Imagini cu cai campioni, superbi, în diverse concursuri de echitație sunt admirate tot timpul pe rețelele de socializare. Puțini știu însă că printre acele bare colorate peste care sar acești cai sunt și unele făcute din lemn românesc. Acele bare se produc și din rășină de polyester, dar nu sunt la fel… Ei bine, cele din lemn se produc în fabrici de prelucrare cum este și SC Startervera SRL, cunoscută prin brandul „Lemn construcții Moldovița”, despre care vom povesti noi azi. Și care le trimite în Finlanda, Gemania sau în alte țări, dar și la noi, când sunt astfel de competiții.
Compania din Moldovița produce o mulțime de minunății din lemn. În afară de bare de obstacole pentru concursuri de echitație, fac și cavaletti (suporturi din lemn pentru exercițiile cailor), lambriu, lemn rotund pentru case, cutiile din lemn în care se depozitează și se transportă cutiile de viteză ale fabricii Dacia Pitești, mobilier de grădină atestat de Ministerul Mediului, cherestea, stâlpi, țăruși și spalieri pentru agricultură… Acestea sunt o parte dintre produsele care se fac în fabrica din Moldovița. O curte aflată într-un peisaj de vis, plină de culoare, de lemn, de oameni ocupați, în care simți mirosul molidului.
Despre Moldovița știm cel puțin două lucruri: că te poți plimba cu mocănița Huțulca și că poți vizita Mănăstirea Moldovița.
Mocănița a fost construită de un proprietar de gater din Munchen și dată în folosință în anul 1888 pentru transport de masă lemnoasă de la pădure la gater. Azi, bucură turiști mari și mici, români și străini. (Și să dăm și o știre de ultim moment – administratorii Mocăniței Huțulca anunță, cerându-și mii de scuze: „Tinând cont de scumpirile în lanț pentru materialele consumabile necesare funcționării Mocăniței (lemne, cărbune, ulei) suntem nevoiți, începând cu 1 Decembrie, să majorăm prețul biletului de la 35 Lei/adult la 45 Lei/adult și de la 20 Lei/copil la 25 Lei/copil”).
Povești stranii cu huțuli
Așezată pe cursul superior al râului Moldovița, în inima Obcinelor Feredeu și Mare și la 40 de kilometri de orașul Câmpulung Moldovenesc, Moldovița a fost atestată documentar în anul 1443, formându-se ca o comunitate la hotarele pădurilor mănăstirii. De altfel, suprafața comunei este de 25 de mii de hectare din care aproape 20.000 înseamnă păduri și terenuri cu vegetație forestieră. A fost populată în a doua jumătate a secolului al 16-lea de huțuli, răspândiți din vetrele lor – Munții Cernohora și ținutul Pocuției, dar și a neamurilor germanice, meșteri în dogărit, exploatarea și prelucrarea lemnului. Huțulii au devenit populația majoritară începând cu anii 1700, iar cultura și civilizația lor originală domină și astăzi comuna. Mihai Eminescu scria că huțulii sunt o etnie de sine stătătoare având ca strămoși dacii liberi.
Una dintre personalitățile comunei Moldovița este scriitorul Casian Balabaşciuc. El a publicat cartea „Stranii povești huțule” în care iată ce spune: „Deprinşi cu sihăstriile, înfrăţiţi cu ţinuturile fără poteci, din zonele înalte ale munţilor, au supravieţuit ageri şi vicleni într-o lume în care doar cei mai puternici au şanse. De când se ştiu, huţulii trăiesc într-o încrengătură de neam care îşi lasă moştenirea de spiritualitate şi tradiţie de la bunici la nepoţi. Poveşti stranii încrustate cu întâmplări trăite aievea, frumoase ca un toiag împodobit cu spire de alamă, cu tâlcuri ascuţite ca o gură de baltag, întâmpină nopţile lungi de iarnă şi nopţile scurte de vară, deopotrivă. Firescul şi naturalul se împletesc, dând naştere unei armonii desăvârşite“. Huțulii și-au adus tradițiile lor, iar încondeiatul ouălor este una dintre ele. Nu e de mirare că la Moldovița are loc un Festival de acest gen.
În această comunitate cu totul specială se află și firma despre care vorbim. Și patronii ei, frații Sorin și Ilie Iliesi.
Omul cu robotul
Ilie Iliesi este un antreprenor din generația tânără, un tip conectat la smartphone, la lumea de azi, la parteneri străini, dar totodată „înfrățit cu ținuturile fără poteci”, cum bine zicea scriitorul, și iubitor de tradiții.
Iliesi este mereu ocupat, mereu în ședințe, în negocieri. Mereu nevoit să găsească soluții. Vorbește germană și engleză, cunoaște toate utilajele care sunt pe piață sau care urmează să apară. Recent, și-a cumpărat un robot șenilat. Din câte știm, nu sunt prea multe în România, ba chiar ar putea fi singurul cu capacitate de 75 de cai putere. A fost nevoit să găsească o soluție pentru că nu mai avea cu cine lucra.
„Oamenii au plecat din țară, e extrem de greu de găsit forță de muncă. Iar cai nu prea mai are nimeni pe aici, au rămas bătrâni care nu-i pot îngriji… Am studiat foarte mult acest utilaj, am luat legătura cu producătorul și în cele din urmă l-am cumpărat. Este extrem de bine gândit, are impact asupra solului mai mic decât omul. Pentru ceea ce facem noi aici, lucrări de îngrijire a arboretelui, este perfect. Este mic, flexibil, puternic și foarte ingenios. A costat 70.000 de euro”, a detaliat, pentru forestmania.ro, Ilie Iliesi.
„Lemnul semirotund e plăcut vederii…”
Iliesi și fratele său produc și vând lambriu semirotund, rindeluit superior, care se monteaza foarte ușor și se poate lăcui. „Lemnul semirotund este plăcut vederii… Al nostru nu are noduri, este pretabil pentru lucrări de amenajare exterioare și fațade. Noi aici facem produs finit și seminfinit. Suntem o companie atestată de Ministerul Mediului pentru producerea de mobilier de grădină”, explică el. Are o echipă de oameni pe care se bazează în firmă. Mai puțin pe factorii de decizie!
Un stat puternic are firme puternice
„Eu sunt de profesie inginer constructor. Și când am terminat facultatea, acum 12 ani, se vorbea de autostrada Iași – Târgu Mureș. Și îmi spuneam atunci, cu speranță, că peste 10 ani vom fi departe. Acea autostrada nu s-a făcut și încep să cred că nici nu se va face. Ceea ce se întâmplă la noi, cel puțin cu sectorul forestier, este jignitor. Eu lucrez cu cei din țările nordice. La ei până și dobânzile le au mici! Firmele sunt sprijinite, pentru că ele produc, ele țin economia. Un stat puternic e un stat cu firme puternice. La noi… ministrul Fondurilor Europene știe să vorbească avansat limba română!”, spune, necăjit, antreprenorul nostru.
„Pădurea e ca o grădină”
Ca orice om din industria forestieră, Iliesi vorbește mult despre valorificarea superioară a lemnului. „Noi lucrăm de mulți ani în sectorul de îngrijire a arboretelor. Iubesc pădurea. Ideea e să găsești soluții astfel încât să dai plusvaloare și celui mai slab lemn. Noi scoatem și lemnul degradat și îl prelucrăm, să nu se piardă. Avem tratament în vid pentru lemn, astfel încât să îi triplăm durata de viață. Ne preocupă foarte mult calitatea, pentru că numai așa te menții pe piață și ești respectat. Și încă ceva, că vorbeam de lemn degradat. Pădurea e ca o grădină. E cel mai bun exemplu, cea mai bună comparație. Dacă ești proprietar sau administrator, trebuie să o îngrijești. Să scoți buruienile care sufocă planta și îi ia nutrienții. Trebuie să te ocupi, că altfel moare”, mai spune Iliesi.
Viață triplă
Lemnul pe care îl prelucrează fabrica lui se transformă în produse pe care le folosim cu toții la diverse proiecte: garduri, căbănuțe, foișoare, leagăne, adăposturi pentru animale sau împrejmuire de terenuri. La comandă, fac mobilier de grădină și plase de garduri din lemn masiv.
Puterea exemplului
Revenind la cel mai nou „ajutor” al lui Iliesi, robotul șenilat, acesta beneficiază de service din Germania, de la firma producătoare. „Sunt foarte atenți cei de acolo cu fiecare client pe care îl au. Apreciază fiecare antreprenor care face ceva, care produce ceva. Sunt extrem de săritori, dacă e vreo problemă, în două zile vine cineva de acolo și o rezolvă. Apropo de asta și de soluțiile pentru lemnul degradat și de toate… Românii pot face foarte multe, dacă își doresc. Totul e să își dorească să facă ceva. Pentru că România se va schimba doar prin unitate și prin puterea exemplului fiecăruia dintre noi”.