Un studiu recent publicat în revista Science și prezentat de The Washington Post oferă cea mai riguroasă reconstrucție realizată până acum a temperaturilor medii ale Pământului din ultimii 485 de milioane de ani. Rezultatele sunt surprinzătoare: planeta noastră a fost, în cea mai mare parte a istoriei sale biologice, mult mai caldă decât în prezent, cu medii care au atins chiar și 36°C, comparativ cu media actuală de aproximativ 15°C.
Această nouă cronologie climatică, elaborată de cercetătoarea Emily Judd și colegii săi de la Universitatea din Arizona și Smithsonian Institution, rescrie în parte înțelegerea noastră despre trecutul climatic al Terrei și oferă context esențial pentru discuțiile privind schimbările climatice actuale.
Căldură extremă, extincții în masă și o planetă mereu în mișcare
Sursa: „O istorie de 485 de milioane de ani a temperaturii de la suprafața Pământului”, E.J. Judd și colab. Temperaturile reprezintă medii pentru perioadele geologice. Zona umbrită indică valori cu o probabilitate de 68%.
Graficul temperaturilor medii realizat de cercetători acoperă aproape întregul Fanerozoic – eonul geologic care a început odată cu apariția organismelor multicelulare, vizibile cu ochiul liber, și care continuă până în prezent.
Cercetarea arată că episoadele cele mai fierbinți au coincis adesea cu momentele cele mai dramatice din istoria vieții:
- Acum 251 de milioane de ani, o extincție în masă a șters aproximativ 90% din toate speciile;
- Acum 65 de milioane de ani, impactul asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor s-a produs într-un context climatic deja marcat de instabilitate.
O planetă caldă, o specie adaptată frigului
Poate cea mai interesantă concluzie a studiului este că oamenii au evoluat într-una dintre cele mai reci perioade din istoria planetei. Temperaturile globale medii în perioada în care Homo sapiens a apărut erau în jur de 11°C, iar episoadele reci, de tip „coldhouse”, au reprezentat doar 13% din ultimii 485 de milioane de ani.
Cu alte cuvinte, clima cu care ne-am obișnuit – cu poli acoperiți de gheață, anotimpuri bine delimitate și temperaturi moderate – este o excepție, nu regula în istoria planetei.
O metodă revoluționară: 150.000 de puncte de date din oceane
Cercetătorii au folosit o metodă numită data assimilation, care combină modele climatice avansate cu date reale din aproximativ 150.000 de puncte oceanice. Această abordare a dus la o reconstrucție considerată mai precisă decât estimările anterioare.
Totuși, autorii admit că există și incertitudini. Metoda ar putea supraestima unele episoade de încălzire sau ar putea omite factori care, în trecut, au împiedicat intrarea planetei într-un „efect de seră scăpat de sub control”.
Încălzirea de azi: diferită, dar periculoasă
Deși episoadele de căldură extremă nu sunt o noutate în istoria geologică, ceea ce este fără precedent astăzi este viteza cu care are loc încălzirea și impactul cumulativ al activității umane.
„Atâta timp cât supraviețuiesc una sau două specii, va exista viață. Nu asta mă îngrijorează. Mă îngrijorează cum va arăta viața umană. Ce înseamnă, de fapt, să supraviețuim.”
— Emily Judd, cercetătoare în paleoclimatologie și autoare principală a studiului
Cercetarea subliniază că viața, în general, este rezilientă, dar condițiile viitoare ar putea fi radical diferite de cele în care s-a format civilizația umană. Deși încălzirea actuală nu va face planeta nelocuibilă, va transforma profund ecosistemele, resursele de apă și securitatea alimentară.
Lecția pentru viitor: adaptare cu realism și știință
Pentru milioane de oameni care trăiesc deja cele mai calde decenii înregistrate, cronologia climatică oferită de acest studiu este un semnal de alarmă, nu de resemnare. Pământul a fost mai cald, dar oamenii nu au mai fost nevoiți să se adapteze la asemenea condiții – iar timpul pentru adaptare acum este mult mai scurt.
Într-un moment în care politicile climatice globale sunt tot mai contestate, acest studiu oferă un fundament științific solid pentru a înțelege nu doar ce urmează, ci și de ce acțiunea responsabilă este urgentă.
Sursa: “A 485-million-year history of Earth’s surface temperature”, E.J. Judd et al., Science, citat de The Washington Post.
