O familie din Sfântu Gheorghe, Covasna, își petrece mare parte din timpul liber în pădure. Dar nu în județul lor, ci la peste 200 de kilometri distanță, la vecinii din Harghita. Au locurile lor speciale și, de ani buni, își instalează rulota sau cortul și se bucură de aerul curat, de cântecele păsărilor, de susurul izvorului…
De foarte mulți ani, Adrian, soția și fiica lor bat munții Harghitei. Campează într-o poieniță și apoi fac drumeții, adună plante medicinale și ciuperci, se relaxează. Fac asta de câteva ori pe an, în toate anotimpurile. Nimic nu îi face să dea înapoi, pentru că sunt „căliți”.
„Nu avem semnal la telefon, nu ne sună nimeni. E așa de bine, de liniște! Noaptea, luna luminează atât de puternic, cerul e plin de stele, e incredibil de frumos! Nouă ne place foarte mult să stăm în natură, în pădure, nu suntem dependenți de confort, nu ne temem de urși, pentru că nu vin unde e zgomot. În 20 de ani, o singură dată am văzut un urs, pe șosea. Urșii se duc în Tușnad, în Brașov…
Vara adunăm plante medicinale și toată iarna bem ceai din ele. Adunăm gălbiori și facem zacuscă sau murăm, pentru iarnă. Gătim la foc făcut într-un loc special, cu grijă, la plecare strângem totul, ca și cum nu am fost acolo”, ne mai împărtășește Adrian.
Așa tată, așa fiică
Adrian și soția lui au un singur copil, o fiică.
Chiar dacă e delicată și pare fragilă, Xenia e extrem de activă și puternică.
„De mică a vrut să mă ajute. Cum mă vedea cu bormașina, mă întreba cum merge și dacă poate și ea să facă ce fac eu. Mereu voia să încerce lucruri noi. Pe la 10 – 12 ani i-am luat și ei un toporaș, că voia să spargă lemne. O supravegheam , bineînțeles. Apoi a vrut cu motoferăstrăul. La fel, sub ochii mei.
Acum, că are deja 18 ani, manevrează cu ușurință chiar și drujba mea profesionistă. A devenit un adevărat ajutor pentru mine”, spune Adrian.
De ce nu merg în pădurile din Covasna? Pentru că sunt prea multe restricții, prea multe terenuri private, prea multe fonduri de vânătoare. Așa că preferă să conducă ceva mai mult, dar măcar știe că nu îl va deranja nimeni.
Locul unde merg ei se află la 25 de kilometri de satul Corbu. E satul în care s-a născut Adrian. De altfel, el și deține un hectar de pădure în zonă. Acum se ocupă de piese auto, dar pe vremuri a avut și un mic gater, prin 2002. Dar se săturase deja să facă naveta Sfântu Gheorghe – Corbu, pentru gater, așa că a vândut afacerea. Faptul că a lucrat în această branșă este, probabil, și motivul pentru care cunoaște așa de bine pădurea.
„Am prieteni care spun că se duc la munte la „aer curat” în Poiana Brașov… Păi acolo e aer curat? Să vedeți cum e în pădure unde mergem noi… Să vedeți ce frumos e la schi la Mădărași, în Harghita!”, exclamă Adrian.
„Mulți se feresc de pădure. Nu le place că e greu, li se pare că sunt pericole, că nu ai curent, internet, apă caldă… Noi ne descurcăm cu ce ne oferă pădurea. Nu suntem pretențioși, ba chiar ne place”, ne mai spune Adrian.
Pe fiica lui a învățat-o de mică să iubească muntele și pădurea. Iar Xenia nu se plânge, nu se teme, e rezistentă, pune mâna și ajută la tot. Adrian e mulțumit. Spune că e păcat că oamenii s-au îndepărtat atât de mult de natură și că prin ieșirea din casă înțeleg mall și asfalt… Dar e de acord că pentru a te descurca în pădure trebuie să fii pregătit. Și fizic, și psihic. Și să îți placă liniștea… Adrian și Xenia ne-au promis că ne vor ține la curent cu excursiile lor, așa că vom mai povesti despre ei.
