Cu prilejul celebrării a 164 de ani de la Unirea Principatelor Române, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a transmis un comunicat prin care amintește contribuția pe care domnitorul Alexandru Ioan Cuza a avut-o la ocrotirea și extinderea fondului forestier.
„Deși scurtă ca durată (1859-1866), domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele modernizării României prin constituirea primului guvern unitar, a Parlamentului unic al României și a multor instituții ale statului pe care le regăsim și astăzi, precum și prin reformele constituționale, electorale, agrare, economice, educaționale, judiciare sau militare pe care le-a pus în practică. Deși vorbim despre o misiune dificilă, populația a înțeles nevoia acestor reforme profunde, în ciuda contextului sociopolitic instabil al acelor vremuri. Însă, ceea ce este poate este mai puțin cunoscut, este rolul pe care domnitorul l-a avut în protejarea pădurilor, împădurirea și oprirea defrișărilor. Aceste aspecte sunt relevate în lucrarea de referință a academicianului Constantin C. Giurescu, „Istoria pădurilor românești: din cele mai vechi timpuri pînă astăzi”, apărută în 1976.
Împădurirea și reîmpădurirea reprezintă concepte ale modernității, neexistând o preocupare pentru astfel de activități în antichitate sau în evul mediu datorită abundenței silvice. Dimpotrivă, gândirea dominantă în acele vremuri timpurii susținea tăierea pădurilor pentru a face loc fânețelor, viilor, livezilor sau prisăcilor (Giurescu, 1976, p. 139).
Alexandru Ioan Cuza a întreprins prima acțiune oficială de mari proporții din spațiul Principatelor, fiind profund impresionat de „jaful continuu practicat în pădurile statului”, mai ales la deal și la șes (p. 139), precum și de tăierile de pe bunurile mănăstirești (p. 106). Astfel, în timpul guvernării lui Nicolae Kretzulescu (1862-1863), se reorganizează Școala de Silvicultură și se hotărăște înființarea de pepiniere silvice pe domeniile Statului, însă fără a se întocmi un Cod silvic, care avea să apară mai târziu, în 1881 (pp. 132-133). În 1864 încep lucrările la noile pepiniere forestiere: cinci (dintre care trei aveau peste 100 de pogoane) în județele Brăila, Iași și Ismail și două (de câte 50 de pogoane fiecare) în Vlașca și în Bărăgan (p. 139).
Legea rurală din 1864 a adus modificări importante în administrarea proprietăților. Dacă unele dintre aceste modificări erau favorabile țăranilor (scăderea cuantumului despăgubirilor sau prelungirea termenului de achitare), altele îi avantajau pe proprietari (imposibilitatea de a expropria mai mult de două treimi din suprafața moșiei, indiferent de suprafața împădurită). Tot prin Legea rurală li se mai acorda sătenilor dreptul neatins la pădure timp de 15 ani, proprietarii moșiilor putând să ceară ulterior eliberarea de servitute, de bună voie sau prin hotărâre judecătorească (p. 133).
C.C. Giurescu (1976) notează că bugetul inițial alocat pentru înființarea de pepiniere era de 160.120 de lei, însă abia s-au cheltuit jumătate din fonduri. În anul următor, bugetul rezervat pentru împădurire era de patru ori mai mic, pentru ca în al treilea an fondurile să se îndrepte doar către școlile agricole. Autorul mai menționează faptul că la 28 noiembrie 1864 se înființase un inspectorat general agricol, cu doi inspectori care aveau ca atribuții, printre altele, cercetarea a „tot ce privește plantarea cu pădure a locurilor sterpe”, contabilizând numărul anual de puieți pentru plantații din țară (p. 141).
Totodată, să nu uităm de faptul că Grădina Botanică din București a fost inaugurată, ca urmare a decretului lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 decembrie 1860. Grădina (de doar șapte hectare la acea vreme), înființată pe un teren din apropierea locului unde se află și astăzi, a fost mutată în fața Universității în perioada 1885-1890 pentru a fi mărită, apoi a revenit în lunca de pe dealul Cotrocenilor (p. 109).
În privința pericolelor, mai multe voci avizate ale acelor timpuri avertizau asupra efectelor defrișărilor. De exemplu, Ion Ionescu de la Brad, într-o lucrare din 1866 asupra agriculturii din județul Dorohoi, recomanda înființarea de plantații de protecție pe culmile dealurilor dinspre Prut, iar Petre Sebeșanu Aurelian, care avea să dețină și funcția de prim-ministru, solicita legi pentru apărarea apelor și pădurilor, fiind alertat de legătura dintre despăduriri și consecințele acestora: alunecări de teren, sol infertil și inundații (p. 106)”.
Ionuț Sorin Banciu, secretar de stat al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, a adresat următorul mesaj cu ocazia celebrării Micii Uniri:
„Consider că este un pas înainte pentru noi toți, ca societate, să avem în fiecare școală din această țară câte un responsabil de mediu. Insist ca rolul acestuia să nu fie neglijat sau tratat cu formalism, deoarece preocupările legate de mediu sunt mai mult decât o investiție pentru viitor, sunt vitale pentru sănătatea și calitatea vieții noastre.
Orice responsabil de mediu din unitățile școlare va găsi oricând sprijin la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru proiectele și activitățile propuse. Nevoia de educație cu privire la temele de mediu, dezvoltare durabilă și schimbări climatice este manifestată constant și cu precădere în rândul tinerei generații, fiind un fapt confirmat de mai multe studii sociologice de amploare. Prin urmare, este de datoria noastră ca decidenți politici să transpunem aceste așteptări în măsuri legislative. Acum un an, din postura de parlamentar și membru în comisia de mediu, am avut proiecte legislative menite să vină în întâmpinarea acestor nevoi de cunoaștere ale noii generații. Astăzi, reiau grija față de acest proces amintind ce spuneam atunci: profesorul care va avea rolul de responsabil de mediu va fi definitoriu pentru asigurarea conștientizării timpurii a problemelor de mediu, dar și a soluțiilor responsabile de contracarare și implicare directă, mai ales în contextul în care se propune actualizarea programelor școlare de biologie, geografie sau economie cu noțiuni de mediu și schimbări climatice. Subliniez utilitatea acestui rol la nivelul școlilor și prin faptul că există oportunități de carieră în activități noi și atractive care au o legătură strânsă cu mediul, iar tinerii trebuie fie cât mai informați cu privire la acestea.”
Sursa: Ministerul Mediului
