Toamna anului 2025 debutează cu o nouă criză în sectorul forestier: conștientizarea extinderii atacurilor gândacului de scoarță (Ips typographus) asupra pădurilor de rășinoase.
Criza nu este nouă – ea a fost semnalată de ani de zile de specialiștii din teren. Nou este doar faptul că dezastrul a devenit vizibil, recunoscut și resimțit la scară publică.
Am avertizat în repetate rânduri că non-intervenția ne va aduce în acest punct. Din păcate, vocea profesioniștilor a fost ignorată. Când spunem acest lucru, ne gândim în special la Bucovina, cel mai mare bazin de rășinoase din România – în mare parte format din culturi și regenerări naturale dezvoltate încă din perioada administrației austriece.
Astăzi, fenomenul – alimentat de schimbările climatice și de lipsa unei reacții coordonate – afectează zeci de mii de hectare de pădure din Munții Apuseni, județul Mureș și alte zone montane.
În timp ce imaginile cu versanți întregi de arbori uscați circulă în spațiul public, întrebarea devine inevitabilă: vom continua să constatăm și să comentăm, sau vom acționa profesionist pentru a salva pădurile?
Dimensiunea fenomenului în România
Atacul gândacului de scoarță s-a amplificat semnificativ în ultimii ani, favorizat de secetele prelungite și de temperaturile ridicate.
În Parcul Natural Apuseni, unde primele focare au apărut după vijelia din 2017, estimările recente indică peste 1 milion de metri cubi de masă lemnoasă compromisă, pe o suprafață de aproximativ 40.000 de hectare.
În județul Mureș, în bazinul Someșului și în jurul Reghinului, pagubele se ridică la zeci de milioane de euro, iar extinderea focarelor continuă – inclusiv în Parcul Național Călimani.
La nivel național, suprafața totală afectată depășește 100.000 de hectare. Nu mai sunt lovite doar pădurile de rășinoase, ci și unele suprafețe de foioase, semn că dezechilibrul ecologic se amplifică și se propagă spre sudul țării, în Muntenia și Oltenia.
Consecințele nu se rezumă la pierderea masei lemnoase. Pădurile afectate își reduc capacitatea de absorbție a carbonului, devin mai vulnerabile la eroziune și inundații și își pierd rolul de protecție a biodiversității.
Lecțiile Europei Centrale: intervenție rapidă și coordonare
România nu este singura țară confruntată cu această problemă. Țări precum Germania, Austria, Slovacia și Cehia au trecut prin crize similare și au dezvoltat modele de intervenție eficiente.
- Germania aplică sistematic tăieri sanitare obligatorii (sanitation logging) în maximum 48 de ore de la depistarea arborilor infestați, combinate cu monitorizare digitală prin sateliți, drone și capcane feromonale.
- Austria folosește imagini de înaltă rezoluție pentru detectarea atacurilor incipiente și capcane tradiționale în zone-tampon, prevenind extinderea focarelor.
- Slovacia a introdus un sistem național de monitorizare bazat pe imagini satelitare și pe date privind zborul insectelor, care permite intervenții rapide și localizate.
- Cehia, în schimb, a trăit efectele lipsei de reacție: între 2015 și 2025, pierderile au crescut de la 3 la 22 de milioane de metri cubi de lemn, generând daune economice de ordinul miliardelor de euro.
Concluzia este clară: în fața unei crize biologice de asemenea amploare, viteza și coordonarea sunt decisive. Non-intervenția duce inevitabil la pierderi ecologice și economice majore.
România are lege, dar nu are încă reacție
Adoptarea noului Cod Silvic (Legea nr. 331/2024) reprezintă un pas important pentru modernizarea cadrului de gestionare a fondului forestier.
Legea permite extragerea urgentă a lemnului afectat, fără proceduri administrative excesive.
În practică însă, aplicarea acestor prevederi rămâne inegală. În special în zonele Natura 2000, avizele pentru lucrările sanitar-silvice pot dura luni de zile – uneori nu se emit deloc – timp în care focarele se extind.
Lipsa unui mecanism de reacție rapidă și a unei coordonări interinstituționale face ca România să repete greșelile altor state europene din perioadele anterioare.
Propunerea ASFOR: un Plan Național de Gestionare a Calamităților Forestiere
Asociația Forestierilor din România (ASFOR) propune elaborarea și implementarea unui Plan Național de Gestionare a Calamităților Forestiere, construit pe patru direcții strategice:
- Intervenție rapidă: introducerea unui sistem național de reacție în maximum 48 de ore de la detectarea atacurilor, prin echipe mobile și fonduri dedicate.
- Monitorizare tehnologică: extinderea rețelei de supraveghere forestieră prin drone, sateliți și senzori, în colaborare cu Romsilva și institutele de cercetare.
- Regenerare adaptată: promovarea speciilor rezistente la stres climatic – pin silvestru, larice, duglas – și accelerarea regenerărilor naturale. Totodată, este necesară renunțarea la conceptul de „tip natural fundamental de pădure”, care s-a dovedit depășit în contextul schimbărilor climatice.
- Cooperare internațională: integrarea României în programele europene de prevenire a calamităților forestiere și participarea la inițiative precum „Promisiunea Naturii pentru Climă”, lansată la Abu Dhabi în octombrie 2025.
De la reacție la prevenție
Crizele climatice și biologice din ultimii ani – de la furtuni la incendii și atacuri de insecte – arată că sistemul forestier românesc are nevoie de o abordare proactivă, nu reactivă.
Planurile trebuie să pornească de la teren, nu de la birou. Coordonarea dintre administrația silvică, proprietarii de păduri, cercetători și autoritățile de mediu este esențială pentru a evita repetarea scenariului „săptămâna și dezastrul”.
România are specialiști, infrastructură forestieră și resurse naturale considerabile. Ceea ce lipsește este o reacție coerentă, rapidă și susținută.
ASFOR consideră că a venit momentul ca discuțiile să lase loc acțiunilor.
Pentru a salva pădurile, nu este nevoie de compasiune, ci de decizie, coordonare și profesionalism.
Nu salvăm pădurea din discursuri, ci din fapte. Nu mai avem nevoie de știri despre păduri moarte, ci de decizii vii. România nu își poate permite luxul pasivității. Fie învățăm să acționăm acum, fie vom rămâne o țară care își plânge pădurile la televizor.
Editorial de Ciprian-Dumitru Muscă, Președinte al Asociației Forestierilor din România (ASFOR)
Non-intervenția și impactul negativ asupra pădurilor
