Ziua Internațională a Păsărilor are loc anual în cadrul programului „Omul și biosfera”, organizat de către UNESCO. Data de 1 aprilie a fost preluată din 1906, când a fost semnată Convenția Internațională pentru Protecția Păsărilor, fiind cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului.
În Uniunea Europeană, prima lege cu privire la protecţia naturii a fost Directiva „Păsări”. Adoptată în 1979 şi amendată în anul 2009, directiva a avut un rol major în stoparea declinului câtorva dintre cele mai ameninţate păsări din Europa, în special prin reţeaua ariilor cu protecţie specială (SPA – Special Protection Areas), şi a fost un excelent exemplu de responsabilitate comună şi cooperare între statele membre.
În prezent, pe teritoriul ţărilor Uniunii Europene trăiesc 500 de specii de păsări sălbatice şi sunt 5.000 de arii cu protecţie specială care fac parte integrantă din reţeaua ecologică Natura 2000, iar în urma acţiunilor ecologiştilor şi voluntarilor, lopătarul, codalbul şi vulturul imperial spaniol au acum un viitor mult mai bun.
În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, când era sărbătorită mai ales în şcoli. Elevii instalau în acea zi, sau în duminica apropiată, cuiburile artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii.
Societatea Ornitologică Română a stimulat profesorii de biologie să reînvie această zi tradiţională a păsărilor şi, din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an în România.
