Obiceiurile, tradițiile și meșteșugurile sunt câteva dintre acele bogății culturale și reprezentative poporului român care nu trebuie să lipsească din bagajul cu valori pe care-l vom oferi drept moștenire generațiilor viitoare.

Astăzi vom discuta despre un  meșter popular care-și dorește din tot sufletul ca meșteșugurile să nu se ascundă printre amintirile îndepărtate, ci să rămână vii, practicate măcar de câțiva tineri, care păstrând tradițiile și îndeletnicirile, le vor împiedica dispariția. 

Dinu Perva este un meșter popular din Ineu care face împletituri din răchită și din alte fibre lemnoase de ani buni, iar fiind o minte ageră și creativă a adus un strop de inovație în domeniu, utilizând și salcâmul pitic (Amorpha fruticosa), dar și alte materiale care par imposibil de combinat. Acesta nu se limitează la coșuri sau obiecte comune, ci se lasă pradă imaginației și creativității, ajungând să creeze tot felul de piese de mobilier sau chiar sculpturi speciale.

Începutul și evoluția pasiunii pentru împletit

Din sursele pe care le-am consultat am aflat că Dinu Perva și-a început activitatea în domeniu încă din 1985, deci nu puteam trece cu vedere momentul care a marcat acest frumos început, dar și felul în care a evoluat pasiunea pentru împletit. Meșterul  ne-a povestit că a învățat tehnica de bază a împletirii coșurilor la o fabrică de împletituri din cadrul Ocolului Silvic Ineu, unde inițial lucra doar câteva modele pentru export, urmând ca după o vreme să lucreze în atelierul propriu (cu autorizație).

Meșterul ne-a povestit un pic despre felul în care era amenajat atelierul său și ce dotări avea: 

„Am utilat atelierul cu cazan pentru fiert răchita, dispozitive manuale de decojit răchita, dispozitive de crăpat și rindeluit răchita și toate cele necesare desfășurării activității.”, a explicat Dinu Perva

Meșterul a menționat faptul că materia primă (răchita) era foarte accesibilă în acele vremuri, fiind posibilă achiziția ei de la răchităriile ocoalelor silvice sau de la alte surse la prețuri convenabile. Lucrurile s-au schimbat însă, după 1990, răchităriile fiind abandonate din diverse motive. Acest fapt a îngreunat accesul la materie, răchita de cultură fiind tot mai dificil de procurat. 

„Răchita de cultură se găsește tot mai greu, eu o aduc de la 600 de km, transportul costă  destul de mult, de aceea produsele s-au scumpit simțitor.”, a declarat meșterul, referindu-se la momentul actual

Inovație în meșteșug

Pentru a face față acestei provocări, Dinu Perva ne-a povestit despre soluția pe care a găsit-o, deși nu era în totalitate soluția salvatoare:

„Am înființat o mică  plantație  de răchită, dar insuficientă  pentru nevoile de producție. Am lucrat chiar și cu răchită  din flora spontaná, obiecte mai puțin pretențioase.“, a spus meșterul

Lipsa materiei prime a reprezentat o problemă de proporții, care a pus imaginația meșterului  la încercare. Roadele creativității au fost fie combinarea răchitei cu alte fibre lemnoase sau chiar înlocuirea sa totală.

Dinu Perva ne-a povestit despre lunga sa căutare a celor mai convenabile și potrivite soluții pentru a îmblânzi un pic rana absenței materiei prime:

„Am început să lucrez cu amorfa, alunul, sângerul, curpenul, lăstarii de un an de dud sau pomi fructiferi, bineînțeles posibilitățile de împletit fiind limitate. La unele modele de mobilier de grădină calitatea a fost mai bună dacă am folosit nuiele din amorfa sau sânger. Nevoia de materie primă  te învață  să  cauți  și alte fibre și să  înveți să  le folosești. Pot spune cu certitudine că experimentând se pot găsi  mult mai multe fibre nespecifice impletitului, cu care se  pot face diverse impletituri. Chiar cred că  în trecut oamenii foloseau  pentru împletit sau legat mult mai multe fibre lemnoase sau vegetale decât folosim noi. Și eu cunosc câteva tehnici de pregătire a fibrelor lemnoase (nuielelor) care nu se mai practică sau au fost uitate.”

Tot din lipsa materiei prime s-a născut și combinația răchită – lemn brut (rădăcini, ramuri și trunchiuri), inovație care a trezit interesul publicului. Meșterul a tot experimentat, creând tot felul de obiecte deosebite, care totuși, își păstrau farmecul și autenticitate.

„Am transformat prepeleacul din suport de oale în suport de flori prin atașarea de coșuri  pentru  ghivecele de flori. Pe același tehnică  am făcut picior de masă din rădăcini și i-am pus un blat împletit. Am început să creez obiecte de utilitate și decor din răchită și lemn brut căutând mereu să rămân cât mai aproape de obiectele tradiționale.”, a povestit acesta

Întrebat despre felul în care a evoluat tehnica sa de împletit din anii ’80 până acum, Dinu Perva ne-a povestit că niciodată nu a fugit de provocări, iar veșnicile sale căutări de a-și îmbunătăți arta i-au fost de mare folos.

 Lucrând la comandă, meșterul a avut ocazia să creeze obiecte de o diversitate înfloritoare, de la unele cu dimensiuni foarte mari și până la cele cu multă atenție la detalii și manoperă, cu tehnici de lucru diferite la același obiect. Meșterul consideră că tot timpul este loc de a mai învăța ceva, mai cu seamă când vine vorba de lemn brut.

„Îmbinarea între lemn și răchita nu este tocmai o sarcină  ușoară, produsul realizat trebuie să  fie plăcut la vedere și folositor, ca să se poată vinde ușor.” a explicat Dinu Perva

Din povestirile meșterului înțelegem cât de important este ca un obiect să fie atât plăcut ochiului, cât și util. Domnul Perva consideră îmbinarea acestor două materiale ca fiind o muncă complexă și o continuă provocare, în cadrul căreia viziunea și priceperea sunt pietre de temelie:

„Să pleci de la o cioată sau o ramură găsită în pădure și în combinație cu nuielele să faci un obiect care să fie dorit de cineva în casă nu este chiar ușor, pe lângă  multe ore de lucru și pricepere trebuie să ai și viziune, să-l vezi încă de la început cum va arăta la final.”, a povestit meșterul

Cu privire la spiritul său creativ și inovațiile aduse în domeniu, meșterul a povestit că sculpturile din răchită, de exemplu, sunt destul de comune în țări precum Anglia, Irlanda sau SUA. Unele tehnici de împletit reprezintă o noutate în România, fiind o împletitură diferită de cea tradițională.

„Tehnica de lucru poate fi tradițională așa cum o cunoaștem noi sau alte tehnici  mai puțin practicate la împletit coșuri. Se folosește mai mult o tehnică de țesut pe suport metalic sau lemn. Ceva în genul cum împletesc păsările cuibul. Este total diferit de impletitura tradițională cunoscută la noi.”, a povestit Dinu Perva

Fiind la capitolul inovație și creativitate nu am putut să nu-l întrebăm și despre cele mai neobișnuite obiecte realizate. Astfel, Dinu Perva ne-a povestit:

„Am făcut nacelă pentru balon cu aer cald, scaun pentru pilot pentru avion ultraușor, lucrări  de dimensiuni de peste patru metri, coșuri neobișnuite prin formă sau dimensiuni, suporturi de flori din trunchiuri de copaci de dimensiuni mari, multe alte obiecte împletite sau din lemn brut. Activitatea mea a fost o continuă provocare, lucru care îmi place. Face ca fiecare zi să  fie interesantă. Nu îmi place să lucrez serii mari din același  model.”, a detaliat meșterul

Interacțiunea cu Publicul și Promovarea Meșteșugului

Publicul este încântat atât de lucrările interlocutorului nostru, cât și de munca altor meșteri populari. Mai mult decât atât, Dinu Perva ne-a povestit că publicul mai și cumpără lucrări, deși vânzările la târguri au scăzut considerabil în ultimii ani. Dinu Perva consideră dezinteresul tinerelor generații drept motivul principal al acestor scăderi. Tinerii nu prea știu să înțeleagă arta de acest gen și nici nu o pot integra în propriile locuințe.

Dar, din fericire, și acest obstacol a fost parțial depășit datorită târgurilor de meșteri care includeau și demonstrații, atrăgând atenția și curiozitatea multor tineri care voiau să experimenteze și să vadă întreg procesul de împletire live.

„Bineînțeles că la început erau puțini curioși față de acum, când tot mai mulți vin la atelierele interactive organizate la diferite evenimente. Participă nu doar copiii, ci și adulții indiferent de vârstă, considerând această activitate deosebit de relaxantă și constructivă.”, a povestit meșterul

Lipsa de meseriași și lipsa unei legi a meșteșugarilor din România

Ca orice domeniu de activitate care rămâne în umbra tehnologiei, și domeniul împletitului duce o lipsă acută de meseriași, fapt care îngrijorează mulți iubitori ai acestei îndeletniciri.

Meșterii încearcă cu ajutorul atelierelor interactive să caute cât mai mulți doritori care să învețe acest meșteșug și să nu-l lase să putrezească în uitare. 

Dinu Perva și-a manifestat și dezamăgirea cu privire la neimplicarea instituțiilor statului în promovarea meșteșugurilor, menționând importanța interacțiunii directe dintre meșter și posibilul ucenic care ar putea prelua această îndemânare și pasiune pentru împletit:

„Propunem tinerilor și cursuri la nivel profesional organizate de către noi, deoarece instituțiile statului pe acest domeniu nu sunt interesate să susțină și să  promoveze meșteșugurile la acest nivel. Nu există o strategie la nivel național care să  încurajeze formarea unei noi generații de meșteșugari, lucru care va duce inevitabil la dispariția cunoștințelor despre meșteșuguri. Practic suntem cu un pas în istorie. Meșteșugurile se învață prin practicarea lor, nu din povești.”

Întrebat despre o eventuală lege a meșteșugarilor în România și despre ce ar presupune aceasta, meșterul a declarat că este un subiect extrem de important, care ar trebui să aducă la aceeași masă de dezbateri mai mulți meșteri care au avut această inițiativă comună.

„Este un subiect foarte complex, spun asta  în cunoștință de cauză, pentru că am participat la dezbaterile legislative de la Timișoara în 2016, lege care nu a trecut la aplicare. Importanța  unei legi favorabile meșteșugurilor este foarte mare și de interes național. Meșteșugurile fac parte din cultura noastră tradițională, este parte din identitatea noastră națională. Dorința mea este ca meșteșugurile  în viitor să  nu le găsim  doar în muzee, datoria noastră  este să  le menținem vii.”, a declarat Dinu Perva.

Sabrina Vacari