Carpații pulsează cu viață, dar noi, prin pasivitate și lipsă de viziune, îi sugrumăm. Pe 23 octombrie 2025, la Roma, FAO a lansat FRA 2025 – radiografia implacabilă a pădurilor globale, bazată pe date oficiale din 236 de țări. Europa este tot mai însetată de lemn de rășinoase, în timp ce România explodează de abundență: 6,4 milioane de hectare de pădure, rășinoasele adunând 29%. Pădurile noastre acoperă 30,24% din teritoriu și cresc neîncetat prin regenerări naturale și reconversii de terenuri abandonate.
De ce contează asta acum? Pentru că FRA 2025 nu e un raport prăfuit, ci un semnal de alarmă. România a câștigat aproape 600.000 de hectare de vegetație forestieră față de 1990, biomasa totală a explodat cu peste 412 milioane de tone, iar peste 92% din păduri se regenerează natural – dovadă că sistemul nostru funcționează, nu se clatină. Stocul de carbon forestier a urcat la 855 milioane de tone, în timp ce lumea pierde teren verde. Noi ne întărim; ei se prăbușesc.
Ecourile vin din Oslo, unde peste 260 de experți au disecat criza rășinoaselor: producția europeană a scăzut cu 10% după vârful din 2021, stabilizându-se în 2025 la minime istorice. Dăunătorii ca Ips typographus devorează molidul în Cehia, Germania și, mai nou, Norvegia, declanșând penurii cronice. Prețurile buștenilor sar cu 22% în Vest, cererea de cherestea stagnează, aprovizionarea devine haos. Oslo a strigat soluții: treceți la pin, diversificați utilizările, comunicați lemnul ca substitut de carbon pentru oțel și beton. Țările europene subvenționează deja construcțiile din lemn – Suedia pompează 15% din costuri în proiecte verzi, Austria oferă granturi de până la 20% pentru structuri hibride, iar Franța integrează lemnul în renovări cu fonduri UE de miliarde.
Inflația scade, capitalul curge iar, 2026 se profilează ca anul reconstrucției – cu piețe fragile în Asia, dar explozive în MENA și Europa prin renovări energetice. SUA deschid porți cu tarife de doar 10% pe cherestea europeană, Regatul Unit revine furibund. Și România? Guvernul stă cu un tezaur în Carpați, dar industria exportă haotic materie primă, sufocată de birocrația EUDR – pe care experții din Oslo o cer simplificată urgent.
Sectorul nostru pompează 3,5% în PIB, generează exporturi de 3,6 miliarde euro anual și susține peste 100.000 de locuri de muncă. Dar, în ciuda acestui potențial, decidenții îl lasă să sângereze, ignorând complet viziunea. FRA 2025 ne plasează ca far al echilibrului european.
Soluția nu e mai multă export haotic, ci implicarea lemnului în piața internă – o politică simplă, dar nucleară: impunem imediat o cotă minimă de 25% lemn în toate construcțiile publice. Școli din Suceava ridicate din cherestea locală, spitale din Brașov cu grinzi carpatine, clădiri administrative care respiră lemn, nu beton poluat.
Rezultatele lovesc imediat: fabrici noi de prelucrare de la Vatra Dornei până la Gheorgheni umplu cu joburi, PIB-ul crește cu 1,5%, exporturile de cherestea procesată explodează către SUA și UK. Comunități forestiere revin la viață, carbonul salvat urcă cu 10 milioane de tone anual – România devine lider Green Deal, nu spectator. EUDR? O ocolim cu lanț valoric intern, deja simplificat la presiunile din Oslo.
Aceasta nu este o utopie; e strategie națională, susținută de datele FRA 2025, INSSE, Eurostat și informații din Conferința de la Oslo. Avem resursele, contextul, momentul. Dacă nu legiferăm acum cota de 25%, Carpații noștri devin muzeu, iar noi cerșetori la poarta Europei.
FRA 2025 nu e trofeu. E un avertisment. Construiți cu lemn național mâine – sau rămâneți un muzeu în aer liber.
Avem nevoie de o Lege a Lemnului – o politică ce promovează industria, construcțiile și stocarea de carbon. Nu vorbim de Codul Silvic! ASFOR are expertiza necesară pentru ca România să preia frâiele și să se reindustrializeze folosind tezaurul din Carpați.
Editorial de Ciprian-Dumitru Muscă, Președinte ASFOR
