„Lemnul este un produs vital; nicio economie nu poate funcționa fără lemn, dar asta nu înseamnă că sectorul forestier este imun la contextul economic.

Venim după 2 ani de pandemie, un an cu inflaţie puternică, astfel că sectorul forestier a decontat toate dezechilibrele economice adunate în această perioadă. Pe fondul instabilității asigurării resursei, în special cu privire la îndeplinirea cerințelor de mediu asupra unor studii birocratice, restructurarea business-ului a fost și va rămâne în prim-plan pentru anumite zone ale țării. Ceea ce nu înțeleg cei care creează astfel de dezechilibre prin acte administrative, și aici mă refer la aprobarea amenajamentelor silvice, este că echipele de exploatare, o dată restructurate, nu mai pot fi refăcute decât într-un timp foarte lung și cu costuri foarte mari. 

În 2021 am răspuns la întrebarea cum va fi anul 2022 și am spus că se vor închide afaceri și, din păcate, pe fondul contextului economic, al războiului din Ucraina, dar în special pe o estimare mult prea optimistă a resursei de lemn din România, am avut închideri de afaceri, chiar și un gater mare.

Este o lecție din care trebuie să învățăm și, în strategiile pe care le facem, să ținem cont de tot paletarul de nevoi: resursă de lemn, infrastructură forestieră, infrastructură națională, organizare socio-economică.

În 2022 am văzut atinse o serie de obiective din proiectul de viziune al ASFOR – România Verde în 10 pași -, cum ar fi reducerea TVA la lemnul de foc, programul de utilaje aprobat prin PNS, programul de împăduriri, programul de perdele forestiere.

Anul 2022 a venit și cu o premieră: sectorul privat a fost obligat prin lege să devină agent social al statului prin plafonarea lemnului de foc la prețul de 400 lei/mc. O soluție greșită, recunoscută inclusiv la nivel de Guvern, însă o problemă rămasă fără nicio soluție. Rezolvarea a rămas tot în sarcina sectorului privat și ne bucurăm că, cel puțin până la această dată, nu avem informații cu privire la o criză a lemnului de foc. Această lege a adus o realitate pentru silvicultorii care în ultimii ani s-au rupt de adevărul din piață, schema prin care lemnul de lucru cu preț mai mare susținea un preț mai mic la lemnul de foc nu mai este reală. Astăzi, pe nivelul actual de piață, diferența între prețul lemnului de lucru și cel al lemnului de foc este foarte mică, iar prețul lemnului de lucru nu mai poate acoperi un lemn de foc ieftin. Similar, nu mai putem vorbi de exploatare ieftină a lemnului. Suportarea costurilor exploatării lemnului din prelucrare primară sau din pădure nu mai este viabilă.

Guvernul a legiferat ca, din 2023, bacșișul să fie trecut pe bonul fiscal, însă de la pădure încă pleacă lemn nefiscalizat, și chiar dacă risc să-i supăr pe administratorii de păduri, lemnul nefiscalizat este pus în piață tocmai de cei care ar trebui să păzească pădurea. Acest lucru nu este o noutate, este o realitate despre care aș putea spune că o moștenim încă de dinainte de 1989. Însă acest lucru nu ne obligă să o acceptăm sau să nu facem nimic pentru a o schimba.

Unul dintre punctele viziunii ASFOR România verde în 10 pași este: „Separarea activităților de administrare a pădurilor și exploatare a lemnului în cadrul RNP, pentru a reduce costurile și pierderile”. În acest sens, Guvernul a emis o inițiativă legislativă care a generat un val de nemulțumiri din partea sindicatelor, însă trebuie să renunțăm să ascundem disfuncționalitățile și avem obligația de a găsi soluții pentru a fi performanți. Dacă analizăm modul de organizare al sectorului forestier în România, vedem că până în 1989 cele două activități au fost separate. După 1989, aceste activități au rămas separate până la apariția investitorilor strategici în România. Atunci, din dorința de a avea lemn ieftin, a fost găsită soluția de a ascunde costurile exploatării în costul de administrare al pădurii și așa au apărut echipele de exploatare la ocoalele silvice de stat care ar fi trebuit să pună lemn ieftin în piață, complet greșit, exploatarea are costul ei și nu este unul de neglijat. Nu suntem fani ai teoriei conspirației, însă este ciudat cum luptătorii pentru eliminarea pragului din Codul silvic, prevedere ce deranjează o singură entitate privată, din dorința de a-și păstra monopolul, sunt luptători pentru a nu schimba nimic. Fără a fi părtinitori, trebuie să ne uităm și în curtea altor domenii strategice legiferate prin legea siguranței naționale. În zona de apărare a țării, oare armata română produce muniție și tehnică militară!? Cu siguranță, nu! Aceasta este produsă prin societăți comerciale de stat aflate în subordinea Ministerului Economiei. Așadar, dacă la armată se poate, trebuie să se poată și la lemn! Așa cum am scris în documentul de viziune „România verde în 10 pași” – „RNP – Romsilva – creşterea eficienţei modului de administrare a pădurilor statului, astfel încât acesta să devină un exemplu de bună practică” – acest obiectiv poate fi atins cu profesioniști care au ca atribuții administrarea fondului forestier. La acuzații de genul: „Nu poți fi și organ de control și vânzător de lemn” „nu poți să-ți dai sancțiuni singur”, „nu poți la ora 10 să încarci duba personală cu lemn „simpatic”, apoi să aplici legea statului la operatori economici și persoane fizice și să fii și în dispozitivul „Scutul pădurii”, alături de Poliție și Jandarmerie” sunt oferite răspunsuri sterile, răspunsuri care ne-au adus inclusiv un infringement pe păduri. Sunt lucruri minimale de bun simț și dacă bacșișul este pe bon – trebuie să rupem pisica și la lemn. Ruperea pisicii însemnă profesionalism! La o discuție avută cu reprezentanții administratorilor de păduri, în care am prezentat o serie de derapaje, răspunsul a fost: „să vezi de mâine ce amenzi dăm la firme”, adică curajul de a povesti adevăruri care s-ar dori să rămână în pădure, se pedepsește, și atunci ce sistem am creat!!?! Asemenea situații trebuie să dispară! Cei care aplică legea nu trebuie să fie și jucători într-o piață liberă și concurențială!

Revenind la întrebare …

Anul 2023 va veni cu multe provocări pentru sectorul forestier. Este vorba de o multitudine de provocări de natură internă – inflație, deficit de forță de muncă, deficit de resursă, dar și externă – instabilitatea piețelor, în special cele din Orient și China.

Anul 2023 trebuie să fie anul accesării de fonduri europene. Avem măsura pe utilaje pe care trebuie să o consumăm instant.

În anul 2023 trebuie să creștem productivitatea și eficiența economică într-un context destul de sumbru al accesului la finanțare, resursă de lemn, dar și cu o forță de muncă tot mai îmbătrânită.

Investițiile sunt obligatorii și este absolut necesar ca statul să se implice în a sprijini politica de investiții, cu un accent special pe utilaje și infrastructură.

Anul 2023 trebuie să fie anul în care să reușim să promovăm cel puțin încă două măsuri importante: programul Rabla pentru utilaje forestiere și susținerea utilizării lemnului în construcții.

În 2023 trebuie să punem și bazele recredibilizării acestei meserii, trebuie să revenim la perioada în care afișam cu mândrie numele firmelor pe taf-uri, camioane, sedii, în care eram mândri că suntem forestieri. Trebuie să respingem necinstea și să ne delimităm de cei care încalcă legea; astăzi, banul obținut la negru este prea scump. Trebuie să avem curajul să ne scuturăm de cei necinstiți și să dăm valoare etică muncii și meseriei noastre.

Închei prin a defini cele trei nevoi fără de care sectorul forestier nu există: infrastructură, utilaje și forță de muncă pregătită. Dacă dorim ca lemnul din pădurile României să aibă valoare, suntem obligați să reușim să finanțăm cele trei elemente de bază ale unei administrări, exploatări și valorificări sustenabile a pădurilor și lemnului României.

Un an 2023 cu liniște și realizări!

La mulți ani!”

ASFOR este asociația patronală și profesională reprezentativă la nivel național a operatorilor economici din exploatări forestiere și industrializarea lemnului. Ciprian Muscă este doctor în Silvicultură, membru în board-ul EOS (Organizația Europeană a Operatorilor Economici din Domeniul Industrializării Lemnului), președinte al Comisiei de atestare a operatorilor economici.