Campania „Închideți robinetul risipei”, lansată recent de FACIAS, vizează de această dată Garda Forestieră Națională, o instituție-cheie în lupta împotriva tăierilor ilegale de păduri. Cu un ton acuzator și cifre prezentate fără explicații clare, FACIAS susține că „șefii Gărzii Forestiere încasează salarii de circa 5.000 de euro pe lună” și beneficiază de „privilegii” precum mașini de serviciu și cazare decontată. Mai mult, organizația afirmă că, în ciuda acestor „condiții”, România pierde anual în jur de 20 de milioane de metri cubi de lemn prin tăieri ilegale.
Însă în spatele acestor afirmații generalizatoare se ascunde o realitate mult mai complexă. Garda Forestieră Națională a reacționat prompt, oferind clarificări privind salarizarea, utilizarea resurselor logistice, dar mai ales rolul real pe care îl are în arhitectura instituțională a gestionării pădurilor.
Salarii și „privilegii”: realități legale, nu excepții
Garda Forestieră Națională precizează că sumele invocate de FACIAS sunt salarii brute, exprimate în lei, și că acestea sunt stabilite conform Legii-cadru nr. 153/2017, valabilă pentru întreg sistemul bugetar. Mai mult, nu este vorba despre excepții sau „privilegii”, ci despre o salarizare comparabilă cu cea din instituții similare din administrația publică.
În plus, departe de imaginea unor „funcționari privilegiați”, trebuie spus că angajații Gărzilor Forestiere au pierdut 25% din salariu în urma modificărilor recente de politică fiscală, ceea ce a afectat semnificativ veniturile nete. În teren, aceștia fac față unei presiuni enorme, cu resurse limitate și în condiții de muncă dificile.
În ceea ce privește autoturismele de serviciu și cazările decontate, acestea sunt utilizate în cadrul misiunilor operative – controale, inspecții, evaluări de pagube, intervenții în zone greu accesibile – iar decontările sunt reglementate strict de lege, valabile doar pentru deplasări în interes de serviciu.
De ce au crescut cheltuielile de personal?
FACIAS acuză dublarea cheltuielilor de personal în 2024 față de 2023 – de la 3,8 milioane la 6,7 milioane lei – fără să menționeze că Garda Forestieră Națională a fost înființată abia în 2023. Anul 2024 este primul în care organigrama instituției a fost completată și au fost alocate resursele necesare pentru desfășurarea activității la capacitate reală.
Creșterea bugetului reflectă întărirea capacității administrative și operaționale, în contextul unor atribuții extinse și a unei nevoi evidente de acoperire a teritoriului național cu personal suficient. În realitate, multe Gărzi funcționează cu efective subdimensionate, iar în unele cazuri, fără dotări esențiale – de exemplu, nu toate mașinile de serviciu au instalate aparate GPS, ceea ce limitează eficiența în teren.
Tăierile ilegale: o problemă sistemică, nu doar a Gărzii
Poate cea mai gravă acuzație a FACIAS este legată de presupusul eșec al Gărzii Forestiere în a reduce tăierile ilegale. Organizația vorbește despre „20 de milioane de metri cubi tăiați ilegal anual”, o cifră impresionantă, dar neînsoțită de surse clare sau explicații privind metodologiile de estimare.
Garda Forestieră subliniază, justificat, că nu poate fi țap ispășitor unic într-un fenomen atât de complex și sistemic. Tăierile ilegale sunt rezultatul unui lanț de complicități, legislație imperfectă, lipsă de resurse și lipsă de implicare a altor instituții: poliție, jandarmerie, parchet, autorități locale. Garda acționează cu instrumentele pe care le are, însă nu poate compensa lipsurile întregului sistem.
De altfel, în doar primele 9 luni ale anului 2024, Garda a sancționat mii de fapte contravenționale și a sesizat organele de anchetă în numeroase cazuri. Totodată, se lucrează la dezvoltarea sistemelor de monitorizare, precum SUMAL 2.0, iar controalele în teren s-au înmulțit.
Împădurirea – obiectiv național, nu atribuție exclusivă
FACIAS mai acuză Gărzile Forestiere că nu livrează rezultate în privința împăduririlor, dar uită să menționeze că instituția are doar un rol de avizare, nu de execuție a lucrărilor. Creșterea suprafețelor împădurite depinde de finanțări, autorități locale, ONG-uri, proprietari și, mai ales, de cererea de proiecte – nu doar de „birocrația” unei instituții de control.
Să nu încurajăm populismul de fațadă
Demersurile societății civile sunt esențiale într-o democrație funcțională. Însă atunci când sunt dezechilibrate, trunchiate și lipsite de context, ele riscă să submineze încrederea în instituțiile care chiar își fac treaba – cu mijloace limitate și în condiții dificile.
Demonizarea unei instituții aflate încă în fază de consolidare, fără a analiza cauzele reale ale eșecurilor sistemice din silvicultură, nu este doar nedreaptă, ci și contraproductivă.
România are nevoie de o reformă coerentă în sectorul forestier, nu de campanii de imagine care ignoră nuanțele și realitatea din teren. Iar dacă ne dorim rezultate în protejarea pădurilor, trebuie să susținem profesionalismul și să cerem soluții, nu doar țapi ispășitori.
