În timp ce Uniunea Europeană și alte economii dezvoltate au oprit complet importurile de produse lemnoase din Rusia, Japonia continuă să cumpere în cantități tot mai mari lemn rusesc, contribuind indirect la finanțarea unei economii aflate sub regim de sancțiuni internaționale.
Această situație generează un dezechilibru major în comerțul global cu produse din lemn și afectează în mod direct industria forestieră europeană, care respectă sancțiunile impuse și a reușit să înlocuiască complet importurile din Rusia și Belarus începând cu anul 2022.
Lemn rusesc pentru o piață tolerantă
Printre produsele cel mai des importate de Japonia din Rusia se numără cheresteaua și lemnul lamelat încleiat (glulam) – produse cu valoare adăugată ridicată, care sunt esențiale în industria construcțiilor. Continuarea acestor importuri arată nu doar o lipsă de solidaritate față de eforturile internaționale de izolare economică a Rusiei, ci și o ignorare a principiilor unei piețe echitabile.
În același timp, producătorii europeni care au renunțat la importurile rusești suportă costuri mai mari și se confruntă cu o concurență neloială din partea produselor rusești care ajung în Asia, dar și, indirect, pe alte piețe internaționale.
O distorsionare a pieței globale
Importurile masive de lemn din Rusia către Japonia pun presiune pe lanțurile de aprovizionare din Asia și generează un efect de domino care afectează prețurile și distribuția globală a resurselor forestiere. În timp ce Europa face eforturi uriașe pentru a promova o bioeconomie curată și un comerț sustenabil, alte state beneficiază de pe urma unei atitudini permisive față de produsele provenite din Federația Rusă.
Această incoerență internațională subminează credibilitatea sancțiunilor și creează o dublă măsură comercială: pe de o parte, companiile europene sunt obligate să se adapteze rapid și să investească în noi surse de aprovizionare, iar pe de altă parte, actori din afara Europei profită de prețuri mai mici și acces la resurse interzise în alte regiuni.
În contextul geopolitic actual, Japonia – ca membru G7 și partener strategic al Uniunii Europene – are datoria de a respecta principiile solidarității internaționale și de a lua măsuri concrete pentru reducerea dependenței sale de lemnul importat din Rusia. Există suficiente alternative pe piața globală pentru a asigura continuitatea aprovizionării cu produse lemnoase fără a încuraja economia unui stat agresor.
Dacă se dorește menținerea unui comerț internațional corect și responsabil, toate statele dezvoltate trebuie să acționeze unitar. Nu este vorba doar despre sancțiuni – ci despre etică economică, despre apărarea valorilor democratice și despre protejarea unei industrii forestiere care investește în sustenabilitate, transparență și respectarea normelor internaționale.
