În Complexul Muzeal Dumbrava Sibiului se află, parcă desprinsă dintr-un basm, cea mai veche casă construită din lemn de stejar din centrul și estul Europei. Întinsă pe o suprafață de 100 de metri pătrați, casa a fost ridicată în urmă cu trei secole de un meşter, în comuna Almaş (judeţul Arad), arată Agerpres.
Casa face acum parte din complexul Muzeului Astra. Inițial, era aproape de zona „Morii cu noroc” și de celebrul personaj al lui Ioan Slavici, Lică Sămădăul. Managerul Muzeului Astra, Ciprian Ștefan, o descrie ca fiind „cea mai mare casă documentată din muzeele în aer liber din centrul şi estul Europei, din lemn de stejar”.
Povestea casei este însă una mai lungă. A fost construită pentru oameni bogați, după cum relatează Ciprian Ștefan.
„Proprietarii acestei case erau oameni foarte înstăriţi, nu se ocupau numai cu agricultura, ci creşteau animale, în special porci. Şi când vorbim de porci, vorbim de Mangaliţa, până la încrucişările făcute după anii ’50. Erau turme întregi de Mangaliţa care cutreierau pădurile de stejar din zona depresionar-colinară a Ţării Zarandului spre Câmpia de Vest. Pădurile erau pline de porci Mangaliţa, pentru că era foarte multă ghindă şi cu asta se hrăneau. Sămădăii nu doar ghidau turmele de porci, dar le şi comercializau, aveau un fel de monopol al comerţului cu porci din zona respectivă. Carnea era cerută de oraşele mari din apropiere, Arad, Timişoara, Oradea, dar şi de oraşele mici din proximitate.”
De asemenea, casa impresionează nu numai prin vechimea sa, ci și prin arhitectura deosebită de unde rezultă că lemnul utilizat în construirea ei a fost cioplit cu barda de un meșter foarte priceput.
„Aici avem un amestec cu gorun, el era tăiat undeva în lunile noiembrie – decembrie şi în primăvară începea prelucrarea prin decojire, dacă era gros în diametru, atunci era şi crăpat şi cioplit în patru feţe, (…) cioplit cu o bardă specială şi apoi era lucrat cu o altă bardă, pentru finisare. Lemnul era mult mai durabil. Asta explică ce înseamnă durabilitate şi sustenabilitate, despre ceea ce am început să vorbim iar la nivel european, modul în care resursa materială era cu grijă folosită şi să aibă o rezistenţă în timp. Camerele sunt foarte generoase, camera bună, de exemplu, avea doar o sobă de tip godin pentru încălzit, pentru că ea nu era folosită tot timpul, doar când erau musafiri mai speciali, restul sobelor sunt din pământ sau din cărămidă. În tinda deschisă este o vatră liberă de gătit”, descrie Ciprian Ştefan faimoasa casă.
Casa este exemplul cel mai potrivit pentru a arăta durabilitatea și rezistența construcțiilor din lemn. „În programul nostru pentru Casa Artelor, vizavi de certificarea meşterilor constructori în special, noi, ca ţară, putem să ieşim în evidenţă în peisajul arhitecturii rurale din toată Europa cu arhitectura din lemn de esenţă tare, cum este stejarul. În foarte puţine zone din Europa se lucrează stejarul în atâtea feluri cum se lucrează în România, pentru că noi avem zonele depresionar-colinare care înconjoară arcul carpatic, pline de lemn de stejar, care era foarte rezistent, bun pentru construcţii, greu de lucrat” , mai adaugă Ciprian Ștefan.
Sursa: Agerpres
