Silvicultura joacă un rol esențial în economia și ecologia României, iar o administrare eficientă a fondului forestier este importantă pentru dezvoltarea sustenabilă a acestui sector. În acest context, necesitatea modernizării și eficientizării Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva a fost adusă în prim-plan ca parte a unui efort mai amplu de optimizare a instituțiilor publice. O restructurare bine gândită ar putea contribui la o mai bună gestionare a resurselor, la creșterea transparenței și la asigurarea unui echilibru între protecția mediului și valorificarea economică a pădurilor.
Totuși, orice schimbare de amploare trebuie să fie fundamentată pe o strategie clară, comunicată eficient și implementată în mod responsabil. Discuțiile actuale privind reorganizarea Romsilva ne oferă o oportunitate valoroasă de a înțelege provocările și soluțiile posibile pentru îmbunătățirea administrării pădurilor României. Acest articol analizează atât necesitatea reformei, cât și riscurile pe care le implică o abordare precipitată, oferind o perspectivă echilibrată asupra unui subiect de interes național.
Un dezacord… unanim!
Unul dintre subiectele care au ținut trează judecata opiniei publice românești în acest început de an a fost reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor (RNP) Romsilva. O idee nu foarte nouă, accelerată însă și împinsă spre atributul „necesitate” de o reală criză bugetară căreia Guvernul actual încearcă din răsputeri să-i găsească, în nota de instabilitate, măcar un echilibru contabil. Înțelegem foarte bine sacrificiul.
Aparent, „piatra” ar fi fost aruncată de către Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, într-o seară, la sfârșitul lunii ianuarie, în termeni gravi și de o duritate extremă. Declarația „îmi propun să rezolv o problemă pe care nu a rezolvat-o nimeni în ultimii treizeci de ani”, de-a dreptul mesianică, a pregătit sentințe grele: „asta o vom face simplificând toată această birocrație din RNP”, „desființând acele direcții silvice neperformante, desființând direcțiile silvice care nu prea mai au o suprafață suficientă de pădure pentru a o administra și mai ales, desființând acele posturi de conducere, de directori, care nu-și mai au rostul, nu-și mai au sensul, în noua structură pe care dorim să o definitivăm în procesul de reorganizare.”
Un discurs care vorbește despre responsabilitate și etică dar care a fost lansat pe canale neoficiale, respectiv pe FB. Vom explica în continuare cum o serie de greșeli de comunicare pot compromite și cea mai bună strategie de reorganizare/dezvoltare.
Evident, reacția ROMSILVA nu a întârziat să apară, semn că ne aflăm încă într-o învățare condiționată, în paradigmă skinneriană, stimul-răspuns. A făcut-o mai inteligent, prin portavocea sa, sindicatul „de casă”, cultivat asemeni unei păduri, de ani buni. A intrat deci în scenă Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva care a susținut că este o campanie de presă lansată de ministrul Mircea FECHET, menită să discrediteze Regia Națională a Pădurilor și al cărui scop ar fi să compromită public angajații Romsilva. Probabil, conducerea acelui sindicat a uitat că numai cu câteva zile mai înainte, respectiv pe 24 ianuarie 2025, la protestul organizat în fața Guvernului, proiectase o listă mai lungă de revendicări unde, pe lângă abrogarea ordonanței austerității se mai regăseau două puncte sensibile care vizau exact… Romsilva, adică: 1. exceptarea administrării pădurilor statului de la aplicarea guvernanței corporative și 2. eliminarea din Programul de guvernare 2024-2028 a măsurii de reducere a numărului direcțiilor silvice, asumată de Guvern pentru a fi implementată în primele 6 luni ale anului 2025.
Astfel stând lucrurile, putem discuta de o stare conflictuală existentă nu de ieri sau de azi, ci ajunsă la maturitate, după un lung șir de tensiuni țesute pe marginea promulgării noului Cod Silvic dar și după un și mai lung șir de „iubiri consensuale” specifice încăperilor politice nesemnalizate cu lampioane roșii. Numai că aici nu este vorba de divergențe pe marginea adoptării unei strategii sau a alteia. Dincolo de retorică trebuie să descoperim o luptă acerbă de putere, o luptă politică și de interese în esența ei îngrijorător de periculoasă. Și cel mai grav, fără nici o legătură cu dorința de a reforma o structură funcțională a statului român, poate cel mai important stakeholder, atunci când discutăm de administrarea unei resurse vitale: pădurea.
Când nimeni nu mai vede gorila trecând
Pentru a înțelege mai clar situația vom apela la o analogie. În 1999, doi cercetători, Simons & Chabris, publicau un studiu numit semnificativ „Gorila din mintea noastră […]”, în care semnalau un efect pervers al evenimentelor dinamice și anume „orbirea din neatenție”. În experimentul de psihologie socială, unor spectatori li se cerea să vizioneze un film în care două echipe de baschet, „albii” și „negrii” (după culoarea echipamentului și nu a pielii!) își disputau mingea. Spectatorii trebuiau să îndeplinească o sarcină de „lucru”, fie să contabilizeze numărul de posesii ale mingii, fie numărul de sărituri ale „albilor” sau „negrilor”, după caz. La un moment dat, prin cadrul filmat, trecea, preț de cinci secunde, o femeie, fie având în mână o umbrelă, fie costumată în „gorilă”. După ce proiecția lua sfârșit, spectatorii erau întrebați dacă au observat, în timp ce numărau, vreun element deosebit, „critic”. Sau, foarte direct și specific, erau chestionați dacă au văzut vreo gorilă (sau o femeie cu umbrelă) trecând prin cadru. Rezultatele cercetării au fost uluitoare: jumătate din grupul de privitori nu au văzut gorila sau femeia cu umbrela. Desigur aceste rezultate au variat, în funcție de „sarcina” primită de grupul de spectatori, detectarea gorilei fiind facilitată, de exemplu, atunci când s-a cerut observarea mișcărilor „echipei în negru”.
Nu este greu să translatați aceste concluzii rafinate științific la ce se întâmplă în această dispută. Astfel vă puteți explica cum și cea mai vizibilă apariție, „gorila” sau „femeia cu umbrela” – ROMSILVA, poate fi trecută cu vederea, dacă atenția noastră este distrasă de jocul cu mingea al „actanților”, dați-le dumneavoastră culoarea favorită. Condiția este să creezi un eveniment dinamic, un „joc cu mingea”, fie că ești conștient sau nu de acesta (prin această afirmație ne îndoim că actanții ar avea această știință, dar nu punem la îndoială reușita lor!).
Totodată, este ușor de observat că echipele, înainte de a sta la masa judecăților, s-au aliniat în fața ventilatoarelor mass-media și au început să-și arunce rufele murdare și alte conținuturi, deliciul publicului. Ca după orice festin, ar fi cazul să ne gândim că dificultățile vor apărea în faza de ingestie, adică atunci când întreg șirul de „argumente” trec de filtrul analizei și interpretării.
Cine pe cine conduce
O primă eroare tactică a domnului ministru a fost aceea de a încerca să justifice necesitatea reformării structurale a ROMSILVA, fără a ține cont că atributele de dis-funcționalitate pe care le prezintă indică, în aceeași măsură, și o vulnerabilitate a propriei structuri.
Încă de la început, cu scopul de a „calamita” starea regiei și a-i arăta mizeria de sub preș, domnul ministrul a adus în prim-plan sistemul existent de bonificații și sporuri: „să discutăm despre sporurile nerușinate, să discutăm despre angajații care pleacă cu 100.000 de euro în buzunar la pensie, să discutăm poate despre sporurile de confidențialitate, sporurile de fidelitate”. Cu siguranță, domnul ministru omite intenționat să arate starea de lucruri în materie de drept.Acest sistem de premieri este unul legiferat, deci cât se poate de legal iar angajații RNP Romsilva nu-l puteau dobândi decât cu acordul autorității centrale responsabile de silvicultură pentru că, prin statut, „Regia Națională a Pădurilor – Romsilva funcționează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor”. Suntem mai mult ca siguri că a identificat o problemă, dacă nu cumva i s-a indicat, însă sediul problemei se află exact în curtea din B-dul Libertății nr. 12. Prevederile de bonificare a personalul silvic au o existență de-a dreptul cutumiară, fiind înscrise în normativele legale încă din 1992: angajații din domeniul silvic au beneficiat, la momentul pensionării, de un bonus „egal cu de minimum cinci ori salariul brut pe ultima lună de activitate, suportat de angajator”. Această manieră de plată este de altfel caracteristică sistemelor de conducere de tip autocrat, cu distanță mare față de putere. În genere, într-o astfel de societate efortul depus de un slujbaș al statului nu este cuantificat și prin urmare nu poate fi răsplătit transparent și tranșant cu un salariu ci cu un „sistem” alambicat de solde, sporuri, prime și bonificații. Numele și numărul lor alimentează confuzia, greutatea de a-l opera și în consecință, importanța celui care îl acordă. Raportul de muncă este instabil și rămâne o veșnică sursă de negociere și condiționări. Salariatul statului nu devine unul mai bun ci unul mai culpabil, pentru că a îndrăznit să ceară, să se gândească cu jind la sacul cu mălai „comun”. De-altfel domnul ministru este dezarmant de sincer când spune că „nici măcar nu am înțeles ce reprezintă aceste sporuri” dar și extrem de abil atunci când aruncă „vălul” suspiciunii și al conspirației adăugând, în aceeași frază: „dar sunt angajați în Romsilva, mai ales că acele cabane ascunse adânc în pădurile României, care beneficiază de astfel de sporuri de confidențialitate” (n-am îndrăznit să rescriem afirmația deși limba română ar fi impus acest lucru). Fără părtinire, se impune să-i validăm observațiile privind maniera de rostogolire exponențială a acestui sistem: prevederile au fost „strecurate” în legislația de dată recentă (vezi Statutul Personalului Silvic) iar mai apoi au fost transpuse în Contractul colectiv de muncă. Bine speculate aritmetic, bonusul aferent funcției și vechimii în cadrul Romsilva s-a dilatat într-un ecart cuprins între „2 și 10 salarii brute, luate în cuantum net”. „Puteați să spuneți 20 de salarii, că măcar discutam sincer unii cu ceilalți”, a replicat domnul ministru de parcă n-ar fi asistat de un an și jumătate la cursa rapidă, unde au fost stabilite adevărate recorduri „personale” în materie de câștiguri. Cazurile în care anumite persoane au primit la pensionare sume considerabile, ajungând până la 500.000 de lei nu au apărut peste noapte iar domnul ministru vorbește de o listă lungă, de 1200 persoane, ba chiar și de sumele „halucinante” pe care le-au încasat acești domni în ultimele luni. Am rămas cu promisiunea că va publica acea listă, pentru că, nu-i așa, noi spectatorii trebuie să numărăm mingile. Sunt secvențe ale unui déjà-vu, un film în care parcă au rulat și alți actori, toți „speciali” (magistrați, parlamentari, ș.a.).
Problema escaladării bonusurilor nu are legătură cu restructurarea ROMSILVA ci cu puterea de care dispune această organizație și cu slăbiciunile nepermise ale unei autorități centrale presupus responsabile. Este o realitate care ne arată câtă influență a putut exercita o agenție asupra a ceva ce s-ar fi dorit un apex în aria politicilor domeniului, inclusiv cele salariale. Comportamentul reactiv ne mai indică maniera în care agenția își articulează propriile instrumente de presiune, legăturile și înțelegerile tacite cu sindicatele, care trebuie să urmeze o filieră „organică”. Pentru că și ea, are o fibră de esență politică. Ca o primă concluzie, problema „bonusurilor” din Romsilva reprezintă doar petarda pe care domnul ministru a folosit-o pentru a-și pune în defensivă oponenții.
Aceste realități nasc întrebarea legitimă „cine pe cine conduce?”, o întrebare pe care silvicultorii mai vechi și-au pus-o mai demult, privind tot așa, gânditori, la niște cifre și la niște oameni prinși în organigramele autorității.
Când lași vaca fără lapte
O a doua greșeală care compromite ideea de restructurare a ROMSILVA este aceea de a-i judeca componentele (direcțiile ce o compun) ca pe „centre de profit”, într-o logică simplistă, fără a înțelege cum se susține și articulează principiul gospodăririi unitare și integrate a pădurilor din România. În termenii politicilor forestiere principiul se transpune în ceea ce numim „management forestier durabil”, care evident exclude principiul maximizării profitului în beneficiul funcțiilor protective, ecosistemice, pe care le oferă resursa forestieră.
Stă dincolo de puterea noastră de a înțelege cum un domn ministru, care nu a aterizat ieri în curtea ministerului, ci acum un an și jumătate (ca să nu mai socotim cele două luni din anul 2020 în care a mai marcat acest teren de evoluție profesională) se comportă ca și cum încă și-ar împacheta parașuta, căutându-și porthartul și orientarea. Dacă ar fi avut intenția reală de reformă, în acest timp i-ar fi convocat pe toți directorii generali care au fost instalați exclusiv cu girul politic la conducerea RNP Romsilva (cel puțin de la SOLOVĂSTRU încoace). Toți l-ar fi informat cum funcționează „colivia de aur verde”, poate înainte de a scoate păsărica cu „peste jumătate din direcțiile silvice sunt pe pierdere, nu înregistrează profit”. Romsilva se poate conduce, ca entitate administrativă, printr-un mecanism de compensare, logic, atâta vreme cât sesizezi că de la condițiile staționale și până la nevoile comunităților locale, există un întreg șir de inegalități care reclamă măsuri particularizate. Citat de Agerpres, ministrul spune: „În condițiile în care de la an la an situația economică se înrăutățește, nu trebuie să ai studii economice pentru a realiza că e doar o chestiune de timp până când există un risc de colaps din punct de vedere economic, din punct de vedere contabil al Regiei”. Poate părea un paradox, dar luându-i în analiză principalii indicatori de profitabilitate, ROMSILVA nu pare a fi pe „tobogan” falimentului, deși necesitatea reformulării modelului de afaceri este o necesitate identificată de analiștii domeniului forestier încă de acum 15 ani!
Pe de altă parte, teoria managerială ne precizează cu acuratețe ce înseamnă un punct de vedere contabil (aritmetica +/-) și care-i diferența între acesta și punctul de vedere economic, al managerului. Dincolo de lamentabila confuzie, afirmația de mai sus poate fi un indicator al modului de abordare al domnului ministru. Acesta este contrazis în afirmații de cel pe care l-a numit, cifrele fiind furnizate oficial de către domnul director general al Romsilva, Marius-Dan SÎIULESCU. Domnul director general a declarat că regia a înregistrat în 2024 venituri totale de aproximativ 3,6 miliarde de lei, cu o cifră de afaceri de 3,1 miliarde de lei și un profit brut estimat la peste 80 de milioane de lei. Cheltuielile de personal au fost de 1,87 miliarde de lei iar raportate la veniturile totale ale Romsilva, au reprezentat puțin peste 50%. Din această sumă, salariile celor 14.200 de angajați au însumat 1,64 miliarde de lei, iar bonusurile acordate au fost de 167,5 milioane de lei (circa 10% din cheltuielile de personal).
Câțiva indicatori sintetici de stare pot exprima bine în ce trend general se află RNP ROMSILVA. Profitul brut cumulat înregistrat în perioada 2019-2023, a fost de 792,65 milioane de lei, din care 716,71 milioane de lei au fost virați către bugetul de stat. Ceea ce confirmă un adevăr, trist pentru orice manager, acela că statul român an de an și-a „muls” regia cu peste 90% din profitul realizat, de cele mai multe ori uitând că trebuie să-i lase niște fonduri mai rezonabile pentru investiții sau nevoi reclamate îndelung (echipament și uniforme pentru angajați, autovehicule și combustibili, utilaje și instalații, tehnologii, ș.a.).
Dacă la înființarea sa în 1991, Romsilva avea 46.472 de angajați și administra aproximativ 6,3 milioane de hectare de fond forestier, până la sfârșitul anului 2023, numărul angajaților a scăzut la 14.189, iar suprafața administrată la 3,12 milioane de hectare de pădure proprietate publică a statului. Pe un model ilustrativ grosier, cu mai puțin de o treime efectiv se presupune că regia încă realizează jumătate din sarcinile ce le avea acum trei decenii. Una din transformările semnificative înregistrate în structura activităților este pierderea din portofoliul activităților a surselor de venituri conexe (precum valorificarea fructelor de pădure, trufelor, ciupercilor și plantelor medicinale, din activități cinegetice și de piscicultură). Până la sfârșitul lunii noiembrie 2024, Romsilva a obținut venituri de aproape 33 de milioane de lei din astfel de activități, adică nici măcar 1% din cuantumul veniturilor totale. Ponderea principală a sursei de venit rămâne exploatarea și valorificarea lemnului din pădurile administrate, ceea ce inevitabil conduce la un stil de management „captiv”, limitat în opțiuni, ancorat în perspectiva imediată, pe principiul supraviețuirii „tai și vând să pot trăi”.
Restructurarea vine pe Face Book
O altă eroare a domnului ministru este aceea de a da soluții de restructurare pe baza unor observații și informări „de flux” fără a ține cont de studiile suport existente și mai ales fără a avea un plan propriu, anunțând că acesta urmează a fi cândva „scris”, într-o viitoare ordonanță de urgență.
Rămânem perplecși să vedem că, în loc să se aplece spre studiul unei documentații suficient de consistente și recomandările experților, demnitarul a ales calea de a-și deschide un „birou de informații”, pe telefon, unde îi încurajează pe angajații din Romsilva (cu dedicație pentru pădurari) în care să primească „sesizări” ale acestora asupra „stărilor negative de lucruri”. Oricât de real și benefic ar părea procedeul, el nu denotă decât tendința populistă, slab profesionalism în comunicare organizațională, cu consecințe imprevizibile în planul încrederii, liantul oricărei agregări sociale. Așa numitul „plan de restructurare” are premise false. Pe băncile facultății de silvicultură (și numai acolo!) ai ocazia să afli că nici măcar județele care au aceeași suprafață acoperită cu păduri (să luăm oricare din potențialele perechi, de exemplu Suceava-Caraș Severin sau Argeș-Vâlcea) nu pot suferi comparații atunci când întrevezi un act de administrare silvică, fie el cel mai insignifiant în consecințe. Iată ce menționează domnul dr. ing. Costel Petcu, în calitate de coordonator al proiectului de elaborare a Strategiei de dezvoltare a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva SDR30: „Variabilitatea, diversitatea și extrema complexitate a condițiilor de lucru din Romsilva face aproape imposibilă găsirea unor măsuri universale, aplicabile cu succes la scară națională”. Este un document aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva nr. 13 din 27.07.2023, apărut „ca o necesitate, în lumina prevederilor din Strategia Națională pentru Păduri – SNP30, adoptată prin Hotărâre a Guvernului României, la sfârșitul anului 2022”.
Dacă am fi fost consultați, am fi putut să-i aducem documentului câteva critici (în sfera aplicabilității) dar altfel, suntem obligați să-i acceptăm condiția: centrat metodologic, rezultat al unui demers consultativ, în care identificarea problemelor și definirea obiectivelor (SMART) este rezultatul unei analize critice de stare și context. Fără a fi perfectă, avem în față o strategie perfectibilă.
Ignorând documentul public, domnul ministru FECHET a schițat într-o alocuțiune face-book-istă de circa 30 de minute, un alt „plan de restructurare” care vizează o „desființare” a direcțiilor neprofitabile și intenția de a le comasa, transferându-le în „cocoașa” celor profitabile. În aceeași logică, de mutare a gunoiului în curtea altuia, domnul ministru ne anunță și ce se va întâmpla cu herghelia din patrimoniul RNP-ului sau cu parcurile naționale, la fel de nerentabile, a căror bugetare de circa 120 milioane de lei ar trebui să fie preluată de către altcineva, cine altul decât bugetul centralizat al statului. Sunt măsuri ale unui plan transmis în cea mai pură formă orală, pe care nimeni nu la văzut scris și argumentat, în care nu sunt anunțate principiile care i-ar fixa obiectivele, căruia îi lipsesc acțiunile, indicatorii de performanță a acestor viitoare măsuri, consecințele și mai ales, modul cum vor fi finanțate acestea.
Într-un alt sens, nu putem decât anticipa cât de constructivă și eficientă poate fi o politică a „decapitării” propusă de domnia sa: „Reorganizarea Romsilva va începe de sus în jos. Va pleca conducerea centrală a regiei (n.n. scuzați cacofonia, aparține domnului ministru), vor pleca toți cei care au administrat în mod greșit direcțiile silvice din țară, vor pleca acasă, pur și simplu.” Cine va rămâne? Desigur, „cei competenți” și „cei eficienți”. Credem că domnul ministru a elaborat deja criteriile de apreciere a acestora, cu transparență
Ceea ce este cu adevărat „halucinant” este că nu veți găsi nicăieri altundeva menționate aceste „obiective strategice”. Poate părea paradoxal, dar așa cum ați constatat mai devreme, RNP Romsilva are un document programatic de importanță strategică (SDR30) care cuprinde nu mai puțin de 58 de obiective strategice grupate în acțiuni strategice care la rândul lor sunt circumscrise celor 13 direcții strategice întrevăzute de colectivul de specialiști care a elaborat documentul. Este public.
Cum anticipam, domnul ministru nu amintește nimic despre costurile acestei schimbări organizaționale. Prima problemă pe care și-o pune orice analist care propune o intervenție ce implică mutații în resursa umană sunt costurile viitoare care vor greva bugetul asigurărilor sociale de stat și care sunt posibilitățile de re-inserție profesională ale foștilor angajați. Deși nu avem o situație a proceselor de factură contencios administrativ și fiscal în care este implicată RNP Romsilva nu putem să nu luăm în calcul și acest „decont” în justiție al unor eventuale măsuri apreciate ca fiind arbitrare sau abuzive.
Încă nu ne-am dat seama câtă expertiză are domnul ministru în implementarea unor politici publice dar cu siguranță știe că orice strategie este cântărită după modul cum și-a identificat problemele și maniera în care obiectivele definite pot fi jalonate și îndeplinite, cu costurile aferente, mare atenție!
Înainte de a lansa, într-un mod incalificabil, propriul proiect de restructurare a ROMSILVA, unul dintre cele mai superficiale dintre câte se pot imagina, o afirmăm cu toată responsabilitatea, domnul ministru trebuia să ia în considerare măcar acele observații cuprinse în SDR30, acel document strategic, bun/rău sau foarte rău dar fundamental pentru această dată. Înainte de orice, domnul ministru trebuia să se raporteze la recomandările făcute în rapoartele unor specialiști, care culmea, nu lipsesc
Este greu de acceptat ideea că un demnitar care are și studii superioare juridice, să vorbească despre „profesionalism”, ignorând calitatea și existența unui document programatic activ, care este girat de conducerea regiei și își are „izvorul” într-o hotărâre de guvern.
Un val de efecte perverse
Care au fost consecințele acestui tip de mesaje?
În primul rând, un cutremur social, care a cuprins în întregime toate structurile regiei, la toate nivelurile și care s-a extins rapid și la alte entități implicate în domeniul forestier. Am văzut, în toată splendoarea ecranelor, cum birourile acelor direcții silvice „puse la zid” sunt invadate de ziariști curajoși. Am văzut cum directori de Direcții silvice sunt chestionați (ca să nu folosim cuvântul „interogați”) în numele adevărului și al interesului public, fie că vor să răspundă la întrebări sau nu. Mesajele transmise de la înălțimea rangului ministerial (de tipul „a mai spus cineva că circulă o bârfă de-asta, că mai bine dau afară zece pădurari decât să dau afară un șef”) nu reprezintă decât o confirmare a fricilor inseminate în credința angajaților regiei. Pentru a înțelege exact această tensiune socială existentă în rândul angajaților este bine să cităm, cu multă reflecție, avertismentul scris în preambulul SDR30: „Echipa de elaborare își declină responsabilitatea față de oricare speculații prin care elaborarea SDR30 are legătura cu inițiative care vizează divizarea regiei, renunțarea la administrarea unor elemente de patrimoniu public sau pregătirea externalizării unor activități aflate în prezent în atribuțiile acesteia și ale structurilor subordonate”.
Teoria și practica schimbărilor organizaționale ne îndeamnă, încă de la inițierea demersului, să avem acele pârghii prin care să depășim rezistențele la schimbare, inerente procesului. A amplificat presiunea sindicală, care și-a rostogolit și descărcat în fața palatelor șirul de revendicări, fie că acestea pot fi sau nu satisfăcute de decidenți. A re-adus în discuție suspiciunile că intervențiile ce vizează o viitoare „modernizare” ar putea vulnerabiliza structura, șubrezindu-i funcționalitatea și capacitățile existente.
Acuzată de sindicaliști că ar intenționa, într-o complicitate subterană, divizarea și privatizarea RNP Romsilva, principala asociație a forestierilor români a reacționat la rându-i solicitând sindicatelor să renunțe la retorica violentă îndreptată împotriva agenților economici români. O serie de obiective principiale enunțate de forestieri în documentul programatic „România verde în 10 pași”, cum ar fi acela al separării funcțiunilor în RNP Romsilva, au fost răstălmăcite și suspicionate că ar reprezenta manevre dolozive.
Evenimentul dinamic a fost creat.
RNP-ul a fost îmbrăcat în „gorilă”, o făptură ticăloșită de pe urma căreia unii, care vor fi fost aceia, în loc să o crească și să o restructureze au făcut averi, și-au construit vile și au trăit fericiți și nepedepsiți.
Entuziaștii care urmăreau cu interes depolitizarea numirilor în funcțiile de conducere la RNP Romsilva vor trebui să mai aștepte. Domnul ministru deocamdată îi presează să demisioneze pe rând pe directorul comercial, directorul economic și directorul de fond forestier al regiei. Îl va păstra doar pe directorul general care a primit recent un certificat de competență semnat de domnul prim ministru.
Ulterior acestor declarații terifiante, prin forța lor distructivă, domnul ministru și-a nuanțat poziția anunțând o serie de criterii pe baza cărora va fi evaluată performanța profesională în ROMSILVA. Desigur, după ce lupta politică va fi câștigată, indiferent de numărul victimelor colaterale ale „măcelului” uman așteptat să se producă, unde cei mai mulți vor plăti pentru greșeala de a se fi conformat. Chiar în acest moment, Corpul de Control al ministrului își desfășoară intens activitatea acolo, pentru a valida probabil o serie de concluzii și decizii deja luate. Politica „pumnului în gură” a funcționat.
Mai vede cineva gorila?
Amețită mai devreme într-un ceardaș nebun, acum a fost luată din nou la „dans”, frenetic, acuzată de pași greșiți. Și dacă nu o mai vedeți înseamnă că pur și simplu nu mai există.
În mod evident, în această situație, domnul ministru nu mai poate fi un judecător și nici un acuzator.
Tensiuni fără precedent în silvicultură
Zilele trecute, după aproape o lună de asalt la poarta regiei autonome a statului – Romsilva Guvernul României, parcă înscris în cursa competițională cu proprii angajați, a marcat din nou, un mare gol. De această dată, în buzunarul tuturor angajaților corpului silvic, indiferent de entitatea unde-și desfășoară activitatea (control, administrație, cercetare). Prin adoptarea OUG nr. 4/2025, a cărei urgență rămâne nemotivată, salariile a peste 20.000 de silvicultori au fost reduse cu 25%. În contrast, în aceeași ședință de guvern, au fost aprobate măsuri favorabile pentru alte categorii de salariați, precum plata zilelor libere lucrate pentru polițiști și militari, menținerea creșterilor salariale din anul 2024 în companiile de stat și posibilitatea acordării de prime în companiile cu pierderi. Prin urmare, am înregistrat un nou act generator de discordie, pe cât de premeditat, pe atât de intruziv. O altă acțiune, aceeași mișcare concertată de „tăieri ilegale”, pentru a translata un termen favorit al celor care se uită la pădure, fără să o vadă.
Colegiul Director al Asociației Colegiul Silvicultorilor
Asociația „Colegiul Silvicultorilor” este o organizație non-guvernamentală recent înființată, dedicată promovării unui mediu natural sănătos și susținerii profesioniștilor din domeniul silviculturii în aplicarea principiilor de bună guvernanță a pădurilor. Fondată de 18 membri cu experiență în silvicultură, asociația își propune să ofere o platformă de exprimare pentru specialiștii din domeniu și să combată stereotipurile negative asociate profesiei de silvicultor. În ciuda provocărilor întâmpinate în procesul de înregistrare legală, Asociația „Colegiul Silvicultorilor” continuă să militeze pentru creșterea suprafețelor împădurite și gestionarea durabilă a resurselor forestiere din România.
