O schimbare majoră se profilează în peisajul silvic românesc: termenul de valabilitate al amenajamentelor silvice se dublează, trecând de la 10 la 20 de ani. Această modificare, introdusă prin noul Cod Silvic, reprezintă un pas important spre o gestionare mai eficientă și durabilă a pădurilor noastre. Dar ce implică exact această schimbare și de ce este considerată benefică?
Contextul și motivația schimbării
Până în prezent, amenajamentele silvice, documente esențiale care stabilesc modalitățile de exploatare, protecție și regenerare a pădurilor, erau elaborate pentru o perioadă de 10 ani. Acest termen, cu rădăcini în tradițiile silvice europene, permitea actualizarea periodică a datelor și adaptarea la schimbările climatice și socio-economice.
Cu toate acestea, noul Cod Silvic, care intră în vigoare în 2025, prevede că amenajamentele silvice vor avea o valabilitate de 20 de ani, cu excepția pădurilor de plop, salcie și a altor specii cu ciclu scurt de producție, unde termenul rămâne de 10 ani. Această decizie nu este întâmplătoare, ci se bazează pe argumente solide, atât din perspectiva administrativă, cât și ecologică.
Beneficiile extinderii termenului
- Reducerea costurilor administrative: Elaborarea și revizuirea amenajamentelor silvice implică costuri semnificative. Dublarea perioadei de valabilitate va reduce frecvența acestor procese, eliberând resurse financiare care pot fi direcționate spre alte măsuri benefice administrării pădurilor.
- Planificare pe termen lung: O perioadă mai extinsă permite implementarea unor strategii coerente și predictibile, esențiale pentru gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere.
- Alinierea la ciclurile naturale: Planificarea pe 20 de ani se aliniază mai bine cu ritmul natural al pădurii, favorizând regenerarea naturală și protejând biodiversitatea.
- Stabilitate în aplicarea politicilor: Un termen mai lung asigură continuitatea măsurilor de conservare și exploatare, evitând schimbările frecvente care pot perturba echilibrul ecologic.
- Conformitatea cu practicile internaționale: Țări precum Finlanda, Suedia și Canada utilizează planuri de gestionare forestieră cu valabilitate de până la 20 de ani, demonstrând eficiența acestei abordări.
Trebuie subliniat faptul că un raport al Băncii Mondiale, evidențiază faptul că frecvența actualizării planurilor de gestionare a pădurilor generează costuri pentru proprietarii de păduri.
Importanța unei planificări pe termen lung este menționată în lucrarea “Scurt istoric al amenajării pădurilor din România”, publicată în Bucovina Forestieră 19(2): 139-158, 2019, de Gabriel Duduman, unde se afirmă că „Existența unei strategii pe termen lung în domeniul silviculturii a permis o foarte bună corelare a planificării amenajistice cu serviciul de administrație silvică și cu sectoarele de exploatare, prelucrare și industrializare a lemnului”.
Extinderea termenului amenajamentelor silvice de la 10 la 20 de ani reprezintă un pas spre o gestionare mai eficientă și durabilă a pădurilor din România. Această schimbare, susținută de argumente economice și ecologice va contribui la un echilibru optim între exploatarea resurselor forestiere și protecția acestor ecosisteme valoroase.
