Originar din Europa și Asia, castanul comestibil (Castanea sativa) oferă niște fructe delicioase, care sunt bogate în minerale (potasiu, calciu, magneziu etc.), fibre și vitamine (B, C, E). Se spune că fructul ar conține la fel de multă vitamina C ca și o lămâie. Consumul acestora contribuie la scăderea tensiunii arteriale și la menținerea sănătății inimii, dar și la diminuarea efectelor negative ale excesului de sodiu.
Cel mai des consumate coapte, fierte, prăjite sau făcute pulbere și utilizate în diverse preparate, castanele poartă amintirile multor copilării frumoase. Au un gust și un miros specific, care nu te lasă să uiți cele mai frumoase clipe.
O zonă care adăpostește aceste fructe-minune se află în munții Poiana Ruscă, comuna Ghelari, Hunedoara. Această plantație veche este un experiment, după spusele localnicilor, pentru că pomii au fost plantați la o altitudine de 700 de metri, aproape dublă față de cea în care cresc în mod normal. Pe vremuri plantația era foarte vizitată, oamenii venind plini de entuziasm să culeagă roadele bogate ale arborilor. În ultimii ani castanii au fost invadați de tot mai mulți stejari, astfel identificarea arborilor cu fructe comestibile a devenit deja mai complicată. Fiind pline de țepi, culesul fructelor nu este tocmai o activitate prietenoasă și confortabilă, însă rezultatul este pe măsura efortului.
Din păcate, acum pădurea a fost uitată, puțini localnici venind ocazional să mai verifice zona și să culeagă castane. Seceta din ultimele veri a contribuit la umbrirea bogăției plantației, fructele devenind mai micuțe, iar arborii tot mai dezgoliți, puțini fiind cei roditori. Plini de nostalgie, localnicii își amintesc de vremurile când pădurea se întindea pe câteva hectare bune, iar vizitatorii veneau chiar și din Hunedoara, cărând castane cu sacii.
Precum spuneam anterior, pentru mulți castanele sunt mâncarea copilăriei, acesta fiind și cazul unei localnice, care ajunsă acum la maturitate, încă poartă cu sine amintirea gustului și a mirosului fructelor.
„Am cules când eram micuți, ne adunam mai mulți copii și mergeam după castane.
Fierbeam castanele și le mâncam, sunt foarte bune, se pot și prăji…gustul pentru noi era wow.” a declarat aceasta într-un material realizat de Stirile Antena 3 DEVA
Au trecut 70 de ani de la realizarea acestui experiment al localnicilor, iar pădurea s-a bucurat de multă glorie, chiar dacă se află la o altitudine mult mai mare decât s-ar găsi în mod obișnuit. Din păcate plantația a căzut în uitare, deși este unică în zonă și se regăsește în traseele turistice.
Sursa: CSID
Sabrina Vacari
redactie@forestmania.ro
