Managerul IRUM, Mircea Oltean, a povestit, în podcast-ul Made in Romania, despre istoria fabricii de tractoare din Reghin ce aniversează în 2023 nu mai puțin de 70 de ani.
Podcastul „Made in Romania” este filmat la sediul Bursei de Valori București și celebrează 15 antreprenori români de succes.

Pe lângă detaliile despre business, Mircea Oltean a povestit câteva momente din viața sa personală, mai puțin cunoscute.
Unul dintre acestea este că a moștenit pasiunea pentru antreprenoriat de la tatăl său, care deținea un atelier de tămplărie pe vremea comunismului.
„Provin dintr-o familie care și în vremea comunistă au fost privați. Tatăl meu avea acasă un atelier de tâmplărie. Mă rog, prin sistemul care era la vremea respectivă. Era o zonă căreia îi ziceau privată, dar era super-controlată. Era un sistem cooperatist prin care puteai să îți administrezi singur o afacere. Practic, cu asta am crescut. Vrând-nevrând, ți se imprimă… Era o afacere mai mică, unde patronul era și executant. Dar poți să îți dai seama ce înseamnă să te gospodărești singur”.
A fost primul contact cu antreprenoriatul. Al doilea a fost după facultate, când foști colegi l-au invitat în Germania. Era imediat după Revoluție și ar fi putut rămâne acolo.
„N-am agreat ideea… Am fost mulțumiți ca o lună pe an, luna care coincidea cu concediul, împreună cu soția, să lucrăm. Deplasarea în Germania însemna muncă. Și să adunăm capital.

Noi suntem mai patrioți, suntem legați de România, suntem legați de tradiții. Poate că nu reușeam să ne identificăm acolo cu ceea ce ne doream noi de la viață. Noi nu am înființat o afacere ca noi să o ducem mai bine. Tot timpul ne-am gândit să facem ceva de amploare ca să demonstrăm că și noi românii putem face ceva dacă vrem. Dacă rămâneam în fabrică, ce puteam face? Să ajung director. La fel în Germania… Din punct de vedere al confortului personal probabil că era mai ok. Dar noi nu asta am vrut de la viață. Niciodată nu am fost niste persoane commode, care să ne mulțumim că ne-am rezolvat anumite chestiuni și ne-am oprit. Nu. Tot timpul ne dorim să facem ceva. Pentru comunitatea locală, pentru România, pentru cei de lângă noi. La această oră dacă vorbim de 600 de familii cu care interacționăm în business. Este ceva. Avem în firmă persoane, oameni valoroși care vin după un stagiu de 5-10 ani în străinătate și am reușit să îi readucem în cadrul Centrului de Dezvoltare și Cercetare pe care îl avem. Este singurul Centru de Dezvoltare pentru Utilaje Agricole și Forestiere, vorbim de zona privată din Europa de Est. Avem specialiști – români – pe care am reușit să îi aducem din afară.”

Totuși, de unde pasiunea pentru tractoare?
„Eu am făcut facultatea în Brașov. Practic, instruirea am făcut-o în uzină. Catedra de Mașini-Unelte era în vechea uzină de autocamioane și primii 3 ani am făcut instruirea practică în fabrica în Tractorul. Unde am luat contact direct cu ceea ce înseamnă să produci tractoare. Și probabil că am rămas din perioada respectivă sigur cu ceva. Aceste fabrici, chiar dacă erau comuniste, erau făcute tot de ingineri. Tehnologia nu are legătură cu sistemul comunist sau capitalist. Lucrurile erau făcute la modul cel mai serios. Tractorul era o emblemă nu numai la ce înseamnă România, ci la nivel mondial. Era perceput ca și producător de top”, își amintește Mircea Oltean.
Managerul IRUM a început ca antreprenor de piese de schimb, cu firma Maviprod, alături de soția sa.

„Când am început afacerea, nu am intrat în necunoscut. Eram inginer de meserie, cu un stagiu în IUPS Gheorgheni, tot în zona de componente, de piese de schimb. La Reghin apoi am fost șef de secție și cunoșteam foarte bine lucrurile acestea. Pe acest segment de piese de schimb pentru utilaje forestiere pot să spun că la vremea respectivă nu era nimeni specializat. Nu există nicio firmă, nu exista cineva care să se ocupe. Separat, unii produceau pompe, alții rulmenți, alți garnituri. Dar nu puteai găsi toate aceste piese într-un loc. Și am identificat această piață, această nevoie. La nivelul anului 1993, toți din zone forestiere veneau la Reghin. Apoi, lucrurile s-au schimbat. Acum lucrăm cu 17 puncte de lucru propria și suntem cât mai aproape de clientul final”.

În anul 1999, Maviprod devine acționar principal al IRUM.
Întreprinderea a fost scoasă la licitație de stat, în faliment. Soții Oltean au cântărit mult până să se decidă să participe la licitație. Dar, spune Mircea Oltean, „cunoșteam oamenii, cifrele și, mai ales, potențialul IRUM”.
„A contact mult și forța de muncă calificată. Vedem azi cât ne costă să formăm oamenii, că ei nu mai vin formați din școli. Îi formăm noi și văd ce eforturi sunt și cât ne costă. La vremea respectivă, îi aveai.
Faptul că am avut stabilitate în familie și soția a avut încredere în mine, în noi, în ceea ce vrem să facem, a contact foarte mult. Decizia a fost foarte grea și nu a fost luată într-o zi”.
Totuși, pentru că cifrele nu arătau bine, interes mare la licitație n-a fost. Spre norocul lui Mircea Oltean.

„Prima provocare, momentul zero, a fost: ce facem să rentabilizăm?
Am făcut imediat un prpgram pe termen scurt, cu măsuri immediate, și unul pe termen lung, care e încă în derulare.
Cea mai mare mândrie a noastră este faptul că am reușit să salvăm un produs românesc care exista în piață, am reușit să îl îmbunătățim și am reușit să satisfacem nevoile pe o anumită zonă economică, cum este industria forestieră. Care e o componentă importantă în economia românească. Diferențierea față de celelalte produse a fost raportul calitate – preț pe care tot timpul l-am păstrat în favoarea noastră. Prin ceea ce am oferit noi, au reușit să se dezvolte și alții, având acces la un produs cu performanțe bune la un preț acceptabil”.
Primul TAF l-au vândut în Germania. Au identificat un partener care era impresionat de ce pot să facă aceste utilaje, deși erau simple. Dar pentru a ajunge să exporte, Mircea Oltean a trebuit să investească în tehnologie. IRUM era, totuși, o fabrică veche, cu echipamente de dinainte de anii 70.

„Fiecare piață are un specific. În fiecare țară sunt norme specifice pentru ce înseamnă protecția muncii și alte chestiuni. Deci aceste utilaje care pleacă în afară trebuie să fie omologate de organismele din țara respectivă. Nu poți să vinzi în Germania un utilaj care nu e agreat de cei care se ocupă… Dar, în general sunt chestii mici, specifice. Lucrurile sunt cam la fel peste tot, mai ales acum în Uniunea Europeană, normele sunt foarte clare.
Dezvoltarea business-ului este limitată dacă rămâi doar pe piața locală”, explică directorul fabricii IRUM.
Anul acesta IRUM a împlinit 70 de ani.
Pe 8 septembrie, Ziua Forestierului ASFOR va fi organizată chiar la Reghin, la producătorul IRUM.

„Vom petrece această primă Zi a Forestierului alături de cel mai important producător de utilaje forestiere din România – IRUM. Companie cu capital integral românesc.

Ne vom întâlni pentru prima zi de sărbătoare la Reghin. Este o onoare pentru ASFOR să fim alături de partenerii noștri și să ne bucurăm împreună de evenimentele din 8 septembrie: expoziții și prezentări de echipamente și utilaje, demonstrații, Concursul Național al Fasonatorilor Mecanici. Vă așteptăm alături de noi!”, a transmis președintele Asociației Forestierilor din România, Ciprian Dumitru Muscă.