Arhitectură în armonie cu natura – așa s-ar traduce construcția unei case din lemn. Tot mai mulți români sunt interesați să locuiască într-una, datorită nenumăratelor avantaje: prețul mai mic cu aproape 30% față de construcțiile clasice din alte materiale, rezistența la cutremur, timpul scurt de ridicare, izolație termică superioară etc. În plus, lemnul nu are emisii, deci contribuie la un mediu sănătos și curat.
În România sunt cel puțin 20 de firme în majoritatea zonelor țării care ridică astfel de case.
Materiale aflate la îndemână
Ministerul Agriculturii publica acum câțiva ani un material amplu dedicat arhitecturii tradționale. Specialiștii notau că cel mai simplu mod de a construi a fost dintotdeauna cel cu materiale aflate la îndemână, din zonele cele mai apropiate.
În zona noastră, lemnul era materialul folosit în mod curent, atât pentru elementele structurale, cât și pentru acoperiș, sub formă de șiță sau șindrilă. În zonele de deal și munte, acolo unde pădurile înconjurau așezările, lemnul era resursa cea mai la îndemână. Civilizația românească este o civilizație a lemnului și nu a pietrei. Piatra era folosită în mod obişnuit doar pentru temelii.
Casa reflectă dintotdeauna posibilitățile economice
Casa tradițională și gospodăria concordă dintotdeauna cu ocupațiile și modul de viață al locuitorilor, dar și cu posibilitățile lor economice. Motivațiile economice care influențează arhitectura se referă la ocupațiile de bază ale locuitorilor și la felul în care acestea determină configurarea gospodăriei. Acoperișurile înalte ale caselor de la munte au, printre altele, un rol important în păstrarea la îndemână a merindelor și a celor trebuincioase familiei pe toată durata anului.
Știința construirii și forța de muncă
Astăzi se vorbe şte atât de mult despre arhitectura vernaculară (specifică) pentru că ea reprezintă condiția dezvoltării durabile a comunităților rurale, se mai explică în ghidul ministerului. Arhitectura vernaculară are calitatea de a fi sustenabilă ecologic prin adaptarea la clima și relieful dintr-un anumit loc și prin utilizarea materialelor de construcție naturale disponibile în acea zonă. Astfel, arhitectura vernaculară are un impact minim asupra mediului natural, fiind sustenabilă și din punct de vedere social, pentru că se bazează pe știința construirii (know how-ul local) și pe forţa de muncă locală. Aceasta stimulează sentimentul apartenenței oamenilor la spaţiul respectiv, îi face să simtă că locul lor are ceva aparte și că ei împărtășesc specificul zonei.
Arhitectura vernaculară este sustenabilă şi economic, fiindcă angrenează economia locală în procesul de construire şi susține turismul.
Cine preferă să meargă în Maramureș, de exemplu, și să doarmă într-o casă fără personalitate, cu geamuri termopan, vopsită în culori stridente şi cu balustrade de inox? Se merge în Maramureș tocmai pentru a regăsi peisajul rural specific, cu case mici de lemn cu acoperiș de șindrilă, și bucătăria locală, care folosește alimente fără conservanţi şi coloranţi.
Toate detaliile, aici
