Istorie pe scurt: Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” din Brănești

„Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt”, scria Alexandru Vlahuță în „România pitorească” referindu-se la „Țara și poporul”… Dar la nivel mai mic, aceste cuvinte se potrivesc și destinului școlii de silvicultură de la Brănești. Două războaie, Revoluția și o tranziție care nu se mai termină și-au pus amprenta și pe istoria acestei instituții. Sunt 129 de ani în care școala a trecut prin toate denumirile posibile, fiind și facultate, dar și liceu tehnologic sau chiar școală profesională de pădurari. Azi, datorită celor de la Primăria Brănești, Colegiul silvic e în renovare completă și începe să arate ca un campus din Occident, semn că și acest sector revine la un statut binemeritat. Tot complexul se reface cu fonduri europene și deja schimbările se văd. Va fi așa cum merită o instituție care a dat țării generații de silvicultori.

Marin Drăcea și Paul Grunau

Şcoala de silvicultură de la Brănesti a fost înfiinţată în anul 1893 printr-un „Înalt Decret Regal”, fiind prima şcoală de silvicultură din Regatul României.

Ne însoțește în această istorie actualul director, Mihail Cristescu. E pasionat de înaintașii săi și a făcut cercetări despre toți. Și-a comandat cărți de prin toată țara ca să afle cât mai multe… Adevărul e că fiecare dintre ei merită studiat.

„Terenul pentru construirea şcolii si anexelor a fost donat de Regionala a-XIIa Silvică București, al cărei director era Theodor Pietraru, de unde și numele actual al colegiului. În acelaşi an, este înfiinţat parcul dendrologic cu o suprafaţă de 2,6 hectare. Amplasarea acestuia s-a făcut la marginea comunei, lângă pârâul Pasărea, pe un teren cunoscut sub numele de „branişte”. „Un loc cu pădure şi apă, loc de vânătoare, cu o vegetaţie bogată, unde opreau carele ce mergeau spre şi de la Bucureşti”, ne spune Cristescu. Cel care a făcut demersuri pentru înființarea școlii și a obținut pădurea pentru practica elevilor a fost Paul Grunau, absolvent al Academiei Silvice din Tharandt. Acesta venea dintr-o familie germană, iar tătăl său, Adolf Georg Grunau, era medicul lui Ion C. Brătianu și al altor familii din elita bucureșteană. Paul Grunau a fost atât profesor, cât și director la Brănești.

La inițiativa sa, se desfășoară o serie de lucrări și amenajări peisagistice și plantații care aveau să schimbe și să înfrumusețeze peisajul din vecinătatea școlii. În anul 1904, înființează o plantație de stejar pe malul râului Pasărea, plantație care astăzi poartă numele Arboretul Grunau.

Ca orice alt domeniu, și silvicultura făcea la noi primii pași în anii 1893, 1894. Cum nu aveau unde să studieze, românii mergeau în Franța, la Nancy, la Școala de Ape și Păduri, sau în alte state europene și reveneau de acolo pregătiți să îi instruiască și pe alții. Primii profesori au fost Nicolae R. Danielescu, Paul Grunau, Nicolae G. Popovici. Ei au proiectat aleile parcului şi au plantat primii arbori, dintre care se mai păstrează şi astăzi secularii stejari ce străjuiesc aleea principală.

O școală superioară

Pregatirea elevilor în acei ani se desfăşura în regim de învăţămant superior: primul an practică, următorii doi ani cursuri şi un an şi jumătate practică la Ocolul Silvic. Se numea Şcoala Specială de Silvicultură de la Brănesti și a funcţionat neîntrerupt până în 1916, aproape 23 de ani. Condiţiile de admitere erau clare: să fi făcut practică la unul din ocoalele silvice ale statului, să fi absolvit complet cursurile liceale (cu începere din 1901, când obține statutul de învățământ superior). Şcoala se încheia cu un sever examen de diplomă în care proiectul, pregătit în perioada practicii, avea o pondere însemnată, iar diploma nu era acordată decât candidaţilor care obţineau o medie peste 7. Cei ce nu reuşeau să o obţină, primeau un certificat de studiu.

Şcoala superioară de la Brăneşti a dat silviculturii noastre 198 de absolvenţi (185 cu diplomă şi 13 cu certificat) mulţi dintre ei devenind reputaţi specialişti în domeniu: Vintilă N. Stinghie, care din 1911 devine asistent la această şcoală apoi profesor la Facultatea de Silvicultură şi primul ei decan, în cadrul Politehnicii, specialist în amenajament, dendrometrie şi estimaţie; Marin Drăcea, elev al şcolii de la Brăneşti între 1905-1909, reputat profesor de silvicultură şi autorul multor cărţi de specialitate, iar în 1908 a absolvit şcoala Dumitru Ciurileanu, specialist de reputaţie mondială în topografie şi geodezie. Astăzi, când ne uităm la păduri, să ne gândim la ei: ei le-au gândit, ei le-au plantat, ei le-au îngrijit.

Războiul…

În timpul primului război mondial, Şcoala de silvicultură din Brăneşti a fost incendiată, clădirile, biblioteca cu tot mobilierul au fost complet distruse şi în aceste condiţii, cursurile de silvicultură se mută în Bucureşti. Din 1923 se ia decizia de a se ataşa Şcoala Superioară de Silvicultură de la Brăneşti la Şcoala Politehnică din Bucureşti.

„Din 1936, școala e condusă de eminentul inginer silvic, fost şef de promoţie, Nicolae Codru (director 1936-1948), distins practician-cercetător şi om de rară fineţe. Dotat cu un acut simţ pedagogic, sub directa sa îndrumare s-au format multe serii de conductori silvici, brigadieri şi pădurari ce s-au dovedit în serviciu vrednici slujitori ai pădurii. Energic, întrepinzător, doritor de progres, punea accentul pe dezvoltarea calităţii morale ale elevilor concomitent cu cele de pricepere tehnică. În acest interval de timp, şcoala a cunoscut o perioadă de înflorire datorită priceperii profesorilor ingineri, mulţi dintre ei cu studii deosebite şi notabile realizări în administraţie”, continuă povestea directorul Cristescu.

Școala de maiștri de parchet

În perioada postbelică si mai ales după 1948 (reforma învăţămantului), Şcoala de silvicultură de la Brăneşti a trecut printr-o serie de  transformări, devenind, rând pe rând, Şcoala Profesională de pădurari, de mecanizatori, periodic de brigadieri, de maiștri de parchet şi chiar de conductori silvici (tehnicieni).

Abia după înfiinţarea liceului (1970), învăţămantul silvic de la Brăneşti începe să renască să se ridice spre renumele avut în deceniile de început.

Se construieşte un cămin cu 316 paturi (1969) şi o şcoală modernă cu 6 clase, precum şi o aripă pentru administraţie. Sub conducerea directorilor: ing. Cezar Lascăr, ing. Dumitru Ionescu, ing. Mihai Ştefănescu, ing. Ion Marcoiu, ing. Aurel Angelescu şi a unui corp profesoral între care îi menţionăm pe ing. Dumitrescu Romulus, ing. Scarlatescu Gheorghe, prof. Găleşanu Traian, prof. Nencescu Gheorghe şi alţii, se revine la disciplina silvică, la respectul şi dragostea pentru meserie.

În anii 1970-1980, a crescut nivelul de pregătire a elevilor, dar a sporit şi baza materială a şcolii prin dotarea cu aparatură modernă (retroproiectoare, televizoare, aparatură foto, etc). S-a construit un nou internat şi s-a extins cantina.

Liceul Silvic Brăneşti era considerat cel mai prestigios liceu silvic din România. Județele arondate: Ilfov, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Buzău, Brăila, Tulcea, Constanţa, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa şi mun. Bucureşti. Practic, erau deservite 15 judeţe, adică aproximativ 37% din judeţele ţări. Calificarea obţinută după 12 clase era aceea de silvicultor. În luna august, după admiterea la facultate, elevii care nu erau declaraţi admişi, primeau repartiţii la ocoalele silvice din judeţe.

Evenimentele din decembrie 1989 găsesc şcoala în aceeaşi atmosferă tensionată în care erau toate instituţiile de stat. Urma o perioadă grea pentru viaţa şcolii, însă colectivul de cadre didactice a căutat  să impună, cu prudenţă,  revenirea la respectul reciproc şi la dragostea faţă de silvicultură.

În anul 1990, şcoala devine Grupul Şcolar Silvic Brăneşti, pentru ca la centenar, în 1993, să ia numele ilustrului său întemeietor,  inginerul Theodor Pietraru.

În anul 2004, la 111 ani de la înfiinţare Grupul Şcolar Silvic „Theodor Pietraru” s-a transformat în Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” Brăneşti.

Drujbe noi, sala media și tablouri

Cum spuneam, liceul e acum în renovări. Proiectele cu bani europeni presupun și lucrări de eficiență energetică, dar și „îmbunătățirea infrastructurii de învățământ și educație”.

Tineri îmbrăcați modern, cu căști în urechi și atitudine relaxată umblă pe holuri. Au camere în care stau câte patru și învață silvicultură. Mulți sunt copii de pădurari, de ingineri silvici, copii ai oamenilor din branșă.

Au la dispoziție nenumărate facilități. Au blibliotecă, dar și o sală media în care pot citi, asculta muzică, vedea filme. Au pădure, parc, lac, au sală de sport și cantină.

Într-o cameră, în cutii, stau zece drujbe profesionale pe care directorul le-a obținut de la un sponsor. Sigur că nu ajung, fiind sute de elevi, dar sunt bune și atâtea.

Multe obiecte sunt în cutii, date fiind renovările. Tablourile înaintașilor sunt puse bine, pentru a fi repuse pe pereți când va fi totul gata.

Amfiteatru pentru ora de Ecologie

Multe lucruri se leagă. De exemplu, în curtea Colegiului este un loc unde se construiește un amfiteatru. Aici vor veni elevi pentru cursuri în aer liber, lângă pădure, în parc dendrologic, lângă chiparoșii de baltă plantați de elevii din școală. Având în vedere că va fi introdusă în programa școlară ora de Ecologie, vor avea unde să studieze pe viu elevii din București și împrejurimi. Deși directorul e sceptic: se va întâmpla ca la ora de Tehnologia Informației (TIC) – vor avea în programă, dar nu va avea cine să predea…

Curs de pădurar, cu taxă

La Colegiul silvic Brănești se organizează și cursuri de pădurar pentru adulți, precum și cursuri de tehnician silvic. Primele durează 6 luni, iar pentru tehnicieni – 5 luni. Taxa e de 1.500 de lei la primul și 1.600 de lei pentru al doilea. Două luni de teorie la școală, restul la ocolul silvic.

Cantină, sală de sport și viitor laborator de vânătoare

Tot în renovare am găsit și cantina. Sunt deja pregătite spațiile pentru viitoarele mașini de gătit, sala de mese e aproape gata. Într-o parte va rămâne un spațiu gol unde ceva-ceva se va face, poate chiar un loc cu mese de ping-pong.

Sala de sport e folosită și de cei din comunitate atunci când elevii își încheie orele de educație fizică. Sala e începută în 2007 și terminată în 2014! Noroc cu actualul primar din Brănești, care a decis să finalizeze odată lucrarea…

Dar unul dintre cele mai interesante locuri va fi viitorul Laborator de vânătoare. Deja câteva animăluțe și păsări împăiate există în liceu. Vor fi adunate într-un loc și se vor adăuga și altele. Directorul spune că va fi ceva „Wow”. De altfel, așa va fi tot liceul când vor fi gata lucrările.