădurire pe care am putea să o facem care să ne permită să continuăm să ardem combustibili fosili în ritmul în care o facem acum. Cu siguranță pădurile au un rol – dar nu sunt o soluție miraculoasă.”, declară MacKenzie potrivit sursei
Totuși, acesta recunoaște că aportul adus de el și de colegii săi poate reprezenta o schimbare majoră, mai ales pentru că evidențiază impactul pe care pădurile temperate l-ar putea avea asupra climei în viitor.
