Potrivit unui expert din ministerul eston al Climei, înăsprirea cerințelor subliniate în Directiva privind energia regenerabilă, care a fost aprobată recent de țările UE, va avea cel mai mare impact asupra industriilor lemnului și transporturilor.
Obiectivul UE de a se asigura că cel puțin 42,5% din energia sa totală este produsă din surse regenerabile până în 2030 nu reprezintă o problemă pentru Estonia. Dar problemele legate de biomasa lemnoasă, emisiile din transport și procedura de autorizare pentru centralele de energie regenerabilă ar putea întâmpina dificultăți, a declarat Mairika Kõlvart, expert în energie regenerabilă la Ministerul Climei.
Zonele interzise și principiul în cascadă
Pe tema folosirii lemnului ca sursă de energie regenerabilă, Kõlvart a evidențiat aplicarea principiului în cascadă la biomasa lemnoasă și, de asemenea, a menționat importanța așa-numitelor „zone interzise” pentru aprovizionarea cu lemn.
Zonele interzise sunt zone din care lemnul nu ar trebui să mai fie recoltat, deoarece acest lucru ar însemna că nu ar mai putea fi numit „durabil” și, prin urmare, energia pe care o produce nu ar fi considerată regenerabilă.
Zonele cu biodiversitate ridicată, cum ar fi rezervațiile naturale, ar fi considerate zone interzise, la fel ca pășunile, unele turbării și, de asemenea, pădurile „bătrâne”, a explicat Kõlvart.
„Conceptul de păduri bătrâne nu este definit în lege și astfel fiecare stat membru poate să-l definească singur. Cum ne afectează asta în cele din urmă va depinde și de definiția pe care o dăm”, a adăugat ea.
Cu toate acestea, principiul în cascadă se referă și la plata subvențiilor pentru energia produsă din biomasă. Ar însemna că subvențiile pentru energia produsă din lemn ar putea fi plătite doar dacă se dovedește că utilizarea unui anumit tip de lemn pentru energie este o ultimă soluție, a explicat Kõlvart. Toate celelalte posibilități de utilizare a lemnului trebuie explorate mai întâi, în măsura în care arderea acestuia este într-adevăr singura opțiune pentru a fi folosit. „Și pentru a primi o subvenție ar trebui să dovedești că nu ai unde să utilizezi lemnul mai devreme, în proces, în afară de energie”, a adăugat Kõlvart.
În cazul Estoniei, există, totuși, câteva excepții, în care ar fi permis în temeiul directivei. Acestea se referă la situații în care o țară cu adevărat nu are capacitatea de a prelucra volumul sau tipul de lemn, așa cum este specificat de directivă.
„Poate că un exemplu aici ar fi ramurile mai mici pe care le tăiem cu toții și care ar trebui de fapt procesate. Cu toate acestea, deoarece capacitatea pentru acest lucru nu este atât de răspândită în Estonia, am putea continua să o folosim pentru energie până când vom găsi o soluție mai bună în ce privește modul de prelucrare. Aceasta este ideea principiului în cascadă, că lemnul ar trebui valorificat mai degrabă decât să intre doar în sobă”, a spus Kõlvart.
Există, de asemenea, o constrângere suplimentară când vine vorba de bioenergie. În timp ce, anterior, producătorii de energie termică și energie electrică care generau mai mult de 20 de megawați (MW) de energie trebuiau să demonstreze conformitatea cu criteriile de durabilitate, această limită va fi acum redusă la 7,5 MW. „Poate că mai multe fabrici vor trebui să ia în considerare de unde se aprovizionează cu lemn”, a mai spus expertul.
„Nu avem nici producție și nici consum de hidrogen la acel nivel”
În plus, sectorul transporturilor va fi, de asemenea, supus unor noi cerințe în ceea ce privește utilizarea combustibililor regenerabili de origine nebiologică (RFNBO), cuprinzând în principal hidrogen și combustibili sintetici pe bază de hidrogen. Cel puțin un procent din toată energia regenerabilă utilizată în sectorul transporturilor trebuie să provină de la RFNBO.
„Aceasta este o provocare pentru noi, deoarece în acest moment nu avem nici producție de hidrogen, nici consum de hidrogen la acel nivel”, a spus Kõlvart.
Hidrogenul la care se face referire în directivă este hidrogenul verde, care este supus propriilor criterii – trebuie să provină din RFNBO.
A treia problemă majoră pentru Estonia este cerința directivei de a accelera procedurile de autorizare pentru proiectele de energie regenerabilă.
„Directiva stabilește termene foarte specifice pentru cât timp poate dura procedura de autorizare”, a spus Kõlvart.
Conform directivei, țările vor identifica zone de accelerare, în care proiectele de energie regenerabilă vor fi supuse unor procese simplificate și rapide de acordare a permiselor. Procesul de desemnare a zonelor prioritare de dezvoltare este în prezent în desfășurare. Acesta va fi precedat de un „exercițiu național de cartografiere”, care ar trebui să identifice toate zonele care ar putea contribui la obiectivele pentru 2030, a spus Kõlvart.
Sursa: news.err.ee
