De-a lungul timpului v-am vorbit despre numeroși oameni care nu-și mai văd viața fără lemn, fără munca în acest domeniu. Acești oameni ai lemnului au conștientizat până în cel mai adânc colț al sufletului importanța pădurilor și a resursei pe care ne-o oferă. Vorbim despre specialiști în domeniu, care cu cele mai bune și frumoase intenții au ales conștient să muncească spre binele comunității. Fie că vorbim despre silvicultori, rangeri, pădurari, arboriști, specialiști care exploatează responsabil pădurea, sculptori, meșteri populari, profesori din domeniu, studenți ai facultăților de silvicultură sau protecția mediului și până la voluntari implicați – toți au înțeles că lemnul e mai mult decât o resursă.
Astăzi vom discuta despre un adevărat profesionist, care prin dragostea pentru natură și mediu a ajuns să îmbrățișeze silvicultura. Ioan Andrei Manea, originar din comuna Alexandru cel Bun, satul Bistrița, este în prezent membru al departamentului de Protecția pădurilor din cadrul Institutului Alice Holt Research Forest, ca cercetător entomolog – ofițer de teren dar şi membru al departamentului de Ecologie Forestieră, secția Soluri, ca tehnician de laborator şi teren. Din 2024, octombrie, după 8 ani de colaborare pe contracte temporare de cercetare, a reușit să obțină statutul de angajat permanent al Forestry Commission.
Studii și pregătire profesională
Deși a crescut la țară, într-un sat de lângă Piatra Neamț, Andrei Manea nu a văzut silvicultura ca pe o opțiune de carieră. Totuși, munca în agricultură și pasiunea pentru ieșirile în natură l-au ghidat încet spre domeniul pe care-l stăpânește de minune în prezent. Acesta ne-a povestit și despre faptul că părinții săi dețineau numeroase utilaje agricole de prelucrare a terenului.
Întrebat despre studii și pregătirea profesională, Andrei ne-a vorbit foarte frumos despre
Colegiului Tehnic Forestier (Liceul Tehnic Forestier), din Piatra Neamț:
„Sunt absolvent al Colegiului Tehnic Forestier (Liceul Tehnic Forestier), din Piatra Neamț, specializarea Silvicultură din 2002. Am toată recunoştința pentru profesorii noștri de specialitate (silvicultura, impaduriri, dendrologie și dendrometrie), domnul ing. Macovei Ionel şi ing.Gheorghiu Oana (angajată la O.S. Gârcina), împreună cu tot corpul profesoral, fiindcă au fost cei ce ne-au insuflat dorința de a merge mai departe în cariera silvică, mie şi celorlalți colegi ulterior absolvenți ai facultăților de profil din Braşov, Suceava sau Cluj.”
Ne bucurăm enorm să auzim că mediile de învățare încurajează și susțin ascensiunea tinerilor în domeniu. Profesioniști ajunși, elevii și studenții de ieri vor aduce mândrie astăzi nu doar colegiilor, liceelor sau facultăților pe care le-au absolvit, ci întregii țări, precum o face și Andrei Manea.
Acesta a urmat în intervalul 2002-2007 cursurile Facultății de Silvicultură şi Exploatări Forestiere de la Braşov, secția silvicultură. Andrei ne-a povestit multe detalii și despre lucrarea sa de licență, care de altfel pare foarte interesantă:
„Lucrarea de licență a fost realizată la specializarea Entomologie Forestieră – „Specii de insecte identificate în arboretele de pin silvestru (Pinus silvestris) în zona Nehoiu – Buzău”, o paralelă de comparație cu cele identificate în Portugalia – Coimbra. Lucrarea de licență a fost coordonată de prof. ISAIA Gabriela, titular la disciplinele din aria Protectiei Pădurilor (Entomogie/Fitopatologie)”, ne-a povestit silvicultorul
Mai mult decât atât, Andrei Manea a beneficiat și de o bursă Erasmus în Portugalia la Escola Superior Agraria de Coimbra, având drept scop trasarea unei paralele între starea sanitară a arboretelor de pin silvestru în România / Buzău şi Portugalia (Coimbra).
Ulterior, a fost admis la studii doctorale în cadrul aceleiaşi facultăți (din Brașov), avându-l ca îndrumător pe profesorul Simon Carol Dieter. Andrei a continuat cu studiul insectelor forestiere cu tema „Cercetări privind posibilitatea de monitorizare şi prognoză a insectelor dăunătoare la brad (Abies alba), în masivul Postăvarul”. În tot acest interval de studiu ca şi doctorand, a avut frumoasa ocazie să predea lucrările de laborator la Entomologie forestieră, la secția ingineri zi.
Referitor la această experiență, Andrei Manea a declarat pentru Forestmania:
„Am încercat să ofer o perspectivă practică a disciplinei predate, lucrând cu studenții în laborator şi teren. Cu o parte din cei cu care am lucrat am rămas prieten, chiar şi aici în UK, fiind în strânsă relație cu unul din foştii studenți Andrei Nazare (actual angajat în cadrul primăriei Oxford ca arborist).”
Ca o concluzie referitoare la perioada studenției, Andrei Manea o denumește ca fiind „o experiență unică, deosebită, cu provocări, muncă voluntară la diverse discipline, lucru ce mi-a oferit perspectiva unui loc de muncă ca inginer silvic sau cercetător.”
Angajat la Forestry Commission din Marea Britanie
Imediat după finalizarea studiilor doctorale, Andrei Manea și-a început activitatea de cercetare la departamentul de Protecția Pădurilor din cadrul Institutului Național de Cercetare şi Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” filiala Braşov. Aici a fost angajat timp de 4 ani (2011 – 2015), strict pe lucrări de cercetare şi asistență tehnică în problematica insectelor de scoarță şi monitorizarea/combaterea acestora dar şi pe defoliatori la răşinoase şi pe dăunători în plantații şi pepiniere. A continuat să predea la universitate, lucrările de laborator la Entomologie forestieră, cursurile de zi, dar şi lucrările de laborator la specializările Specii invazive şi la Protecția lemnului.
Andrei Manea a dat dovadă de o ambiție și o dorință de cunoaștere care depășesc limitele. Acesta ne-a povestit că dorința de continuă perfecționare l-a motivat să ia multe decizii importante. Astfel, datorită puterii de a visa și a pasiunii pentru domeniul pe care și l-a ales, Andrei a reușit să obțină o finanțare post doctorală la Institutul de cercetare în silvicultură „Alice Holt Research Forest” din Marea Britanie. Aripa de cercetare din cadrul Forestry Commission, şi anume Forest Research, care a avut un proiect european de testare a unor metode mai puțin invazive de combatere a insectelor dăunătoare (https://neurostresspep.eu/project/profile). Acesta a fost selectat dintr-un panel de câteva zeci de aplicanți, considerând că totul se datora faptului că în România la INCDS „Marin Drăcea” a fost parte din echipa ce aplica în producție rezultatele obținute în diversele testări în laborator sau teren.
„Proiectul în care am fost cooptat, a avut partea de laborator dar şi partea aplicată, care de regulă dă cele mai multe bătăi de cap unui cercetător mai ales când proiectul are colaborare multidisciplinară agricolă şi silvică.” a adăugat Andrei Manea
În acest context, Andrei Manea ne-a povestit și despre o perioadă destul de stresantă, în care experiența și specialiștii au făcut diferența:
„Când mai aveam doar câteva luni din proiectul postdoctoral, într-un arboret de molid din apropiere de Dover (Kent), lângă Ashford, s-a descoperit întâmplător într-un arbore cursă pentru monitorizare, un exemplar matur de gândac de scoarță al molidului (Ips typographus). Am fost interpelat de un coleg, pentru confirmare, fiind cunoscută experiența mea anterioară din România pe insecte de scoarță la molid, iar imediat (decembrie 2018), s-a demarat o acțiune de depistare a exemplarelor posibil infestare din perimetrul apropiat. Din păcate confirmările ulterioare pozitive au dus la intrarea în carantină a unei părți limitate la început, cu exemplare infestate pe picior, nu multe la număr, ca mai apoi ( 2024) , să fie sub carantină strictă o bună parte din sud-estul Marii Britanii, până în East Anglia, zona mitropolitană a Londrei fiind inclusă aici. Din această zonă de carantină nu poate ieşi nici un exemplar de molid, exploatat, ce are diametrul mai mare de 8 cm. Tot ce se doboară în zona de carantină, se debitează, se curătă de scoarță pentru depozitare sau se arde in punctele de procesare a biomasei. Totusi, chiar cu aceste măsuri extrem de stricte, insecta, a fost identificată sporadic şi in zone din afara ariei de carantină, fiind destul de probabilă prezența acesteia şi mai sus, probabil până în Scoția şi Țara Galilor. Se presupune că primul punct de infestare, a apărut datorită problemelor cu atacuri puternice in Europa, cel mai aproape fiind în arboretele de molid din Belgia, curenții de aer puternici de pe Canalul Mânecii dar şi verile cu extreme termice favorizând mişcarea curenților de aer și implicit zborul insectelor către Marea Britanie.”
Tehnologii moderne care pot îmbunătăți sustenabilitatea exploatării lemnului
Referitor la acest subiect, specialistul a pus accentul pe silvicultura „de precizie”, pe care o descrie ca fiind „un concept care introduce digitizarea/informatizarea şi mecanizarea domeniului silvic, cu utilaje înalt productive, cu o trecere treptată de la organizarea clasică unde forța de muncă era expusă adesea accidentelor grave, lucrând aproape de buştean în parchete, şantierele de exploatare, sau în plarformele de sortare.”
Andrei Manea a menționat că o serie de soluții sunt deja în curs de aplicare în exploatarea sustenabilă a pădurilor în Marea Britanie.
Astfel, am avut marea plăcere să primim de la interlocutorul nostru o listă de îndrumări, ipoteze și acțiuni de viitor.
Viitorul va suna astfel:
– control mai strict a operațiilor silvice, ce implică o colectare mai riguroasă a informațiilor din teren.
– selectivitate crescută pentru specii îmbunătățite genetic, de productivitate ridicată, rezistente şi la impactul schimbărilor climatice.
– automatizarea proceselor ce implică crearea şi exploatarea unei suprafețe impădurite. Această automatizare merge de la crearea puieților în pepiniere până la extragerea selectivă a materialului lemnos, în funcție de nevoile industriei la un anume moment.
– optimizarea deciziilor de management cu privire la nevoia de masă lemnoasă în piață ce va fi dată de analiza situației cu date în timp real.
Prezent şi viitor în exploatare:
– tehnologia de debitare buştean la dimensiuni precise, sortat pe clase de calitate (CTL – Cut to length), chiar din parchetul de exploatare cu utilaje înalt perfomante. Dimensiunile pot fi prestabilite şi încărcate automat în programul de operare a „harvester-ului”, fiind nevoie de doar un operator, în cabină, protejat de orice interacțiune directă cu buşteanul.
Toate informațiile privind productivitatea şi poziția utilajului sunt transmise în timp real.
Așadar, avem productivitate imbunătățită, sigurantă mai mare a operatorului ce lucrează cu buştenii, adaptabilitate în timp real la nevoile pieței, planificarea următoarei culturi.
Sabrina Vacari
