Unul dintre cititorii forestmania.ro lucrează în Romsilva și este, evident, interesat de ce se întâmplă în domeniu. Valentin Ion Negoescu are „în spate” o tradiție de familie de 125 de ani de silvicultură. El însuși a pornit de jos, de la paza pădurii, și e azi un inginer de bază în Ocolul Silvic Sturzeni din cadrul Direcției Silvice Dâmbovița. Am stat de vorbă de el și am aflat povestea lui. O poveste … complexă.

Bunicul, premiat pentru pepinieră

Unul dintre cele mai de preț tablouri din casa lui Valentin este o diplomă înrămată. Un petic din istoria familiei. Bunicul lui a obținut locul 3 pe țară pentru cea mai frumoasă pepinieră din România, în 1959.

„Pepiniera era în Gheboieni, în Dâmbovița. Astăzi nu mai e… Avea acolo puieți de stejar, de fag, pe zece hectare. O frumusețe, totul era perfect. Avea și răchitărie, se făceau coșuri de nuiele”, spune, cu amărăciune parcă, Valentin.

Își aduce aminte de bunicul de parcă a fost ieri.

„Eu am crescut în pădure. Am prins și pepiniera bunicului. Aveam 12 – 13 ani și mergeam cu el… Într-o zi am călcat din greșeală pe un puiet. Mai avea un pic și mă bătea! Ai distrus un copil!! mi-a zis, Ai luat o viață!… Ținea foarte mult la pădure, la munca lui”.

Absolvent de Brănești

Tatăl lui Valentin a preluat această pasiune pentru pădure. A lucrat 43 de ani în sectorul silvic, din care 20 de ani de ani a fost șef de ocol. Crescut lângă bunicul și tatăl său, cel mic nu s-a gândit vreodată să facă altceva. Să mai spunem și că numele mic, Ion, s-a transmis de la unul la celălalt…

„Eu am făcut liceul silvic Brănești, apoi postliceala pentru tehnician silvic. Apoi trei ani colegiul la Brașov, pentru subingineri și alți doi ani completare studii pentru inginer. La angajare, eram tehnician. Am parcurs toate etapele”, spune azi Valentin.

Pădurea crește, nu e ca petrolul

Azi sunt mai puțini hoți. Nu că ar fi pădurea mai bine păzită, că doar mereu a fost. Ci pentru că s-au împuținat hoții, iar legea e mult mai severă. Dar munca e tot mai multă, tot mai grea. Alte condiții de climă, lipsa oamenilor, gunoaiele aruncate de unii și alții prin păduri fac ca angajații din direcții să nu-și vadă capul de treabă. În plus, mai e și problema că toți își dau cu părerea despre un domeniu pe care nu îl cunosc…

„Până prin 2008 mai aveam probleme. Intrau peste tot, găseam câte zece căruțe cu lemne. Am dus la fier vechi cam 30 de căruțe confiscate de la cei care furau lemn.

Din păcate, lumea nu înțelege că e nevoie de lemn. Adică mobila din casă din ce e? Din lemn putred? Exploatarea forestieră e o ramură a economiei care produce bani la buget. Pădurea crește, nu e ca petrolul. Cei care vorbesc atâta de protecție ce vor de fapt? Să protejeze România pădurile, ca să vândă străinii lemn, nu? Și noi ce facem? Milioanele de case care se încălzesc cu lemn ce fac? Coli pentru imprimantă de unde mai iau? Orice e făcut din lemn, până și hârtia igienică, de unde le mai iei? De la străini, nu? Tot văd pe internet atâtea texte, atâtea păreri, atâtea defrișări… cuvinte siropoase pentru cei de la orașe care habar nu au și n-au fost într-o pădure în viața lor…”, spune Negoescu, necăjit.

Un om modest

Chiar și cu atâta vechime, e departe de a avea o situație financiară de invidiat. A dus, în timp, nu mai puțin de patru rate la bancă. Acum mai are doar una. Activitatea lui, ca a oricărui silvic din Romsilva, e complexă. Multă muncă, foarte multă…

„Dacă furam, cum se tot spune despre noi că furăm, mai aveam rate la bancă? Nu am avut niciodată o mașină nouă. Acum merg cu o mașină pe care o am de 5 ani și care, când am luat-o, avea 10 ani vechime. I-am invitat mereu la mine pe unii și alții care comentau, să vadă casa unde stau. Casă făcută de tata, pe care mă chinui s-o renovez. Nu e un palat, că nici tata nu a furat…”.

Educație slabă

Se uită deseori la pozele cu bunicul. Făcute într-o vreme când toate parcă aveau un rost. Când omul era respectat și era lăsat să facă ce știa el mai bine.

„Am poze cu bunicul la vânătoare. Că nu era ca azi… Acum două săptămâni a intrat ursul în sat și a luat două capre. Lupii iau viței. Acum avem mai mulți lupi, șacali și urși ca animalele din curți… Din cauza ONG-urilor care fac petiții la Bruxelles. Din cauză ca educația în zona silvică, cinegetică e foarte slabă. Au ajuns unii vedete în pădurile îngrijite de noi! Dar toți vor parchet în casă, vor pat, masă, vor relaxare la cabană din lemn, vor mangal pentru grătare, vor să schimbe acoperișul. Vor de toate și nu văd că sunt înconjurați de lemn… De unde e acest lemn?”

Iată și imagini din pepinierele de azi. Mândria oricărui silvic…

„Pepinierele cantonale sunt suprafețe de 4 ari, sau mai mult, înființate de fiecare pădurar, cu specii forestiere, ce servesc nevoilor de împădurire”, ne explică Valentin.

Îi face plăcere să vorbească despre munca lui. Pentru că, din păcate, se vorbește prea puțin despre asta.